Rezistența dinaintea și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a reprezentat o ofensivă curajoasă și imprevizibilă, o luptă continuă de a fi cu un pas înaintea dușmanului și a contracara atacurile acestuia. Romanul de față ne introduce în interiorul DOS, o divizie britanică creată în 1944 cu scopul de a împiedica invazia nazistă și a slăbi puterea nemților din teritoriile ocupate. Eleanor Trigg, personajul care leagă toate poveștile laolaltă, a fost o femeie inventivă, o adevărată pionieră în domeniul ei - a pus bazele diviziei feminine a DOS după ce mai multe misiuni ale agenților de sex masculin dăduseră greș. La început, nimeni nu a crezut în inițiativa ei și mai ales că femeile se vor descurca în plin război, ferindu-se de nemți zi și noapte și reușind să transmită mesajele către sediul din Londra. Dar încăpățânarea lui Eleanor a fost mai puternică decât prejudecățile celor din jur. A început să recruteze fete, să le pregătească și să le trimită în întreaga Franță, unde principalul obiectiv era să intre în contact cu partizanii, să le ofere provizii și arme necesare luptei. Fetele transmiteau mesaje zi de zi, fiind atente la fiecare acțiune a nemților, pentru a le încurca planurile și a-și face să se retragă. Lucrurile au mers bine un timp, dar apărarea lor s-a spulberat ca un castel din cărți de joc atunci când nemții le-au acaparat câteva aparate radio de transmisie. Până să își dea seama că mesajele nu sunt în regulă, Eleanor pierde douăsprezece fete pe teren, majoritatea dispărute fără urmă sau moarte. După ce este concediată și nu mai are nimic de pierdut  Eleanor se scufundă în vinovăție și regrete, fiind convinsă că nu a luptat suficient pentru fete. O întâlnire neașteptată cu cel care i-au fost șef o determină să meargă într-o ultimă misiune pentru aflarea adevărului...

​Scrisă din trei perspective diferite (Eleanor, Grace - femeia care îi găsește valiza în gara Grand Central din New York și, într-un impuls de moment ia pozele fetelor dispărute și Marie - una dintre fetele dispărute în misiune) cartea oferă o imagine fidelă a luptei contra naziștilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. DOS e doar un exemplu de ofensivă, iar fetele descrise în roman doar câteva dintre eroinele care s-au pierdut în negura istoriei și ale căror povești lumea nu le cunoaște. Divizia feminină a DOS nu era o chestiune sută la sută legală, iar fetele nu beneficiau de aceleași drepturi ca și bărbații în cazul în care erau prinse. Conform acordului de la Geneva, bărbații erau considerați prizonieri de război și transportați în lagăre, însă femeile nu și de cele mai multe ori ele nu erau nici măcar înregistrate. Astfel, multora dintre ele li s-au pierdut urma, poveștile lor murind odată cu încheierea războiului. 

Fetele dispărute din Paris ​este un roman despre vinovăție, curaj și iubire în vremuri de absolută disperare. Oamenii s-au împărțit mereu în două categorii în vremuri dificile - cei dispuși să calce pe cadavre pentru a supraviețui și cei suficient de curajoși să schimbe lucrurile. Indiferent de tabăra din care fac parte, adaptabilitatea e o calitate comună, o rădăcină adânc înfiptă în străfundurile ființei umane și o dovadă că putem supraviețui în orice condiții dacă suntem suficient de inteligenți sau de curajoși. 

Cartea o găsiți aici. 

