Începem cu sfârșitul e una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit. A ridicat destul de mult ștacheta pentru viitoarele lecturi de anul acesta și a reușit să mă absoarbă cu totul într-un timp relativ scurt. Un roman despre iubire în toate formele ei, despre destin și liberul arbitru, despre dificultatea de a fi om și a jongla cu toate pentru a stabili un echilibru. Nu are un final fericit, ci unul dulce-amărui, la fel ca multe lucruri din viața omenească, reușind să surprindă toate tușele realității de zi cu zi. 

Duchess și Robin nu s-au putut baza niciodată pe mama lor. Robin o consideră pe Duchess mama lui, cea care are grijă să nu i se întâmple nimic, să fie hrănit corespunzător, să se odihnească, să meargă la școală. Viața lor a fost dificilă de când s-au născut și au învățat să se bucure de micile momente de liniște. Mama lor, Star, a fost la fel de încercată încă din adolescență, când iubitul i-a ucis sora într-un accident nefericit. Vincent, un băiat speriat de doar cincisprezece ani, a cunoscut duritatea vieții din momentul în care a fost condamnat la zece ani de închisoare într-un penitenciar de maximă securitate. Un băiat timid ajuns în mijlocul unor oameni extrem de periculoși și frustrați. Experiența închisorii îl schimbă pentru totdeauna, dar iubirea pentru Star nu dispare niciodată. Vincent își dedică viața unei promisiuni făcute în adolescență, dând dovadă de un spirit de sacrificiu letal. 

Un incident nefericit în închisoare și o nouă condamnare îl țin departe pe Vincent pentru încă 20 de ani. După 30 de ani trăiți departe de tot ceea ce iubea, Vincent revine în orașul natal, hotărât să ia viața de la capăt. Doar că destinul îl pune la încercare încă o dată, iar bărbatul preferă să salveze ce are mai scump pe lume decât să trăiască o viață lipsită de sens. Consecințele faptelor sale se vor răsfrânge asupra copiilor lui Star, a bunului său prieten, Walk și a întregului oraș. Vincent și Duchess sunt ca două raze de lumină care demonstrează că poți ieși cu demnitate din orice situație, oricât de urâtă ar fi ea. Sunt dovada vie a iubirii și a empatiei, a unui sacrificiu dus la extrem pentru cei pe care0i iubești. Deși este considerat un thriller, romanul este liric până în profunzimea lui, cu o scriitură incredibil de frumoasă și de sensibilă. 

Chris Whitaker surprinde cu naturalețe tușele caracterului uman, prejudecățile oamenilor și aparențele după care aceștia sunt judecați de către semenii lor. Personajele sunt extrem de bine construite, captivante, extrem de diferite unele de altele. Aduse împreună, formează un tablou realistic despre societate în care trăim, lucrurile și emoțiile care ne formează ca oameni. Autorul trece cu ușurință de la blândețea lui Walk, polițistul local ancorat în trecut la duritatea și franchețea măcelarului Milton, de la neputința și anxietatea lui Star la maturitatea dobândită prea devreme a lui Duchess. Fiica lui Star, acest copil devenit prea devreme om mare, care afirmă despre ea că este o proscrisă , reprezintă motorul acțiunii, piesa de rezistență din orice situație, un personaj complex, cu efect răsunător asupra tuturor celorlalți. În ciuda percepției despre sine, Duchess este un suflet sensibil, dispus oricând să renunțe la propria fericire pentru cea a oamenilor pe care-i iubește, un copil plin de speranță că lumea s-ar putea schimba, că lumea ar putea să o lase să guste măcar puțin din acea liniște la care visează.

​Este un roman complex, uimitor, profund, generator de emoții puternice și mi-e greu să vorbesc despre el deoarece nu pot să-i redau în cuvinte magia de pe fiecare pagină. La fel ca multe alte cărți care mi-au intrat în suflet, Începem cu sfârșitul va deveni una dintre recomandările mele de căpătâi. 

