Cel mai sincer / sarcastic doctor revine cu noi povești despre sistemul medical și modurile în care oamenii supraviețuiesc în acest domeniu atât de solicitant. (Evident, nu este cazul autorului, care a decis să părăsească această carieră - spre surprinderea tuturor - și să-și urmeze visul de a fii scriitor.) În preajma sărbătorilor de iarnă, spitalele se transformă într-un fel de gări suprapline, populate de oameni anxioși, nervoși, sătui până peste cap de așteptare și frustrați din cauza faptului că nu pot fi alături de familii. Personalul medical (cu aceeași frustrare evident) trebuie să facă eforturi colosale și să-și facă meseria în aceste condiții de criză. Autorul și-a petrecut majoritatea Crăciunurilor din timpul carierei medicale în camera de gardă sau pe secția Obstetrică-Ginecologie, adunând fel și fel de anecdote sau întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante. Timpul petrecut departe de familie a fost compensat într-o oarecare măsură de viețile pe care le-a adus pe lume, această satisfacție (după cum susține chiar el) neputând fii explicată sau egalată de altceva. 

Spre deosebire de prima sa carte, O să vă cam usture , aceasta este mult mai scurtă și mai concisă, fiind dedicată exclusiv Crăciunului și situațiilor particulare aferente. Ceea ce iese în evidență - probabil a fost menționat și în prima carte, dar memoria nu mă ajută - este incapacitatea sistemului medical de a se ocupa de medici și de a-i sprijini pentru a-și putea face meseria. Neajunsurile sunt multe, în fiecare zi apar discrepanțe sau situații absurde, iar ierarhiile sunt bine stabilite și nimeni nu le poate răsturna. Regulile sunt făcute mai mult pentru beneficiul spitalului decât pentru angajați și chiar și în situațiile neprevăzute se aplică fără drept de apel, fără urmă de empatie sau umanitate. Sistemul are multe carențe, acestea fiind unul dintre motivele pentru care Adam a renunțat la meseria de medic. Satisfacțiile de pe urma muncii cu pacienții au fost inegalabile, dar au câștigat anxietatea și imposibilitatea de a-i ajuta pe toți. 

Ambele cărți mi s-au părut extrem de amuzante și foarte folositoare în caz că îți trece prin cap să urmezi această meserie. E foarte important să știi la ce să te aștepți, iar medicina, pe lângă faptul că e un domeniu foarte competitiv, este plin de surprize. Satisfacțiile pe care le ai din contactul cu pacienții sunt unice și imposibil de comparat cu oricare altă experiență, însă dificultățile apar la tot pasul. Până și sistemele medicale din tări dezvoltate, care par perfecte dinafară, au multe carențe, iar medicii trebuie să se confrunte și cu probleme logistice pentru a-și putea face meseria. Nici chiar cele mai performante sisteme medicale din lume nu pot să își protejeze toți angajații sau să le asigure tuturor pacienților cea mai bună îngrijire. Iar acestea sunt realități pe care tinerii medici le descoperă la foarte puțin timp după ce încep să profeseze și își dau seama că toate informațiile acumulate de-a lungul anilor nu sunt suficiente pentru a excela în această meserie. Realitatea are un mod dur de a-ți arăta cum funcționează lumea și cum supraviețuiește sistemul medical. 

Cartea o găsiți aici. 

David Mitchell este unul dintre cei mai interesanți scriitori ai zilelor noastre, fiind extrem de atras de subiecte neobișnuite precum paranormalul, lumi paralele, magie etc. Cărțile sale nu sunt tocmai ceea ce am numi niște lecturi ușoare pe care să le savurezi cu o ceașcă de ceai în mână, ci mai degrabă romane provocatoare, menite să te scoată din rutina zilnică sau din amorțeala cu care ești mult prea obișnuit. Am cochetat cu câteva dintre romanele sale, nereușind să duc vreunul la capăt - Omul de ianuarie, Atlasul norilor, Visul numărul 9 (toate apărute în colecția Raftul Denisei). 