Littleport, Maine. Un loc paradisiac, înconjurat de munți și ocean, ascuns privirilor curioase și dedicat aproape exclusiv turiștilor dornici să uite de toate. Pentru localnici, majoritatea câștigându-și existența din turism, orășelul portuar e doar un loc din care nu au putut să scape, un loc al secretelor și fantomelor care bântuie prezentul. Pentru Avery Greer e locul care i-a intrat în sânge și pe care nu a putut să-l părăsească nici măcar după tragica moarte a familiei sale. Avery vrea să fie mai mult, vrea să aibă acces la lumea celor care își petrec aici doar verile, o lume care exercită asupra ei o fascinație bolnavă. Șansa ei se numește familia Loman. Un împrumut pentru studii, un loc de muncă după terminarea lor și acces nelimitat la viața după care tânjește de atâta timp. Avery devine administrator al clădirilor deținute de familia Loman, asigurând confortul celor care se cazează acolo, precum și bunul mers al afacerii.
​
Problema apare în momentul în care se împrietenește cu Sadie, fiica familiei Loman, devenită în scurt timp cea mai bună prietenă a ei. Dar apoi mai e și Parker, fratele lui Sadie, care o fascinează și o tulbură peste măsură. Parker însă e inaccesibil din cauza avertismentului emis de Sadie. Oricât de mult s-ar minți Avery că îl cunoaște, detectând în ochii lui o vulnerabilitate total inadecvată lumii din care face parte, o dorință de a fi descoperit, trebuie să stea deoparte. Prietenia cu Sadie se adâncește, Avery are acces la secretele familiei și la turbulențele din cadrul ei, la frustrările celor care aparent au totul. Ajunge să înțeleagă dedesubturile acestei lumi, aparențele după care se ascunde cu dibăcie și putreziciunea din interiorul ei. Totul pare aproape perfect, Avery în sfârșit în lumea la care doar visa, Sadie alături de ea. Dar ruptura se produce în cel mai neașteptat moment. Sadie este găsită moartă pe plaja Breaker, aparent o sinucidere, iar cazul este închis rapid. Singura care nu crede această ipoteză e Avery. Ea a cunoscut-o pe Sadie într-un mod diferit, ea o vedea cu adevărat așa cum e , știa ce gândește și care vor fi următoarele ei mișcări. Ceva s-a întâmplat în acea noapte și Avery are de gând să afle... Mormanul de secrete va ieși la iveală, amenințând să distrugă echilibrul precar al unei fete mult prea dornice să-și depășească condiția, incapabilă să vadă pericolele care o pândesc de pe margini sau să recunoască faptul că niciodată nu se va potrivi în această lume. 

Ultimul oaspete ​e o poveste care îți dă fiori. Pe măsură ce se desfășoară acțiunea, iar autoarea picură detaliu după detaliu, toate personajele devin suspecte, pline de secrete întunecate și încercând mereu să se ascundă în umbră. Locul paradisiac în care traiesc devine un loc al ambițiilor nemăsurate , al oamenilor care caută puterea și sunt dispuși să calce pe cadavre pentru a obține ceea ce-și doresc. Pe de o parte sunt tinerii reveniți în locul natal, dornici să-și pună speranțele și visurile in practică, iar de partea cealaltă se află o familie influentă, preocupată doar de bani și păstrarea aparențelor. E de înțeles fascinația pe care o exercită asupra tuturor, obsesia bolnavă pe care unii o dezvoltă încercând să trăiască asemenea lor sau să le pună bețe în roate. Familia Loman e un miraj în mijlocul deșertului, iar Avery e o tânără însetată de prea mult timp ca să îi reziste. Dorința ei de a evada o orbește, o determină să scape frâiele și să se lase purtată de valurile înșelătoare, o face să creadă că poate își va găsi locul în această lume perfectă. Dar timpul îi demonstrează că orice ar face, este lăsată mereu pe dinafară, obligată să privească din spatele ușilor închise, neavând acces cu adevărat la ceea ce visează. Pentru acești oameni, ceilalți sunt doar marionete ușor de dominat pentru propriile scopuri. Lumea la care visează Avery e perfectă doar din afară, e un vis care se spulberă la primul vânt sălbatic. 

Cartea o găsiți aici. 

Era și timpul să aprind iar stelele ​spune o poveste despre relația mamă-copii, relația care stă la baza tuturor celorlalte conexiuni și care influențează destine încă de la începutul lumii. Ana are două fiice și o mulțime de probleme legate de muncă. Prinsă în tumultul zilelor și al grijilor financiare, relația cu fiicele ei se răcește, iar Ana simte că a pierdut cea mai importantă relație din viața ei, cu ființele pe care le iubește cel mai mult pe lume. Situația nu mai poate continua așa pentru multă vreme, iar Ana face un gest total necaracteristic ei. Își ia fiicele într-o călătorie cu rulota prin țările scandinave, sperând să le recâștige și să le facă să înțeleagă cât de importante sunt pentru ea. 

