O poveste de dragoste, o cronică de familie și una dintre cele mai apreciate cărți despre comunitatea LGBT - Casa veselă este o narațiune amuzantă și tragică despre condiția omului diferit într-o lume în care toți ceilalți se mișcă în același sens. Nu mă așteptam la o asemenea profunzime de la o carte de benzi desenate, dar cartea e construită perfect pentru ca aparențele să înșele cititorii. 

Mic exercițiu de imaginație : ne întoarcem în urmă cu 30000 de ani, într- lume bazată pe conceptul vânează sau ești vânat. Curată sinucidere pentru omul modern , care își găsește alinarea sau soluțiile în aplicațiile de pe telefon. Obișnuit cu un confort la care strămoșii lui nici nu visau, înconjurat de tehnologie și tehnici inovatoare la tot pasul. Șaman este povestea unei lumi demult apuse, în care instinctul de supraviețuire prima în fața celorlalte virtuți, iar valorile morale erau ridicate la rang înalt. Cei puternici supraviețuiau, pe cei slabi îi înghițeau valurile reci ale vieții. 

"Poate că tocmai a ține morțiș să fim normali e ceea ce ne face pe toți să ne temem c-o luăm razna."

Jon Ronson pornește într-o călătorie fascinantă prin lumea nebuniei, a diagnosticelor psihiatrice și a misterelor creierului uman. Totul începe cu o carte misterioasă, simbol al celor diferiți, care nu își găsesc locul într-o lume care pune etichete pe orice. De aici și până la contactul cu psihopații nu mai e decât un pas. Dar adevărata descoperire nu se referă strict la această categorie de pacienți (suferind de psihopatie), ci la toți cei care poartă o etichetă de la un moment dat al vieții lor până la moarte, calitățile lor fiind ignorate cu desăvârșire. Într-o lume atât de preocupată de reguli și împărțirea strictă pe categorii, cei diferiți sunt literalmente scoși din spațiu și timp. 

Pe fundalul unei lumi care se destramă ,romanul lui Antonio Munoz Molina se desfășoară lin, împărțindu-se mereu între două continente, două timpuri, două stări. O poveste ambițioasă despre condiția umană și reacția firească în fața dezastrului,din care decurg o serie de consecințe nefaste și întâlniri cu demonii trecutului. I-am spus ambițios referindu-mă nu doar la numărul de pagini, ci și la eterna evocare a trecutului, care joacă un rol important atât în prezentul aparent calm, cât și în incertitudinea viitorului.

Mi-o amintesc în filmul Departe de Africa , povestea devenită nemuritoare, a unei femei care învață să fie puternică. Revăd în minte peisajele Africii, pe care le iubesc de la distanță și frumusețea lui Meryl în acel spațiu rupt de lume. La polul opus, se află alt film pe care l-am văzut și revăzut : Diavolul se îmbracă de la Prada. Prototipul femeii de succes, care până la finalul filmului reușește să arate niște emoții reale, convinsă că gloria ei va fi eternă. Ciudat, dar acestea sunt rolurile cu care o asociez pe Meryl Streep, deși a jucat în nenumărate filme premiate și adulate de critici. Însă dincolo de marele ecran, a fost întotdeauna o femeie frumoasă, discretă, care a trăit departe de ochii curioșilor. Nu cred că am citit vreodată bârfe mondene sau scandaluri în care să fi fost implicată. Umorul fin, autoironia, dar și talentul pur cu care a fost înzestrată au adus-o în rândurile zeițelor cinematografiei. 

"Arta nu se mărginește să capteze și să exprime emoția, freamătul vieții. Uneori face și mai mult : ea chiar este acel freamăt."

Arta, ca orice formă de exprimare și pasiune nemărginită, poate fi admirată sau poate fi trăită. Te poți hrăni cu ea din când în când sau îi poți dedica o viață întreagă. O poți critica, bineînțeles, ceea ce mi se pare din start un pas greșit. Tablourile în care ne regăsim sau pe care le-am putea privi la infinit s-ar putea să nu însemne nimic pentru un critic de artă sau o altă persoană simplă. Pornind de la dragostea lui pentru artă și mizând pe influența vieții pictorilor asupra propriilor opere, Julian Barnes creează o mini-istorie a artei în stilu-i franc și năucitor. 

Stefano Benni nu scrie despre oameni singuri, ci despre gesturile extreme la care aceștia apelează pentru a fi fericiți. Cartea mi s-a părut o enciclopedie a disperării, sub formă de gânduri sau chiar fapte, atunci când singurătatea începe să muște din suflete.