"-Mi-aș fi dorit să existe o cale de mijloc, știi? Pentru că undeva la mijloc trăiesc oamenii. Viața nu trebuie să te fie ceva de genul totul sau nimic... înoată sau îneacă-te, cam așa. Cei mai mulți oameni calcă pur și simplu apa - și asta mi se pare îndeajuns. Pentru că atunci când tu te îneci, ne tragi și pe noi după tine."

"-Așa că, atunci când tu mi-ai arătat toată această frumusețe, toate lucrurile astea pe care tu le vezi și pe care crezi că le văd și eu... Trebuie să știi că toate pălesc în comparație cu ce am văzut eu în trecut. Movul ăsta, a arătat ea către afinele crescute la marginea drumului, îmi amintește de coastele ei lovite până s-au învinețit exact așa. Apa albastră... ochii ei, suficient de limpezi ca să-ți dai seama că nu mai exista îndărătul lor niciun suflet. Tu respiri aerul și crezi că e proaspăt, însă eu nu pot respira nici măcar o dată fără să simt hăul de-aici, a urmat ea, lovindu-se cu putere în piept. Eu sunt singură. Voi avea grijă de fratele meu, iar tu ne vei părăsi pentru că nu-ți pasă de noi cu adevărat. Și poți spune tot ce dorești, tot ce crezi că mă va face să mă simt mai bine. Dar știi ceva, Hal? Du-te dracului. Cu tot cu Montana ta, acrii tăi și animalele tale și...
Duchess a simțit cum începe să-i tremure vocea, așa că s-a oprit."

"-A spus că în viață nu trăiești decât o singură mare poveste de dragoste. Și te poți socoti norocos dacă ai avut parte de ea. Orice relație aflată în umbra acesteia e ca și inexistentă."

"-În viețile noastre există oameni pentru care am face orice. Iar tu știi asta mai bine decât orice altcineva."


Cartea o găsiți aici. 

Anul trecut, în preajma Crăciunului, mă delectam cu cartea asta în scurtele pauze de la muncă și visam la zilele libere ce urmau să vină, zăpadă multă și ciocolată caldă. Zăpada a venit după sărbători, dar e la fel de fascinantă, iar ciocolata caldă încă nu am apucat s-o beau. În ciuda condițiilor nu tocmai ideale de lectură, Anul viitor pe vremea asta este o poveste romantică, sensibilă, un roman plin de căldură despre iubire și destin. Dacă v-au plăcut cărțile lui Josie Silver sau romanul scris de Holly Miller, Te-am iubit deja în visul meu, cu siguranță veți savura și această poveste. 

Minnie și Quinn au venit pe lume la același spital, în noaptea de Anul Nou. Încă de la început, norocul a fost de partea lui Quinn, acesta primind premiul pentru cel dintâi născut  al anului. Norocul nu l-a părăsit nici mai târziu, în timp ce Minnie a avut parte de nenumărate ghinioane, exact în ziua aniversării ei. Viețile celor doi sunt cum nu se poate mai diferite, deși ceva îi leagă unul de celălalt în mod inevitabil. După aproape treizeci de ani, drumurile lor se reîntâlnesc. Minnie e pe cale să-și piardă casa și afacerea, în timp ce Quinn este un om de afaceri șarmant, prosper și plin de succes. Sunt doi oameni foarte diferiți, plini de prejudecăți despre viața celor din jur, nepregătiți pentru surprizele destinului în ceea ce-i privește. În timp ce Minnie consideră aroganța lui Quinn atuul datorită căruia a reușit în viață și are o percepție complet greșită asupra vieții lui, Quinn consideră că norocul ți-l faci singur, iar Minnie eșuează lamentabil în toate aspectele vieții sale tocmai pentru că se bazează pe ceva mai presus decât ea, niște forțe pe care nu le poate controla. Întâlnirile dintre ei se tot repetă, destinul încearcă să le șoptească ceva, dar cei doi refuză să vadă adevărul din fața lor. În ciuda diferențelor dintre ei, există ceva care îi tot aduce împreună, există o dorință de a-l cunoaște mai bine pe celălalt și o împotrivire irațională din partea amândorura. Doar timpul va decide mersul lucrurilor și situațiile aproape inexplicabile în care se vor găsi cei doi tineri născuți într-o noapte de Anul Nou... 