​Pe drum cele trei își fac confesiuni, se ceartă și se împacă, își revarsă frustrările și nemulțumirile și au ocazia pentru prima dată să vorbească liber, să fie sincere una cu alta. Relația lor se schimbă, așa cum era de așteptat, fiind pentru prima dată singure, într-o atmosferă de vis, departe de grijile cotidiene și rutina în care intraseră. Departe de toate influențele, personalitățile lor se pot desfășura în voie, permițându-le să se apropie și să-și reclădească relația. 

Scrisă cu umor și căldură, cartea lui Virginie Grimaldi este o lectură extrem de frumoasă despre relația mamă-fiică, despre suișuri și coborâșuri în relația cu copiii și cum se schimbă dinamica ei de-a lungul anilor. În orice relație părinte-copil există perioade grele în care părintele se simte frustrat și lipsit de soluții, iar copilul furios la culme și cu impresia că nimeni nu îl înțelege. De cele mai multe ori soluția salvatoare e comunicarea. Comunicarea onestă și fără ocolișuri permite ambelor părți să își expună gândurile și nemulțumirile pentru ca fiecare să îl înțeleagă pe celălalt, să afle motivațiile din spatele faptelor și cuvintelor. E un roman în care te regăsești cu ușurință, care îți ajunge la suflet fie pentru că ești părinte, fie pentru că te transportă în propria adolescență. Asta face o carte bună - îți permite să te integrezi în poveste, să simți totul alături de personaje, să trăiești experiențele pe tot parcursul lecturii că și cum ar fi prima dată. 

Virginie Grimaldi este una dintre cele mai bine vândute autoare din Franța, cărțile ei cucerind milioane de cititori. La editura Univers a mai apărut romanul O să-nțelegi când o să fii mai mare. 
​
Cartea o găsiți aici. 

Încă din copilărie suntem familiarizați cu anumite concepte care ne îndeamnă să ne trăim viața într-un anumit fel, să căutăm o anume persoană și să fim fericiți. Pe măsură ce ne maturizăm, lucrurile se schimbă și capcanele se întețesc. Ar fi bine să învățăm suficient încât să intrăm la o facultate de top, să ne găsim un job imediat ce am terminat cu școala, să găsim pe cineva capabil de iubire și să ne căsătorim îndată ce suntem siguri de sentimentele noastre. Apoi să facem copii și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, ​exact ca în poveștile pe care le auzeam înainte de culcare. Pe lângă aceste concepte mari, care vizează educația și viața de familie, mai sunt nenumărate alte sugestii privind comportamentul, sexualitatea, obiceiurile de zi cu zi - toate aceste lucruri care ne diferențiază și ne apropie în același timp. Dar în general lumea pare să aibă o părere despre fiecare aspect al vieții - ce și cum ar trebui să fie. 

​Nu e de mirare că mulți cedează acestor norme și presiuni venite din afară, știind dintotdeauna că ei sunt diferiți și că niciodată nu vor putea fi la fel ca marea majoritate. Ar fi mult prea plictisitor ca oamenii să facă aceleași lucruri și să se comporte în același fel, ar fi o cale sigură spre involuție. Faptul că suntem atât de diferiți , atât de imprevizibili și de curajoși a făcut posibilă lumea de astăzi, cu toată inteligența, dar și cu riscurile ei. Aceste capcane încă există și dacă majoritatea normelor sociale încep să cadă rând pe rând, avem alte radare numite rețele sociale. Perfecțiunea etalată în aceste spații, perfecțiunea în toate aspectele vieții a condus la aceleași probleme din trecut, la cazuri de depresie și frustrări fără număr. Ceea ce ni se servește e de fapt doar o aparență îmbrăcată frumos, pusă în cea mai bună lumină și prezentată drept normalitate. Dar viața reală e mult mai încurcată și plină de neprevăzut, mult mai frumoasă și mai plină de sens trăită așa cum simți, în pofida celorlalți și a experiențelor ridicate la rang de normă socială. 