Conacul Slade este o poveste antrenantă, care te ține în priză și îți zbârlește părul de pe spate. Romanul urmărește destinele a doi frați pe parcursul câtorva decenii. Fiecare variantă este spusă din perspectiva unui alt personaj, care intră în contact cu cei doi frați sau urmărește povestea de la distanță. Aparent, frații Grayer, Norah și Jonah, sunt înzestrați cu anumite puteri supranaturale, ceea ce oamenii nu posedă în mod obișnuit. Locuiesc într-un conac străvechi, iar la fiecare nouă ani lansează o invitație unei persoane. Persoana respectivă nu are idee despre ceea ce urmează să se întâmple. La început, conacul e fermecător și plin de secrete la fiecare colț, te fascinează într-atât de mult că nu mai vrei să pleci. După aceea, descoperi că nu mai poți să pleci. Fiecare persoană invitată la conac este aleasă din anumite motive și nimic nu pare în neregulă la început. Până când lucrurile încep să escaladeze, persoana nici măcar nu bănuiește în ce capcană mortală a pus piciorul. 

David Mitchell reinterpretează și distorsionează înadins motivul casei bântuite, scriind un roman înfricoșător și greu de uitat. Odată ce intri în atmosfera sumbră, parcă și lumea din jurul tău se schimbă și ești mult mai atent la detalii decât înainte. Un scriitor cu adevărat excepțional te determină să reconsideri tot ceea ce știi despre lume și oameni, te provoacă să pui întrebări și să cauți răspunsuri incomode. Asta fac cărțile bune și oamenii care au curajul să cerceteze mai departe de ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. Conacul Slade m-a convins să mai dau o șansă și celorlalte romane ale lui Mitchell ; de data asta, simt că le-aș putea aborda cu o altă maturitate, cu alte perspective din care să abordez lectura. 

Cartea o găsiți aici. 

Amos Oz a fost unul dintre marii scriitori ai lumii, cărțile sale călătorind peste tot în lume și stârnind admirația a milioane de cititori. Opera sa a fost tradusă în nenumărate limbi, i-a adus faimă și respect, precum și nenumărate premii literare. A scris Soțul meu, Michael, Poveste despre dragoste și întuneric, Iuda, Cutia neagră, Pantera din subterană, Să cunoști o femeie etc. Între prieteni este o colecție de povestiri despre oameni, despre secretele lor și aparenta liniște care guvernează traiul într-o comunitate. 

Toate personajele cărții locuiesc într-un kibbutz și fiecare poveste se concentrează atât pe personaj, cât și pe rolul lui în comunitate. Împreună alcătuiesc un portret fidel al unei adunări de oameni care se cunosc de o viață, locuiesc împreună, împart necazuri și bucurii, ascund secrete și încearcă să mențină o normalitate. Realitatea din spatele ușilor deschise e însă alta - există membri care nu își găsesc locul în această adunare, alții care sunt neînțeleși și oarecum marginalizați ; fiecare poartă cu el secrete, frici sau speranțe pe care nu e dispus să le împărtășească cu ceilalți de teama de a fi judecat. Principiile religiei iudaice sau a comunității se bat cap în cap cu unele idealuri sau vise pe care membrii le pot avea, fiecăruia dintre ei fiindu-i destul de greu să-și descopere personalitatea sau individualitatea. Dacă cei mai în vârstă s-au obișnuit deja cu regulile (de multe ori absurde) și cu obiceiurile, cei tineri visează la un viitor înafara comunității, la experiențe care nu se pot trăi alături de oamenii pe care îi cunosc de când s-au născut. Mulți dintre ei știu că există o lume și înafara granițelor kibbutz-ului, una infinită și gata de explorat. Dar aici intervine teama de a renunța la comoditatea cu care ai trăit dintotdeauna pentru a înfrunta noul, necunoscutul, neprevăzutul, un trai departe de tot ceea ce-ți este cunoscut. 

Între prieteni este o carte despre caracterul uman și fațetele ascunse ale relațiilor dintre oameni, părțile inaccesibile din noi. Nu putem cunoaște o persoană în totalitate, indiferent cât de apropiați am fi de aceasta, câte momente intime am fi împărtășit sau prin câte clipe critice am fi trecut împreună. Va exista mereu un colț ascuns de ochii lumii, un dulap cu secrete întunecate sau pur și simplu lucruri care ar putea fi lesne judecate, sentimente sau gânduri inexplicabile. În general, consider că noi, oamenii, suntem destul de precauți cu faptele sau vorbele care contează cu adevărat, evităm să ne deschidem în fața altora și considerăm slăbiciune orice acțiune care ne-ar putea aduce mai târziu suferință. Relațiile se bazează pe aparențe, pe efemeritate și prea puțină conștiință. 