Anul viitor pe vremea asta este romanul de debut al lui Sophie Cousens și a devenit peste noapte bestseller. Autoarea a fost producător de televiziune în Londra timp de doisprezece ani, iar în prezent locuiește pe insula Jersey, unde își crește cei doi copii și continuă să scrie. Povestea lui Minnie și a lui Quinn este încă un exemplu al iubirii care poate trece peste toate diferențele și prejudecățile, peste toate obstacolele lumii înconjurătoare atunci când e suficient de puternică. Destinul ne arată de multe ori care ne e calea, dar în naivitatea și inconștiența noastră refuzăm să vedem drumurile care au fost deschise deja pentru noi. 

Cartea o găsiți aici. 

Într-o suburbie elegantă din New York, un adolescent se furișează în casele vecinilor, le scotocește prin calculatoare și le află secretele ascunse. Face acest lucru dintr-o îndemânare excepțională și o curiozitate tinerească, una care sfidează pericolul și consecințele aferente faptelor sale. La scurt timp după ce este descoperit de către mama sa și pedepsit, apare cadavrul unei femei din cartier, dată dispărută în urmă cu câteva zile. Secretele tuturor încep să iasă la iveală rând pe rând, ancheta poliției fiind un factor de presiune extremă asupra locuitorilor cartierului. 

Mama adolescentului aventurier scrie două scrisori anonime pe care le lasă în pragul caselor pe care fiul său susține că le-a spart. Una dintre scrisori, adresată unei doamne recent mutate în cartier, stârnește o adevărată vâlvă și o căutare neobosită a adevărului. Nu mai trece mult timp și aproape toți vecinii sunt interogați de poliție, obligați să își scoată la iveală cele mai murdare secrete, lucrurile care îi fac vulnerabili în fața tuturor. Fiecare are ceva de ascuns, iar ancheta poliției se mișcă din ce în ce mai greu după mărturiile celor implicați. Oamenii se prefac aproape tot timpul, chiar și când vine vorba de aspecte neînsemnate ale vieții. E greu să cunoști cu adevărat pe cineva atunci când măștile se schimbă constant. 

Shari Lapena are un stil extrem de captivant și reușește să surprindă de mai multe ori pe parcursul acțiunii. Tenebrele caracterului uman, secretele și măștile de zi cu zi sunt ziduri pe care majoritatea oamenilor le construiesc cu propriile mâini, simțind o teamă inexplicabilă de a se arăta așa cum sunt în fața celorlalți. Frica poate naște monștri, iar societatea în care trăim ne îndeamnă (subtil sau nu) să evoluăm constant, să creștem, să fim mereu într-o competiție. Tocmai de aceea am ajuns să vorbim mereu despre ce ne-am cumpărat, ce achiziții avem planificate în viitor, cât de mult au costat toate lucrurile care ne fac viața mai ușoară. Prea puțin ne pasă de problemele celor din jurul nostru, prea puțin întrebăm pe cineva ești bine? sau ai nevoie de ajutor? , prea rar ne gândim și la lucruri sau situații care nu au legătură cu noi. 

Cartea o găsiți aici. 

2022 a început cu relaxare, mulțumire pentru tot ceea ce am și tot ceea ce sunt și...multe restanțe literare. În 2021 am citit destul de puțin, nu am reușit să îmi ating targetul pe Goodreads, deși acest lucru nu mai e de multă vreme un reper important în materie de lectură. Am fost și sunt înclinată să citesc calitativ mai degrabă decât cantitativ. Am avut perioade în care nu am putut să citesc și, ca de obicei, un thriller bine scris m-a scos din acea stare. Pentru 2022 mi-am propus să citesc mai în tihnă, cu sufletul deschis și să mă bucur de fiecare poveste în parte. 

Mai jos sunt câteva titluri care mi-au rămas în minte și suflet din anul precedent, cărți pe care cu siguranță le-aș reciti la un moment dat și pe care le-am recomandat deja de nenumărate ori. 