Fericirea nu poate însemna același lucru pentru două persoane. Nu poate fi generalizată sau încadrată în anumite limite, pentru că fericirea înseamnă libertate. Libertatea de a face totul așa cum simți, libertatea de a reduce la tăcere vocile din jur, prejudecățile și de a îndepărta toate straturile aurite de pe aparențele cu care te-ai hrănit. Perfecțiunea nu există, e doar un ideal, o himeră despre care am auzit povestindu-se încă din copilărie, care ne-a stat mereu în față atunci când luam o decizie și care nu e soluția spre fericire. E doar o presiune suplimentară pe care societatea modernă o pune asupra tuturor, asupra mamelor, asupra femeilor, asupra fiecărei persoane care își dorește să iasă din normele valabil acceptate și să trăiască așa cum crede de cuviință. 

o găsiți aici. 

Suntem nevoiți să stăm în case și să ne analizăm cu atenție viețile, să scoatem la iveală ce e cu adevărat important și să renunțăm la toate celelalte. Pandemia aceasta ne-a oprit lumea la propriu și pentru prima dată înțelegem câte lupte au dus părinții sau bunicii noștri. Dar perioada asta ne-a oferit și liniștea după care tânjeam în zilele mult prea pline, timp alături de cei dragi și o mulțime de metode de a ne petrece timpul într-un mod frumos. Putem vizita muzee online, putem asculta trupe mari cântând, putem viziona filme și spectacole de teatru și avem la îndemână #refugiulperfect în caz că va trebui să ne anulăm vacanțele programate pe anul acesta. Cărțile au fost aici mereu și ne sunt și acum la îndemână, iar lumile pe care vrem să le cunoaștem mai aproape decât niciodată. 

​Editura Arthur a lansat campania #Refugiulperfect67, care se va desfășura timp de 67 de zile și va aduce în atenția cititorilor titluri de excepție, povești care să îi poarte departe de casă, în lumi fantastice, pline de personaje minunate și pline de curaj. Fiecare recomandare va fi însoțită de către un text-surpriză despre puterea cuvintelor și publicată zilnic pe site-ul Arthur. 

Printre titlurile deja recomandate se află Marele Uriaș Prietenos de Roald Dahl, Mara și insula de Dan Ungureanu, Șirul pierdut al timpului de Pâine Britt, Prietenii copilăriei mele de Wilson Rawls, Ursulețul de pluș și animalele ​de Michael Ende și multe altele. Cărți pentru toate gusturile, pentru toate vârstele, pentru clipe petrecute cu folos. Și apropo de #refugiiperfecte, zilele trecute am recitit una dintre cele mai frumoase cărți pe care mi-a fost dat să le descopăr- Matilda​, superba aventură scrisă de Roald Dahl despre o fetiță incredibil de inteligentă și mare iubitoare de cărți. 

​Poveștile vă așteaptă în fiecare zi pe Refugiul Perfect , iar pe blog un concurs minunat în colaborare cu Editura Arthur. Vă voi povesti mai multe detalii foarte curând. 

Elin e o fotografă de succes, are o familie frumoasă și aparent tot ceea ce își poate dori cineva pe lume. Trăiește în New York, este înconjurată de oameni celebri și primește distincții pentru munca ei. Dar în momentele de liniște, de una singură, se gândește mereu la copilăria ei din Suedia, evenimentele pe care a încercat să le uite timp de mulți ani și care o bântuie de fiecare dată când simte că viața ei a luat-o pe un făgaș normal. Poartă în ea un gol care nu va fi umplut de nimeni, niciodată și un secret care îi dă fiori reci pe șira spinării. 