​Cartea o găsiți aici. 

Un apeirogon este un poligon cu un număr infinit de laturi. Povestea pe care o aveți în față are un număr infinit de variante, de posibilități și de fațete ale aceleiași lumi. Totul ține de perspectivă și experiențe, iar aceeași lume arată diferit pentru doi oameni extrem de diferiți. Romanul este povestea unei prietenii atipice dintre doi oameni care aparent nu au nimic în comun, înafară de o singură experiență tragică și marcantă. Rami Elhanan e israelian, iar fiica sa de treisprezece ani a fost ucisă într-un atentat sinucigaș în timp ce era la cumpărături cu prietenele ei. Bassam Aramin e palestinian și și-a pierdut fiica de zece ani, ucisă cu un glonț de cauciuc de un membru al poliției de frontieră. Rami și Bassam au fost crescuți să se urască unul pe celălalt, dar pierderea suferită îi unește pentru totdeauna și devin cei mai buni prieteni. Destăinuirile lor curg lin și vorbesc despre viață, dragoste, conflicte și soluțiile necesare pentru încheierea unui război care durează deja de prea mult timp. 

Romanul este o combinație de istorie și micro-povestiri care etalează aceeași lume din diferite unghiuri. O lume măcinată de război, populată de oameni care au suferit pierderi inimaginabile și care încearcă zi de zi să supraviețuiască prin orice mijloc. Oameni pentru care lumea s-a transformat de prea mult timp, care nu mai știu ce înseamnă normalitatea sau o plăcere simplă. Toate aceste perspective pe care autorul le-a adunat în poveste oferă o imagine amplă asupra războiului și consecințelor sale, asupra acțiunilor nesăbuite și a suferinței fără margini. Ce mai înseamnă prietenia într-o astfel de lume? Cum să mai trăiești după ce ai pierdut tot ce iubeai mai mult pe lume? Cum pot oamenii să treacă peste asemenea experiențe și mai ales cum pot să le provoace? Natura umană, etalată în toată vulnerabilitatea și cruzimea de care e în stare, este o sursă infinită de fapte și sentimente complicate sau din contră, de acțiuni inexplicabile și nenumărate răsturnări de situație. Oamenii sunt complicați, bănuitori, incredibil de cruzi atunci când au ocazia, dar pot da dovadă și de o bunătate fără margini sau empatie față de cei aflați în suferință. În lume există o balanță între bine și rău, care se echilibrează tot timpul, indiferent de numărul nenorocirilor care se petrec. Depinde de fiecare om pe care parte a balanței vrea să fie.

Cartea o găsiți aici. 

Pe Louisiana Elefante am cunoscut-o pentru prima dată în romanul Raymie Nightingale ​, iar de data aceasta autoarea se concentrează pe povestea ei, scoțând la iveală detalii neștiute. Louisiana este trezită în toiul nopții de către bunica ei, care bolborosește o grămadă de cuvinte și o îndeamnă să urce repede în mașină pentru că sunt nevoite să plece. Fata este surprinsă și buimacă de somn, dar o ascultă pe bunica ei, neștiind că aceasta nu mai are de gând să se întoarcă în Florida. După ce traversează granița și ajung în statul Georgia, bunica are parte de un mare necaz și recurge la aceleași trucuri care o ajută să scape din orice situație. Dar aceasta e una deosebit de gravă, iar Louisiana trebuie să se descurce singură cu niște treburi dedicate exclusiv adulților. 

Pe măsură ce timpul trece și bunica nu pare să-și revizuiască hotărârea, Louisiana încearcă să ducă o viața cât de cât normală. Cea mai mare dorință a sa e să găsească un telefon ca să-și poată suna prietenele. Vrea să le anunțe unde se află pentru ca acestea să vină s-o salveze. Nici măcar nu bănuiește că viața îi va fi dată peste cap odată cu dispariția bunicii și că va trebui să ia viața în piept de una singură. Dar atunci când totul pare întunecat și fără speranță apar cele mai mari surprize pe care viața ți le poate rezerva. O prietenie specială, o familie incredibilă și posibilitatea unui nou început, de data aceasta fără secrete... 

