|
O traumă schimbă vieți și aduce cu sine negare, suferință, acceptare și într-un final, vindecare. Și cum nu trăim toți în același fel, nu ne vindecăm la fel. Unii se vindecă singuri, alții își găsesc pansamente sau renunță la tot ceea ce îi lega de viața anterioară și merg mai departe, cu capul sus. Despre formele diverse ale vindecării și găsirea ei acolo unde nu te aștepți povestește Agnes Martin-Lugand, în Oamenii fericiți citesc și beau cafea.
0 Comments
"Eu am avut în jurul meu oameni. Care m-au iubit. Care au trișat ca să piardă în fața mea. Ăsta e lucru mare."
Timpul are o metodă amuzantă de a ne arăta ceea ce contează cu adevărat. Iar imaginația nesfârșită a unui copil și întoarcerile repetate în timp fac din imposibilitate o poveste fascinantă, a copilăriei fără reguli și limite, fără griji, plină doar de vise și frumos în toate formele lui.
Am simțit cartea aceasta cu tot sufletul și am citit puțin câte puțin, ca să nu se termine povestea prea repede, să nu pierd farmecul locurilor și al timpurilor în care personajele își trăiesc viețile atât de obișnuite, dar pline de înțelesuri. O poveste despre căutarea iubirii în ființe extraordinare, care apar o singură dată într-o viață de om și păstrarea ei în ciuda urii, a piedicilor, a războiului îndelungat pentru supraviețuire.
O viață trăită prin prisma cărților (Gabrielle Zevin - Viața de poveste a lui A. J. Fikry)7/11/2016 O viață petrecută în compania cărților ar putea părea plictisitoare pentru unii, dar o viață întreagă izolat de cercurile sociale, citind într-o librărie pare de-a dreptul de speriat. Însă viața unui iubitor de cărți este mereu plină de surprize, chiar și atunci când lucrurile nu merg în direcția dorită, așa cum veți putea afla din următoarea poveste.
Am început să iubesc din ce în ce mai mult distopiile datorită acestei povești minunate, despre o lume aparent perfectă, în care viața decurge lin, fără surprize sau contramandări, fără pasiune sau puls. Ce ne face oameni și cum a ajuns omenirea în stadiul acesta avansat și totuși atât de primitiv - sunt întrebările la care ar vrea să răspundă cartea, dar mi se pare că niciunul dintre noi n-ar reuși să găsească un răspuns satisfăcător.
Într-o lume în care se presupune că suntem toți egali, avem aceleași șanse de reușită și primim aceeași doză de atenție / empatie / dragoste există oameni care încearcă din răsputeri să se adapteze, să iasă din lumea proprie. Ființe pe care nu le observăm îndeajuns pentru a le înțelege, față de care păstrăm o distanță sigură. Suntem la fel și totuși atât de diferiți. Și nu mă refer la înfățișare, ci la capacitatea noastră de a schimba ceva în jur.
Diferențele care ne apropie. (Elena Ferrante - Prietena mea genială , Povestea noului nume)7/1/2016 O poveste răsunătoare despre diferențele care apropie două femei, în loc să le dezbine definitiv ; influența unei prietenii începută în fragedă pruncie și continuând de-a lungul întregii vieți, prietenie care le conturează destinul mai tare decât orice altceva. Am fost reticentă la început, dar am terminat cărțile în 4 zile, uimită de forța personajelor și a vieților împletite pentru totdeauna.
|
Arhivă
January 2025
|
RSS Feed