​O scrisoare primită de la cel mai bun prieten din copilărie, omul alături de care a trăit atât de multe și pe umărul căruia a plâns de fiecare dată, o transportă înapoi în Suedia, în familia disfuncțională din care a făcut parte, în satul ascuns de lume unde a cunoscut atât fericirea, cât și disperarea. Tatăl ei era închis în urma unui jaf care mersese prost, mama abia se descurca cu cheltuielile și mâncarea, iar singura alinare erau jocurile cu Erik și Edvin, frații ei. Și mai era și Fredrik, bineînțeles. Cel mai bun prieten din lume, fiul celui mai bogat fermier din sat. Copilăria a fost împărțită între perioadele de liniște, când Elin se ascundea în colțișorul ei și îi scria tatălui său scrisori și perioadele în care încerca să îi redea mamei ei pofta de viață. În urma unui incident care scapă de sub control, Elin părăsește Suedia într-o fugă disperată și își lasă toată viața în urmă. Dar trecutul are mereu o cale de a se infiltra în liniștea prezentului. Și mai devreme sau mai târziu, Elin va fi nevoită să-și înfrunte demonii. 

Alternând mereu între două planuri temporale, trecut și prezent, romanul spune povestea unei femei care își neagă din răsputeri rădăcinile și care ajunge să trăiască o viață nu foarte diferită de cea pe care a lăsat-o în urmă. Refugiindu-se în muncă și punând mereu bariere între ea și cei dragi, Elin se afundă din ce în ce mai mult în melancolie și depresie. Știe că adevărul nu trebuie să iasă la suprafață, că tot ceea ce a construit ar putea să se ruineze asemenea unui castel din cărți de joc și toate deciziile ei sunt luate dintr-o profundă disperare. Trecutul o ajunge din urmă în cel mai neașteptat moment și este nevoită să se confrunte cu viața pe care abandonat-o fără regrete. Știe cât de mult a greșit, știe că inima ei va fi mereu ruptă în bucăți din pricina secretului pe care îl ține ascuns și că viața ei nu se va încadra nicicând în limitele normalității. 

Romanul surprinde frânturi de viață diferite și totuși atât de aasemănătoare. Același cerc vicios repetat la infinit din pricina unor traume nerezolvate. Poate că ceea ce ne afectează în copilărie rămâne pentru totdeauna cu noi, un obstacol imposibil de depășit, care ne influențează toate deciziile vieții de adult și care ajunge un motiv pentru toate lucrurile inexplicabile pe care le facem. Poate că aceste traume se pot depăși odată ce le-ai identificat originea și ai învățat să stai pe propriile picioare. Dar nu pentru toți oamenii. Există în viață dureri de care nu te poți vindeca... ​

Cartea o găsiți aici. 

Trecutul e o ușă deschisă pentru Myshkin, un bărbat care își amintește perfect momentul în care viața lui a luat-o razna, s-a schimbat pentru totdeauna și s-a transformat într-o existență în care nu s-a mai regăsit. Plecarea mamei sale, pe când avea doar nouă ani, l-a zguduit din temelii, chiar dacă la acea vreme a fost prea puțin vizibil și curând a devenit băiatul a cărui mamă fugise cu alt bărbat. Gayatri, mama sa, pasionată de dans și de pictură, interese total neobișnuite pentru o fată de origine indiană, predestinată încă de la naștere pentru o căsătorie aranjată, crescut de copii și obediență totală față de soț. Nek, tatăl lui Myshkin, nu a înțeles niciodată pasiunile soției sale, considerându-le mai degrabă mofturi și în pofida faptului că susținea libertatea femeilor și lupta pentru drepturi egale cu bărbații, era mai înclinat spre tradițional decât ar fi vrut să creadă. O relație condamnată la pieire încă de la începuturile ei, privită prin ochii fiului. 

