|
Nu înțeleg fascinația pentru Eric-Emmanuel Schmitt. Am citit "Oscar și tanti Roz" mai demult, iar în dimineața asta i-a urmat "Domnul Ibrahim și florile din Coran". Ok, a fost drăguță, a avut pasaje care tind să ți se cuibărească în suflet, poate ți-a și stors niște lacrimi. Dar cred că o carte are nevoie de mult mai multe calități ca să o pot numi o carte bună. Nu mi-a displăcut, dar am citit-o foarte repede, a fost destul de previzibilă pe alocuri și s-a terminat brusc (iarăși, previzibil!).  Și, dacă tot veni vorba, am terminat de citit și mult așteptata carte a lui Paulo Coelho, "Adulter". Intens mediatizată, oferită premiu pe la concursuri, citită cu nesaț în autobuz...am văzut-o în toate ipostazele. Dar, cu riscul de a mă repeta, nu înțeleg nici fascinația pentru această carte. Eventual, fascinația pentru noutăți. Am (re)descoperit un Paulo Coelho extrem de modernizat, lipsit de farmecul de odinioară. Ce pot să spun mai mult decât că s-a adaptat vremurilor cum nu se poate mai bine? A început cu "Învingătorul e întotdeauna singur", iarăși mult așteptat și adulat (inclusiv de mine) și sigur va continua în același ritm. Eu mi-am pierdut curiozitatea pentru toate cărțile domnului Coelho care urmează să apară.  Iată că v-am mai recomandat câte ceva. Cu cât auzi mai multe remarci negative despre o carte, cu atât mai mult vrei s-o citești! În cazul meu, funcționează.
Să fiți sănătoși! Weekend frumos și lectură plăcută! :)
0 Comments
"Singura modalitate de a păstra o femeie este să o pictezi."
"I-am aparținut, în întregime. Și a meritat. Fără nici o îndoială, a fost cea mai bună relație pe care am avut-o cu cineva. Știu că e groaznic să spun așa ceva, și că mă gândesc inevitabil la Daniel, la ceea ce înseamnă el pentru mine, la cât de importantă este pentru mine relația noastră. Însă știu că așa a fost și ar fi absurd acum să nu recunosc." "Fiecare dintre noi a dat cu bâta în baltă cel puțin o dată, în situații dificile. Toți am părăsit pe cineva când avea cea mai mare nevoie de noi." "Viața oamenilor e plină de iubiri imposibile rămase prin cotloanele prăfuite ale minții." "Nou și modern - atributele cele mai perisabile din câte există." "Tot ce poți face cu o femeie e să o modelezi după gustul tău, zice Amadeo, fără patimă, urmărind stucaturile tavanului, ușor amețit de alcool. Să o iei ca pe o materie primă, ca un diamant brut, apoi să îndepărtezi tot ceea ce are în plus pentru a-i da exact forma dorită de tine." "Obsesia lui. Teresa lui. O frumusețe nepământeană, cu privirea piezișă, așa cum o avusese dimineață, când voise să-l părăsească. Teresa privind dincolo de viață, dincolo de orizontul pe care el i-l trasase. Teresa lui, singura femeie pe care și-a dorit s-o facă fericită. Captivă între acele ziduri, dar pierdută pentru totdeauna." Un thriller captivant, care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de Barcelona. Prima dată a fost după ce am citit cărțile lui Zafon și trebuie să recunosc că tânăra scriitoare, Care Santos a împrumutat puțin din stilul acestuia, din misterul care învăluie fiecare pagină. Am stat cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. A reușit să mă prindă repede, date fiind ingredientele esențiale ale poveștii : dragoste în vremuri de mult apuse, artiști, pictori, crimă, suspans. 
|
Arhivă
April 2024
|
RSS Feed