Louisiana se întoarce acasă este o poveste despre destin, secrete și drumurile pe care ne este menit să pășim, familie și iubire. Louisiana este un copil care se maturizează forțată de împrejurări, de situații pe care nu le-a anticipat și nu le poate schimba, de secrete care ies la iveală și o obligă să-și gândească fiecare mișcare. După dispariția ființei care i-a stat aproape toată viața ei, Louisiana nu mai știe cine este și care e scopul ei în această lume. Din fericire, viața îi aduce în cale oameni care să o ajute, alături de care să crească și să înțeleagă ce vrea să facă de acum înainte. Este un roman din care noi, adulții, avem multe de învățat. O poveste despre viață și lucrurile care o fac să merite trăită, chiar dacă unele situații ar putea părea definitive sau imposibil de rezolvat. 

Kate DiCamillo este una dintre cele mai inventive autoare de cărți pentru copii, poveștile ei combinând realul cu fantasticul, lumile pe care le cunoaștem cu cele gata de a fi descoperite. Cartea o găsiți aici. 

Blackwood Bay. Un sat din nordul Angliei marcat de o tragedie veche, populat de oameni suspicioși și victimă a schimbărilor economice. Când Alex, o tânără producătoare TV ajunge acolo cu intenția de a filma un documentar, se lovește de anxietatea localnicilor, de obsesia lor de a păstra secretele ținutului și de o ură aproape patologică pentru dezvăluirea adevărului. Munca sa se lovește de obstacole pe care nu le-a anticipat, în timp ce cazul celor două fete dispărute în urmă cu mult timp, îi revine obsedant în gânduri. Pare singurul subiect demn de examinat, chiar dacă oamenii nu mai vor să vorbească despre el. 

Alex începe o anchetă pe cont propriu, conștientă fiind că nu va avea parte de sprijin sau sfaturi încurajatoare. Tensiunea începe să crească în satul aflat deja pe buza prăpastiei, iar detaliile care încep să iasă la iveală despre dispariția fetelor îi aduce amintiri din propriul trecut și relația pe care o are cu Blackwood Bay. Deși toate semnele sunt clare, Alex devine obsedată de acest mister și nu se mai poate opri până când adevărul nu va ieși la iveală. Începe o cursă contra-cronometru în care secretele vor arunca în aer lumea pe care o cunoaște, riscându-i nu doar viața, ci și integritatea și încrederea. 

S. J. Watson este autoarea bestsellerului Înainte să adorm ​, care a fost ecranizat și s-a bucurat de un mare succes în rândul cititorilor. Ultimul cadru este o poveste care te provoacă constant, un thriiler plin de suspans, în care necunoscutele se înmulțesc, iar răspunsurile sunt tot mai puține. Un thriller despre fragilitatea umană, despre refuzul oamenilor de a accepta adevărul și despre comoditatea unei minciuni bine ticluite de o întreagă comunitate. Asemenea povești spun foarte multe despre caracterul uman și modul în care ne adaptăm la ceea se întâmplă în jurul nostru. Ca de fiecare dată, nu pot să povestesc prea multe detalii din roman, pentru că urăsc să dau spoilere sau să dezvălui un detaliu important - v-aș răpi bucuria descoperirii și a întrebărilor care îți trec prin minte atunci când citești un mister bine construit. Romanul face o paralelă între trecut și prezent, alternând cele două planuri până când lucrurile devin destul de clare pentru ca ele să se contopească. Este o construcție care mi se pare genială pentru un thriller, cu fel și fel de detalii pe care tinzi să le omiți, dar mai târziu ele îți reapar în minte ca fiind extrem de importante pentru deslușirea misterului. 

Cartea o găsiți aici.

1. A treia parte a trilogiei Beartown, scrisă de Fredrik Backman. Autorul a anunțat-o undeva pe la jumătatea lui 2020, se știe deja că va apărea anul acesta și că se va numi Those who run towards fire. Nu am nicio îndoială că va fi la fel de minunată ca celelalte două volume - Scandalul și Noi contra voastră, ambele apărute în colecția musai ​a editurii Art. 