1. Alex Johnson, Improbable libraries. 

2. DOR #45 - Toamnă 2021 

3. Laura Ionescu - Nu te găsesc pe nicăieri 

4. Singuraticele. 9 perspective feminine 

Pasiunea pentru cărțile cu și despre mâncare, dar și despre oamenii care creează adevărate minuni în farfurie mi-am descoperit-o citindu-l pe regretatul Anthony Bourdain. Un adevărat vizionar al meseriei pe care a practicat-o, un om profund îndrăgostit de viață, de lume și de mâncare, dar și o personalitate tulburată, adictivă, incapabilă să interacționeze cu ceilalți în afara spațiului său de confort. De David Chang am auzit tot din cărțile lui Bourdain, Momofuku fiind unul dintre cele mai cunoscute restaurante din lume. Lăudat de chefi și nu numai, Momofuku a scris istorie în lumea bucătăriei, David Chang devenind un tănâr chef cunoscut pe toată planeta, cu o popularitate greu de gestionat. Visul lui de a reinventa bucătăria l-a propulsat în atenția presei, a criticilor culinari, a lumii întregi. 

Ia o piersică nu este doar o carte despre mâncare, ci una despre muncă, despre anxietate și temeri, despre modul în care ajungi să îți gestionezi viața atunci când toată lumea e cu ochii pe tine. Despre succesul la care visează toată lumea și care e mai greu de păstrat decât de obținut. Chang vorbește cu dragoste și pasiune despre meseria sa, dar aruncă un ochi critic asupra industriei culinare și a felului în care aceasta modelează gusturile. Este o industrie la fel de competitivă ca oricare alta, una care pune presiune pe tine din toate părțile  și care te obligă să-ți revizuiești constant pornirile, emoțiile și sentimentele. Propriile experiențe cu anxietatea, depresia și sindromul impostorului l-au determinat să vorbească despre aceste lucruri, despre niște stări absolut normale atunci când ești nevoit să jonglezi pentru a păstra un echilibru. Succesul nu înseamnă totul. Dacă pasiunea ta te propulsează destul de repede în atenția celorlalți și ajungi să trăiești de pe urma ei, nu înseamnă că ești pregătit pentru tot ceea ce urmează după succes. Rămâi același om care visa cândva la ceea ce trăiește astăzi și te întrebi dacă a fost noroc sau destin sau intervenție divină, începi să îți pui întrebări despre cine ești cu adevărat, dacă ești chiar atât de talentat precum spune lumea, dacă mai ești capabil să faci față la toată această presiune. David este sincer și tranșant, își recunoaște greșelile și slăbiciunile, își cunoaște limitele și conștientizează cât este de norocos să poată trăi așa cum a visat (cu tot ceea ce implică acest trai). 

Cartea o găsiți aici. 

Între 1935-1936 are loc Al Doilea Război Italo-Etiopian. Recent ajuns la putere, Benito Mussolini a vrut să concretizeze ambițiile cu care Italia a pornit la drum în 1896, atunci când a avut loc primul conflict încheiat cu victoria Etiopiei. Etiopia nu avea armele italienilor și nu dispunea de aviație, dar a avut ambiția de a-și proteja pământurile. Conflictul s-a încheiat cu aproximativ 500.000 de răniți și 280.000 de morți și un capitol șters din istoria Africii. În marea de oameni care și-au apărat țara, a existat o mână de femei curajoase, cărora nu le-a fost frică să iasă în față și să inspire prin metodele lor ingenioase. 

