Cu puțină întârziere, mai jos vă prezint cărțile pe care le-am citit în luna iunie. Cătălin Ceaușoglu a fost o surpriză foarte plăcută, la fel și Cristina Campos cu romanul ei de debut. Prima întâlnire cu Hemingway nu a fost atât de fericită pe cât am sperat, precum n-a fost nici cu romanul căștigător al Premiului Booker din 2024 - Orbital. Pe Hemingway intenționez să-l mai citesc, poate, poate îmi voi schimba părerea despre felul lui de a scrie. 

Povestea florilor de mac de pe insula lămâilor este romanul de debut al Cristinei Campos, tradus în zece limbi și ecranizat în 2021 în regia lui Benito Zambrano. Romanul urmăreste povestea a două surori extrem de diferite, care se regăsesc după o lungă perioadă de absență. Autoarea s-a născut la Barcelona, a obținut o licență în științe umaniste, a coordonat Festivalul Internațional de Film din Heidelberg și s-a întors în Spania, îmbinând profesia de director de casting cu scrisul. A mai scris Povești cu femei măritate, roman finalist al Premiului Planeta în 2022, publicat la Editura Trei. 

Cătălin Ceaușoglu a debutat în 2019 în revista Iocan, iar în 2022 a publicat volumul de proză scurtă Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea. Dezrădăcinații este primul său roman, un proiect ambițios de aproape 700 de pagini, care mi-a reamintit încă de la primele fraze de stilul scriitorului Joel Dicker. Construcția romanului, personajele și legăturile dintre ele nu se dezvăluie de la bun început, autorul se joacă cu răbdarea cititorului și dramatismul situației, crește treptat tensiunea, introduce noi și noi perspective asupra situației, pentru ca la final toate să se aranjeze precum piesele unui puzzle. 

A fost o lună încărcată de emoții și evenimente importante, dar astăzi, când scriu, pot să spun că educația, bunul-simț și inteligența au cântărit mai mult decât violența și urletele. Am citit cărți care să mă relaxeze, să mă scoată din cotidian - povești despre iubire sau întâmplări amuzante din viața de zi cu zi, thrillere captivante și o ficțiune istorică. 

Pe fundalul unor decenii tulburătoare din istoria Iranului, se desfăsoară prietenia dintre două tinere "leoaice" - Elaheh și Homa. După moartea tatălui și anumite dificultăți financiare, Elaheh este nevoită să se mute împreună cu mama ei într-o casă din mahala, lăsând în urmă confortul cartierului rezidențial în care trăise toată viața ei. Copleșită de nemulțumirile și obsesiile mamei sale, fetița visează la o prietenă care să îi alunge singurătatea și o prietenie durabilă, aducătoare de liniște. Dorința ei devine realitate în prima zi de școală când o întâlnește pe Homa, un suflet mare , dispus să împartă totul cu noua ei prietenă. Copilăria celor două fete devine o înșiruire nesfârșită de jocuri, plimbări și vise mari, inclusiv acela de a lupta pentru drepturile femeilor din Iran. 

E tânără și frumoasă, actriță de succes , logodită cu un regizor popular de la Hollywood. Se pregătește pentru rolul vieții sale, o ecranizare a romanului Blândețea nopții, povestit dintr-o perspectivă diferită. Lila pare să aibă viața perfectă, însă sub fațada poleită se află o mulțime de secrete care încearcă s-o ajungă din urmă. Pentru a păstra aparențele și a intra în pielea personajului său, Lila apelează la un psihoterapeut pe nume Jonah. Tot ceea ce credea despre ea însăși și propria viață se sparge încetul cu încetul în bucăți pe care îi e imposibil să le mai pună laolaltă. Toată durerea și furia reprimate de-a lungul anilor ies la suprafață, amenințând să o inghtă cu totul. Jonah îi este alături la fiecare pas din acest proces, dar până și el are un secret și o motivație ascunsă. Fiecare încearcă să disimuleze cât mai bine, să câștige cât mai multe avantaje, dar la final, jocul vieții îi va obliga să-și reconsidere opțiunile... 

Trinidad, anii '40. Peisaje care îți taie respirația, bogația naturii prezentă pretutindeni, șiruri de copaci impunători. O construcție de lux care domină întregul peisaj, privind de pe deal întreaga comunitate. La poalele dealului, ascunse în umbra copacilor, se află barăcile, niște construcții dărăpănate, încropite din materiale de tot felul, unde locuiesc cei mai puțin norocoși, cei măcinați de sărăcie și ghinioane. Aceste două lumi total opuse ajung să se întrepătrundă în urma mai multor evenimente ieșite din comun, iar realitățile tuturor vor suferi schimbări drastice. Binele se va transforma în rău absolut, oamenii își vor arăta adevăratele caractere și tot ceea ce era menit să se întâmple, în ciuda tuturor credințelor și a speranței, se va întâmpla. 

Într-o lume plină de violență, cei care emană doar bunătate și văd frumusețe în tot ceea ce-i înconjoară sunt considerați adesea nebuni. Lipsiți de simțul realității și al evenimentelor care se petrec în jurul lor. Etern îndrăgostiți de viață, de natura înconjurătoare, de vânt, de razele soarelui, de susurul apei, de liniște și eternitate. Admirați pentru talentele lor și optimismul care nu cedează nici în fața celor mai sumbre scenarii. Sau neînțeleși, condamnați pentru credințele lor și principiile solide cu care își conduc viața. În toate aceste ipostaze și nu numai se va afla eroul acestui roman, un dulgher pe nume Sylvain Chantournelle. Un om care emană doar lumină, un om prea bun pentru propriul său bine, născut într-o perioadă aflată sub povara violențelor de tot felul, în special a celor religioase. 

Am citit destul de haotic luna aceasta, dar totodată diversificat. M-am chinuit aproape jumătate de lună cu o singură carte, pentru ca mai apoi să descopăr două cărți extraordinare care m-au ținut cu sufletul la gură. Voi ce mai citiți? 

Pe lângă talentul său actoricesc incontestabil, Stanley Tucci e și un scriitor foarte bun, care reușește să transmită emoție chiar dacă vorbește (exclusiv) despre mâncare. De fapt, mâncarea e un paravan prin care abordează subiecte precum munca, familia, echilibrul pe care trebuie să îl păstreze între acestea. Mâncarea este totodată o modalitate de a te apropia de alți oameni, în opinia lui Tucci, pentru care iubirea se traduce prin ceea ce pui în farfurie. A mânca împreună cu cineva este un act care te ajută să îl cunoști mai bine pe omul din fața ta, să afli ceea ce gândește și ceea ce îl pasionează. Dincolo de sfaturile din lumea culinară și rețetele extraordinare pe care le împărtășește cititorilor, Tucci vorbește și despre munca lui, despre ce înseamnă să fii actor, să te reinventezi mereu pentru fiecare rol și să o iei de la capăt cu același avânt.