2. Noua carte a Rutei Sepetys, Fântânile tăcerii. Am citit Adio, New Orleans și mi-a plăcut destul de mult. Sunt curioasă cum e noul roman, mai ales că vorbește despre Spania sub conducerea generalului Franco. 

3. Cărțile lui Bill Bryson. Îmi fac cu ochiul 1927. O vară care a schimbat lumea , Acasă. O istorie a vieții private și Continentul uitat. America micilor orașe. Am auzit destul de multe lucruri bune despre scriitura lui Bryson și am devenit tare curioasă dacă se ridică la nivelul așteptărilor. 

4. Niște restanțe din 2020 și alți ani. 4 3 2 1 al lui Paul Auster e un roman imens pe care îl amân de ceva timp, dar îmi face cu ochiul din ce în ce mai des. Sper să am curajul să îl citesc anul ăsta. 
Îți voi da toate acestea, scris de Dolores Redondo, e un roman început anul trecut într-o perioadă în care nu prea aveam chef de citit, drept urmare l-am abandonat după 200 și ceva de pagini. Mi-a plăcut povestea destul de tare până când au apărut o sumedenie de personaje, fiecare având o legătură cu personajul principal (care aparent avea multe, foarte multe secrete). O voi relua la un moment dat. 
​Marii încrezători de Rebecca Makkai este un roman apărut la finalul anului trecut la editura Black Button Books. Acțiunea se petrece în timpul epidemiei de SIDA, o perioadă despre nu se prea vorbește și pe care am găsit-o povestită din perspectiva unui medic într-un singur roman - Furiile inimii, ​de John Boyne. 

5. Încă nu știm foarte multe despre surprizele editurilor din acest an, dar cu siguranță vor fi cărți interesante pe care abia aștept să le descopăr. 

Iunie 1940. După o lungă călătorie, Blanche Auzello se întoarce în sfârșit acasă. Dar iubitul ei Ritz, căminul ei plin de lux și strălucire, este invadat de bocancii grei ai naziștilor, de duritatea pe care o exprimă și o liniște de mormânt. Parisul cândva plin de viață a fost redus la o tăcere îngrozitoare, iar Blanche este absolut uimită de această schimbare profundă. Nu și-ar fi imaginat niciodată că acest lucru se poate întâmpla, deși toate semnele erau la vedere. Înarmându-se cu un curaj pe care nu îl simțea, Blanche pășește în hotel la fel de mândră și semeață ca odinioară, iar la vederea locurilor familiare, gândurile încep să îi zboare la vremurile când holul și barul erau populate de voci glumețe, răsete și voie bună, o adunătură pestriță de petrecăreți și personalități - Coco Chanel, Fitzgerald, Hemingway , Cole Porter, Picasso etc. 

Blanche era doar o tânără naivă și visătoare atunci când îl cunoscuse pe Claude. Proaspăt sosită de la New York, cu speranțe mari și așteptându-și presupusul iubit, Blanche acceptă invitația lui Claude de a-i prezenta cele mai emblematice locuri din Paris. Totul se întâmplă extrem de repede, iar cei doi se căsătoresc, neștiind prea multe lucruri unul despre celălalt. În timp ce Claude crede că soția sa va fi una exemplară, asemenea pariziencelor, Blanche nu are habar despre căsnicie și îndatoririle pe care le are față de soț. Secretele se acumulează cu anii, iar la un moment dat cei doi își dau seama că nu au absolut nimic în comun. Amândoi sunt dedicați scandalurilor și bârfelor, certurilor nesfârșite pe care le orchestrează împreună și amândoi iubesc Ritz-ul ca și cum ar fi fost al lor. Dar dincolo de îndeletnicirile de zi cu zi, sunt doi străini care împart același pat, doi oameni care se iubesc fără ca vreunul dintre ei să știe cum funcționează această relație. Sub asediul naziștilor, se simt datori să-și protejeze căminul, dar și să lupte pentru ca Franța să redevină liberă. Și tocmai când erau pe punctul de a se regăsi, amândoi încep să aibă din ce în ce mai multe secrete, neștiind că luptă în aceeași tabără, nefiind în stare să găsească o cărare pe care să pășească împreună. Doi soți care nu știu ce înseamnă intimitatea, uniți de o iubire care se îndreaptă tot mai tare spre dezastru. În timp ce lumea întreagă se războiește cu germanii... 