Nek se recăsătorește, iar Myshkin va avea o soră vitregă la care va ajungă să țină foarte mult. Viața merge înainte, își continuă cursul firesc și neîntrerupt până în ziua în care Myshkin primește o serie de scrisori de la mama lui, prin care aceasta vrea să-i explice toate detaliile legate de fuga ei. Myshkin nu e tocmai sigur că vrea să cunoască adevărata poveste sau că e pregătit pentru a-i auzi mărturisirile. Pe măsură ce citește scrisorile, romanul alternează acțiunea prezentului cu trecutul mamei sale și adevăratul motiv pentru care a plecat - voia să se simtă ca o persoană, să fie ascultată și înțeleasă, privită cu respect și empatie de către ceilalți, lucruri care nu s-au întâmplat în căsnicia ei. Comparând permanent acțiunile și trăirile mamei cu cele personale. Myshkin realizează că a dus o viață complet lipsită de esență, că mai degrabă viața i s-a întâmplat în loc s-o trăiască conștient. 

Myshkin e convins că în scrisori se află un răspuns, o vindecare pentru rana pe care o poartă în suflet de la vârsta de nouă ani. E convins că va descoperi lucruri care o să-l tulbure și o să-l facă să privească mai atent spre propria existență și are mare dreptate. Multitudinea de cuvinte care îl bombardează e asemănătoare unei bombe căreia îi știi locația și pășești cu mare atenție în prejama ei, să nu cumva să o calci din greșeală. 

Romanul spune povestea unui om care a ținut mereu prea mult la părerile celor din jur, căruia i-a fost prea frică să își asume riscuri, să se lase în voia lucrurilor pe care le dorea cu adevărat, să trăiască fiecare moment. Copleșit de pierderea mamei sale, a simțit mereu că îi lipsește ceva, un sentiment de siguranță pe care alții îl au din naștere. S-a ferit mereu de surprize, de situații neașteptate, a încercat să dețină controlul absolut asupra vieții sale și a uitat să trăiască. Stând față în față cu determinarea și curajul mamei sale, incepe să vadă pentru prima dată imensitatea lucrurilor pe care le-a ratat cu bună știință, complexitatea experiențelor de care s-a ferit și însemnătatea unei vieți în care lupți cu toate forțele pentru ceea ce-ți dorești. 

O carte despre inevitabile regrete, dragoste și suferință, despre momentele care ne definesc personalitatea și curajul de a nu renunța la propria persoană în favoarea celorlalți. O găsiți aici. 

Amber Patterson voia o viață plină, voia să fie în centrul atenției și să se bucure de tot luxul la care momentan putea doar să viseze. Era sătulă de sărăcie și lipsuri, de viața trăită în umbră. Ambiția ei a dus-o departe, dar planul i-a eșuat lamentabil. De data asta, a pus ochii pe prada perfectă. Și nu mai are de gând să dea greș. 

​Jackson Parrish e un bărbat atractiv, putred de bogat, cu o mulțime de relații și conexiuni în lumea celor puternici. Are o soție și două fiice, o familie perfectă în ochii tuturor celor care-i privesc. Dar lucrul ăsta n-o împiedică pe Amber să se infiltreze în viața soției lui, Daphne și să devină cea mai bună prietenă a ei. Planul ei este simplu - îl va face pe Jackson să își părăsească soția, îi va dărui ceea ce își dorește de mult timp (un fiu) și va avea viața pe care o merită. Cu ajutorul lui Daphne și al abilităților de care dispune, Amber își urmează planul pas cu pas , reușind să evolueze și să își păstreze secretele murdare departe de ochii noilor ei prieteni. Totul decurge perfect, cu excepția unui singur lucru - Amber nu își dă seama că fisura planului ei o reprezintă tocmai persoana căreia vrea să-i distrugă viața, soția lui Jackson. Visul ei devine realitate, dar cu ce preț? Când Amber înțelege implicațiile faptelor sale, e mult prea târziu pentru regrete...

Scris din două perspective, romanul are ca substrat un subiect extrem de important - violența și șantajul emoțional. Nu poți să știi niciodată ce se ascunde sub fațada unei familii perfecte, o familie care aparent are totul pe lume și este invidiată de toți cei care o cunosc. În spatele ușilor închise, fiecare familie are secrete întunecate , dezamăgiri și probleme de rezolvat. Iar ceva ce pare perfect din afară întotdeauna e putred pe dinăuntru. Lumea celor bogați, așa cum e descrisă în roman, lumea unor oameni care au acces la orice în orice moment, e de fapt o lume perfectă doar în ochii celor excluși din ea. O dată ce ai acces la ea, realizezi cu stupoare că lucrurile nu sunt ceea ce par - totul este ascuns la vedere, sub un strat gros de poleială care acoperă mizeria și micimea acestor oameni. Pentru o persoană atât de disperată precum Amber, lumea aceasta e capcana perfectă în care cade fără să se gândească o singură clipă la faptul că ea ar putea fi cea înșelată. 

