O distopie fascinantă, care se petrece într-un viitor nu foarte îndepărat și face lumină asupra obiceiurilor, dar și păcatelor lumii moderne. O perspectivă a respectării conceptelor religioase, a deciziilor luate de femei, a puterii pe care au ajuns s-o dețină după secole de luptă. Dar, mai presus de toate, o privire atentă asupra bincuvântărilor mărunte din viața de zi cu zi, cea mai importantă fiind dragostea pentru o altă persoană.
0 Comments
Nici acum nu știu dacă e într-adevăr un jurnal sau doar un roman bine pus în scenă. E ,cu siguranță, o carte intensă, care îți provoacă o multitudine de stări. Poate că nu e suficientă pentru a schimba cu adevărat ceva, dar semnalul de alarmă din interiorul ei nu poate fi ignorat. Este tras în memoria tuturor morților cauzate de consumul de droguri.
Un avocat exercită o anumită fascinație asupra oamenilor din jurul lui. Costume elegante, inteligență, abilități aparte, putere. Dar dincolo de poleială, această meserie pare asemănătoare cu cea a unui medic, care luptă să-și salveze pacienții, luptându-se, în același timp, să mențină un echilibru între grijă și implicare emoțională. Emoțiile nu trebuie să străpungă platoșa țesăturii fine a costumului și nici sobrietatea necesară într-o sală de judecată. Acest thriller fascinant se bazează pe întâmplările din spatele ușilor închise, unde oamenii se luptă pentru viitorul altor oameni , unde secretele ies la iveală într-o secundă și jurămintele nu pot fi încălcate.
Un thriller fabulos despre secrete, dureri care nu pot fi vindecate și moartea unei povești de dragoste ; Tina Seskis prelungește misterele de-a lungul întregii povești, ținând cititorul cu sufletul la gură și cu zeci de întrebări în minte, totul pentru lovitura de grație de la final. Tot ceea ce am citit a fost doar un preludiu, pentru ca răsturnarea de situație să fie mai spectaculoasă.
Clasici contemporani Litera pune laolaltă scriitori contemporani laureaţi sau nominalizaţi ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”. Ficţiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărţi pe care abia aştepţi să le citeşti.
Prima întâlnire cu Richard Flanagan mi-a lăsat un gust dulce-amărui. Deși O cale îngustă spre nordul îndepărtat este o carte bună, cu o scriitură remarcabilă, nu a reușit să-mi atingă nicio coardă sensibilă. I-am remarcat stilul, povestea, compoziția și cam atât. Așa că o să-mi înțelegeți reticența în momentul când am deschis Să bați din palme cu o singură mână. Este tot o carte despre durere, dar mai ales despre psihologia durerii și depășirea ei, renașterea omului după o experiență traumatizantă, drumul lung spre vindecare. "Fiecare recoltă mai însemnă și o nouă șansă pentru viticultor de a renaște, de a trage lozul câștigător. de a atinge perfecțiunea lirică și de a uita, chiar și pentru scurtă vreme, vechile greșeli, iubirile pierdute. O altă șansă de a produce un vin care să fie mai interesant, mai pur decât cel din anul anterior. O șansă importantă pentru podgorean să fie... recunoscut, să fie mântuit, să renască sau, poate, să-și îmbutelieze ceea ce putea fi ultima urmă pe care o lăsa pe acest pământ."
Tocmai am terminat cartea, sunt, teoretic, prinsă încă în lumea ei magică. Nu cred că voi putea cuprinde în această recenzie toată gama de sentimente care m-au încercat în timp ce citeam, dar merită să încerc. A devenit una dintre cărțile mele preferate. Nu îmi imaginam că îmi va plăcea atât de mult, dar m-a fascinat de la prima până la ultima pagină. Știu că acum gândiți cum gândeam și eu (Cum poți să scrii 300 și ceva de pagini despre vin?), dar credeți-mă, e o lectură obligatorie pentru suflet. Această poveste modernă, cu iz puternic de melancolie, se desfășoară într-una dintre cele mai renumite podgorii din Burgundia, Domeniul de la Romanee-Conti. Trecut prin gheață și foc, acest pământ supraviețuiește în mod miraculos, reușind să producă cel mai bun vin din lume. Mirajul său atrage enologi, critici faimoși, dar și iubitori de vin, fiecare contemplându-i mirosurile unice, pietrele, până și țărâna din care se dezvoltă aromații struguri. Mi-am încheiat luna cu cartea aceasta fascinantă, care m-a ținut cu sufletul la gură (aproape) până la ultima pagină. Sutton e povestea unuia dintre cei mai iubiți/detestați eroi ai Americii. Willie Sutton a făcut istorie, trebuie să-i citiți povestea, chiar dacă veți fi dezamăgiți (poate) să aflați că și-a construit o carieră din...jefuirea băncilor.
Citind povestea lui Alice, personajul Lisei Genova, mi-am amintit de Povestea uitării, scrisă de Stefan Merrill Block. Amândouă tratează același subiect : boala Alzheimer. În timp ce Merrill Block pune accent pe impactul bolii asupra familiei pacientului, Lisa se axează asupra simptomelor, a studiilor clinice, dar și a nevoii de acceptare a acestor pacienți de către societate.
"Memoria ta ajunge pentru amândoi. Nu te mai temi că-l pierzi. Ai reușit renunțând. El s-a mutat pe tărâmul reprezentării ideatice. Poți să-l adori și să-l mângâi cât vrei. Știi că își traversează viața. Iar faptul că locuiește pe aceeași planetă. în același spațiu temporal, e o alinare."
Motto : "Îți construiești viața cu cineva, cineva pe care-l iubești, și-ți închipui că e de-ajuns. Dar niciodată nu e de-ajuns, nu-i așa?"
Cel mai riscant pariu pe care îl facem în viața asta e cu dragostea. Când ne îndrăgostim fără speranță, dar cu avânt și tumult pentru ce va urma, când alegem să ne împărțim restul zilelor cu o singură persoană, cădem într-o capcană confecționată chiar de noi. E prea îndrăzneț să visăm că totul va merge bine, că sentimentele vor fi cea mai putenică forță din lume, dar în adâncurile sufletului chiar așa credem. Iar mai apoi, când aducem pe lume vieți noi, împreună cu omul pe care l-am ales cu inima, totul pare să își găsească drumul care i-a fost hărăzit de la început. |
Arhivă
April 2024
|