Pe Melanie Benjamin o iubesc deja pentru felul în care scrie și modul de a aborda subiectele. Nici Doamna de la Ritz nu face excepție, combinând cu succes o poveste de dragoste cu repercusiunile războiului asupra caracterului uman. Dar lăsând la o parte contextul social și detaliile unei vieți trăite în lux, avem o femeie care își caută drumul și încearcă să găsească un echilibru între carieră, căsnicie și datorie. O tânără naivă se maturizează peste noapte, forțată de împrejurări și își dă seama că viața ei a fost lipsită de sens, de emoție, de o intimitate reală cu cei din jurul ei. Războiul o determină să reconsidere tot ceea ce simte, tot ceea ce este ca persoană și tot ce are de dăruit celor care nu au cum să o răsplătească. Blanche este genul de om care trăiește prin oameni și absoarbe de la aceștia tot ceea ce o fascinează și o încântă, ca și cum dacă și-ar lega viața de cineva care deja știe ce vrea, ar putea să să-și găsească și ea drumul. Dinamica relației cu Claude se schimbă constant, nu este un teren sigur pe care să își pună bazele, mai ales că este obișnuită să plece de fiecare dată când lucrurile se înrăutățesc. Așa că Blanche se agață de ceea ce poate - de oamenii din jurul ei, de hotelul în care își trăiește viața, de micile bârfe care îi condimentează diminețile, de angajații care o iubesc și o respectă. Are nevoie de o insulă solidă pe care să înceapă să-și clădească caracterul, să decidă cine vrea să fie. 

Cartea o găsiți aici. 

Jennifer L. Armentrout este una dintre cele mai vândute autoare din lume. pe primul loc în topul New York Times. Scrie literatură paranormală, science fiction și fantasy pentru adolescenți, iar unul dintre romanele sale (Obsidian) urmează să fie ecranizat. A devenit cunoscută datorită seriilor Apocalipsa elementelor, Titanii, Lux , iar abilitatea ei de a îmbina dragostea, magia și realismul într-o poveste captivantă i-a adus faima internațională. Romanele ei sunt pline de personaje cu puteri supranaturale, mister și intrigi strecurate printre scene de viață normală, rezultând o combinație care te prinde în plasă de la primele pagini. 

Furie și furtună este primul roman din seria Mesagerul și spune povestea lui Trinity Marrow, o fată de optsprezece ani care e pe cale să-și piardă vederea. (Fata suferă de o maladie numită retinopatie pigmentară, o boală care duce la limitarea vederii sau la pierderea ei totală. Autoarea suferă de aceeași boală, motiv pentru care a inclus-o în acest roman, dorind să atragă atenția oamenilor asupra felului în care se poartă cu ceilalți și a empatiei de care trebuie să dăm dovadă în anumite situații, deși poate că nu ni se pare nimic în neregulă la omul care ne cere ajutor.) Poate comunica cu spiritele și le poate vedea, dar în spatele acestei capacități se află un secret primejdios. Locuiește într-un complex izolat, apărat de Gardieni (gargui cu înfățișări multiple), responsabili de apărarea omenirii împotriva demonilor. O vizită a unor Gardieni din alt clan îi spulberă universul lui Trinity. Este nevoită să ia decizii aproape imposibile, în timp ce se îndrăgostește de cea mai enervantă și totodată fermecătoare persoană pe care a întâlnit-o. Lecțiile de viață nu se vor încheia prea curând, căci alegerea între dragoste și salvarea lumii pe care o cunoști e una extrem de dureroasă. Iar Trinity, în ciuda tuturor puterilor pe care le are, este doar o adolescentă cu speranțe și temeri, obligată să se maturizeze în cel mai dur mod posibil... 