Ultima doamnă Parrish e un thriller excepțional construit, cu o precizie exagerată la detalii și o surpriză la fiecare pas. Deși la un moment dat am bănuit încotro se îndreaptă povestea și cine e de fapt personajul care ține frâiele în mână, punctele culminante au venit unul după altul, lovitură după lovitură până la destrămarea completă a unei lumi. 

Cartea o găsiți aici. 

Leii Siciliei este saga uneia dintre cele mai faimoase familii ale Italiei, un roman despre putere și ambiție, despre dragoste, încredere și dificultăți. Familia Florio și-a început ascensiunea deschizând o prăvălie de mirodenii . Dorința lor de a prospera și a ajunge în vârful piramidei a fost dintotdeauna foarte puternică și reușesc acest lucru datorită determinării și muncii asidue. De la mica prăvălie de condimente, frații Florio ajung să dețină proprietăți și terenuri, iar apoi propria companie de navigație. Creșterea lor în domeniul afacerilor nu este ușoară, fiind nevoiți să se reinventeze tot timpul, să își depășească condiția și temerile. Afacerea ține familia laolaltă de-a lungul timpului, iar când afacerea este preluată de fiul unuia dintre frați, devine din ce în ce mai cunoscută datorită unui vin de calitate superioară, care cucerește oamenii chiar și dincolo de granițele italiene. Familia Florio devine primul producător al vinului de Marsala, comercializat și astăzi peste tot în lume. 

Romanul nu se axează doar pe ascensiunea financiară a familiei Florio, ci mai mult pe relațiile dintre membrii și dificultățile pe care le întâmpină pe drumul spre succes. Femeile din familie joacă un rol foarte important în afacerea familiei, unele dintre ele sacrificând totul pentru a-și sprijini soții, altele venind cu propriile idei despre dezvoltare și următorii pași care trebuie făcuți, implicându-se activ în proces. Ca orice altă familie, există intrigi și secrete, nemulțumiri și dezamăgiri, povești de dragoste tumultoase sau căsnicii durabile (cărora nu le lipsesc momentele dificile). Cartea urmărește istoria familiei de la începuturi și până când afacerea este preluată de noua generație, una care speră să ducă numele deja consacrat mai departe și chiar să-i sporească popularitatea. 

Leii Siciliei a fost unul dintre cele mai citite romane ale anului 2019 în Italia, succesul său sporind popularitatea autoarei, care este profesoară la Palermo și scrie pentru bloguri literare. Fiore di Scozia și La Rosa Bianca sunt alte două romane care au adus-o în atenția publicului, beneficiind de aceeași popularitate ca și cartea de față. Pe parcursul a 600 de pagini, este prezentată istoria unei familii fascinante, una dintre primele care a pus bazele comerțului italian. Ambiția lor de a ajunge la putere, precum și complicatele relații de familie fac din această lectură una de senzație, iar paginile zboară destul de repede, chiar dacă mărimea romanului poate fi intimidantă la început. Orice familie ,chiar și una incredibil de bogată și puternică, are parte de momente dificile și situații tensionate. Iar acest gen de bunăstare nu se obține niciodată fără sacrificiul cuiva, de obicei cineva ascuns în umbră, dispus să se dea la o parte pentru binele comun. Nici măcar pe cei foarte bogați nu îi ocolesc necazurile, durerile sau dezamăgirile, ba din contră, fiind mereu în centrul atenției trebuie să dea dovadă de multă stăpânire de sine pentru a păstra aparențele. În spatele succesului, se află oameni normali, la fel de toți ceilalți, care nu mai pot trăi o viață normală.

Cartea o găsiți aici. 

Pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un decor plin de strălucire și durere, se desfășoară prietenia a două femei de nezdruncinat. Noa, o tânără de origine olandeză, face o greșeală imensă și este alungată de acasă. A avut o aventură cu un soldat nazist, a rămas însărcinată, iar copilul ei va intra într-un program conceput de nemți pentru a proteja rasa ariană. Va ajunge la o familie care să aibă grijă de el așa cum ea nu ar putea-o face niciodată. Însă la naștere e evident faptul că nou-născutul i-a moștenit trăsăturile de parte evreiască, dar îi este luat oricum. După această traumă, Noa ajunge să lucreze ca femeie de serviciu într-o gară. Într-o seară aude un zgomot ciudat venind dintr-un vagon de tren și descoperă cu surprindere o mulțime de nou-născuți de origine evreică, aproape morți din cauza frigului și a foamei. Instinctul matern e mai puternic decât teama de a fi prinsă de germani - Noa salvează un copil din vagon și fuge cu el, în speranța că va putea salva măcar un suflet. 

Însă eforturile ei sunt în zadar, căci în timpul drumului se prăbușește într-o pădure, aproape înghețată de frig, cu vântul răscolindu-i atât hainele subțiri, cât și sufletul. Este salvată de un circ german, unde o cunoaște pe Astrid și începe o viață nouă. Astrid este o femeie cu propriile secrete și dureri, una dintre cele mai talentate trapeziste și dure antrenoare. Pentru a-și salva viața și a-l proteja pe Theo, bebelușul salvat din tren, Noa este nevoită să învețe în șase săptămâni ceea ce Astrid a învățat începând de la vârsta de 4 ani. Însă, spre surprinderea tuturor, se descurcă extrem de bine, chiar și sub privirile dezaprobatoare ale lui Astrid. Timpul se scurge repede și zidul de răceală dintre cele două femei se sfarmă încetul cu încetul, secretele ies la iveală, iar relația lor se dezvoltă într-o prietenie adevărată, respect și sprijin necondiționat. Viața le va rezerva multe surprize, în special în timpul războiului, multă suferință și situații de neimaginat. Singurele lucruri care vor rămâne în picioare sunt dragostea pe care și-o poartă una celeilalte și dorința de a se sacrifica pentru binele celorlalți. 

La fel ca în multe alte romane pe care le-am citit despre perioada celui de-al Doilea Război Mondial, m-au surprins faptele oamenilor. Războiul i-a transformat în mașinării fără sentimente, incapabile să se mai gândească la altceva decât propria bunăstare. I-a obligat să-și reconsidere relațiile și loialitățile, faptele și gândirea. Oamenii au devenit cruzi și capabili de orice pentru a supraviețui, capabili să-și trădeze prietenii și rudele, majoritatea având drept scop acumularea bunurilor materiale și a puterii conferite de acestea. În pofida acestor lucruri, bunătatea și blândețea și-au făcut loc în cele mai întunecate unghere, reușind să echilibreze balanța cât de cât, să aducă o rază de speranță în marea de nenorociri și moarte.

Acest roman s-a născut din dorința autoarei de a spune mai departe poveștile din război. Totul a început cu două povestiri - una despre nou-născuții evrei smulși din brațele părinților și alta despre familiile de evrei care au purtat tradiția circului secole de-a rândul - pe care autoarea le-a descoperit într-o arhivă. Aceste mărturisiri au șocat-o profund, livrându-i o doză puternică de realitate din timpuri străvechi. A vrut să facă cunoscute aceste fapte și chiar dacă romanul este unul de ficțiune, aceste povestiri sunt încadrate în acțiune, dezvăluind încercările prin care au trecut nenumărați evrei și nu numai sub ocupația nazistă. Printre toți cei dornici să-i chinuie și să-i umilească pe cei mai slabi, au existat oameni cărora curajul le-a dat aripi, care au încercat să ascundă cât mai mulți evrei și să-i protejeze cu orice preț, care au demonstrat că a fi empatic în timp de război e la fel de simplu ca pe timp de pace. 

Cartea o găsiți aici.