Deși este o autoare extrem de populară și iubită de cititori, eu recunosc că nu sunt prea atrasă de acest gen de literatură și ies foarte des din zona mea literară de confort. Furie și furtună a fost o surpriză plăcută, o lectură extrem de antrenantă, plină de intrigi și mistere, elemente introduse la timpul potrivit pentru a spori curiozitatea. Indiferent de supranaturalul din poveste, este o carte cu și pentru adolescenți, iar comportamentul lor și modul în care își făuresc sau înfruntă destinul este absolut fascinant. Citind acest roman, m-am gândit că ar trebui să renunț mai des la prejudecățile mele literare și să încerc cât mai des să extind aria lecturilor, să descopăr mai multe lumi în loc de cele pe care le iubesc deja și în care mă simt în siguranță. Nu știi niciodată în câte feluri te poate surprinde o carte, chiar și una care aparent este destinată adolescenților sau iubitorilor de ​fantasy. 

Cartea o găsiți aici. 

Isabel Allende este una dintre cele mai apreciate scriitoare ale lumii. Originară din Peru, și-a petrecut copilăria în Chile, patria mamei sale, primind o educație destul de dură din partea bunicului său. A fost un copil rebel, o adolescentă care punea la îndoială fiecare aspect al lumii înconjurătoare, fiecare regulă sau cutumă moștenită de generații. Nu și-a întrevăzut drumul pe care avea să pășească, dar cumva drumul a ales-o pe ea, scoțându-i în cale circumstanțe favorabile. A ajuns să scrie fără să aibă habar că această îndeletnicire îi va asigura independența financiară sau dragostea a milioane de cititori. A combinat magia cu realismul, a scris despre femei care și-au înfruntat destinul cu demnitate și curaj și a iubit cu pasiune fiecare clipă. Și-a dat seama că poveștile pot schimba lumea și că vorbind despre ceea ce ne doare sau ne întristează poate fi o cale spre vindecare. 

Cartea de față este manifestul autoarei pentru normalitate, pentru femei care să se simtă libere să-și trăiască viața așa cum vor. Autoarea susține că a fost adepta feminismului încă din grădiniță, dinainte să știe ce înseamnă această mișcare. Poate datorită spiritului său rebel, a severității bunicului sau a faptului că mama sa nu și-a urmat niciodată visele. Își amintește că mama sa picta, dar nu a perseverat niciodată cu această pasiune deoarece arta era considerată ca aparținând bărbaților, iar veniturile nu ar fi fost sigure sau constante. Aceste fapte au impulsionat-o pe tânara Isabel să facă doar ceea ce dorește, indiferent că a fost vorba despre carieră, căsnicie sau maternitate. Scrisul a fost mai degrabă mâna destinului, un drum pe care s-a văzut deja pășind, dinainte de a i se confirma talentul. Scrisul i-a fost adus satisfacții imense, o stabilitate financiară și i-a dat curajul de a continua să lupte pentru cauzele în care crede. 

Romanul vorbește despre feminism, nedreptate, femei extraordinare care au schimbat lumea și continuă s-o facă, alegeri și echilibru. Femeile au fost discriminate din cele mai vechi timpuri și continuă să fie în nenumărate moduri, indiferent de progresele la care am asistat sau de valoarea pe care unele dintre ele au adus-o anumitor meserii sau descoperiri importante. Multe dintre femeile acestei lumi sunt în continuare dominate, fără speranța de a fi independente (atât din punct de vedere financiar, cât și emoțional), sunt victime ale violenței, ale rasismului și discriminării, ale tradițiilor religioase sau sociale. Femeilor li se spune de mici că anumite teritorii le sunt interzise, că nu ar fi bine să facă anumite lucruri pentru a nu fi judecate, că există un anumit tip de comportament pe care trebuie să-l afișeze în public. Să nu își afișeze slăbiciunile, să nu vorbească prea mult, să nu atingă subiecte precum sexualitatea sau marile probleme ale lumii, să fie mai mult tăcute și mereu prezentabile, să își cunoască locul și să respecte mereu deciziile sexului masculin. Crescând cu atâtea prejudecăți și opinii eronate, ne este destul de greu să ne descoperim cu adevărat, să ne cunoaștem și să ne iubim toate calitățile sau defectele, să știm ce ne face plăcere, să sancționăm anumite gesturi sau comportamente. Totodată, avem o putere inexplicabilă și infinită în aproape orice situație prin care trecem. Probabil că ne naștem cu ea, iar la momentul potrivit aceasta se manifestă. Și odată ce devenim conștiente de această forță din interior, nu mai există nimic care să ne oprească. 

Cartea o găsiți aici.