Într-o societate profund patriarhală, femeile au fost considerate ființe inferioare, uitate și ignorate de cele mai multe ori, lăsate pe dinafară. Meritele lor au fost recunoscute abia după ce istoria a fost luată la puricat și faptele recercetate. Nici astăzi nu cunoaștem toate faptele de vitejie sau contribuția femeilor de-a lungul secolelor. Umbra regelui este un roman despre curaj și determinare, despre ambiția de a te ridica atunci când ești câlcat în picioare în mod constant, despre puterea feminină de a (re)construi lumea. Hirut lucrează ca servitoare pentru Kidane, ofițer în armata împăratului Haile Selassie. Când armatele lui Mussolini se apropie, bărbații se mobilizează rapid, iar femeile rămân în urmă. Împăratul fuge, iar Etiopia pare pierdută pentru totdeauna. Dar Hirut refuză să se lase înfrântă atât de ușor. Deghizează un țăran pentru a lua locul împăratului, iar ea devine garda lui de corp, colindând împreună ținuturile și convingând tot mai multe femei să lupte pentru țară. În ciuda obstacolelor și a drumurilor denivelate, Hirut continuă să lupte și să atragă femeile din jur să facă la fel. Refuză să i se spună ce să facă și cum să fie, refuză să devină un simplu obiect de schimb sau o figură frumoasă care nu spune nimic. Își folosește vocea și puterea pentru un bine comun, o bază de la care să reconstruiască tot ce s-a pierdut. 

Umbra regelui face parte din colecția Babel, o colecție care adună laolaltă cele mai importante voci contemporane, cărți premiate și subiecte de actualitate. Maaza Mengiste s-a născut în Etiopia, dar a părăsit țara când avea doar 4 ani. Primele povești despre război le-a auzit de la bunicul ei, despre soldații etiopieni slab echipați, puși față în față cu o armată modernă. Însă povestea străbunicii sale, Getey, pe care a aflat-o mult mai târziu, spunea o altă istorie, una a femeilor pline de curaj, care au luptat cot la cot cu bărbații și au refuzat să se lase îngenuncheate. Acest roman este un omagiu adus acelor nume uitate prin documente îngălbenite, unul fiind al străbunicii autoarei. 

Cartea o găsiți aici. 

Nigel și Winnie Crouch par familia perfectă. Au casa perfectă, viața perfectă, copilul perfect. În realitate însă, sunt fracturați în mii de cioburi, haituiți de secretele pe care le păstrează, apăsați de povara aparențelor afișate în fața lumii. În ochii majorității oamenilor care îi cunosc, sunt frumoși, bogați, împliniți și fără griji. Dar nu toată lumea îi cunoaște precum Juno, o terapeută care locuiește în casa lor. Cu un diagnostic sumbru și suferind de durere cronică, Juno vrea doar să-și trăiască în pace zilele care i-au mai rămas . Traiul alături de familia Crouch e liniștit până în ziua când Juno aude o ceartă tulburătoare între cei doi soți și află un secret teribil. 

Hotărâtă să-l protejeze pe Samuel, fiul soților Crouch, Juno ia o decizie care va schimba viața tuturor. Nereușind să privească situația obiectiv și măcinată de vina propriului secret păstrat de zeci de ani, Juno emite judecăți despre cei doi soți și vrea să îndrepte situația. Nu vrea decât să ajute un copil aflat într-o situație dificilă, un copil ignorat și lipsit de iubirea care i se cuvine. Trecutul începe să o bântuie tot mai des, iar Juno vede în această situație o oportunitate de a-și spăla păcatele. Nu mai poate schimba ceea ce s-a întâmplat, dar poate repara un prezent parțial distrus. 

Familia nepotrivită este un thriller pe care nu-l poți lăsa din mână. Pe măsură ce secretele ies la iveală și elementele comune din viața soților Crouch și a lui Juno încep să apară, întorsăturile de situație te lasă fără suflare de fiecare dată. Un roman despre secrete, aparențe și eternul mister al caracterului uman. Oamenii păstrează mereu ceea ce-i definește departe de ochii curioșilor, departe de cei pe care vor să-i impresioneze, în fața cărora vor să pară ceea ce nu sunt. Oamenii mint tot timpul pentru a-și ascunde adevăratele porniri. Oamenii se îmbracă în aparențe în fiecare dimineață pentru a obține tot ce-și doresc. Pe măsură ce dorințele devin realitate, sufletul lor este tot mai gol... 

Cartea o găsiți aici. 

Ne aruncăm câte o privire și mergem mai departe. Poate schimbăm câte un zâmbet. Poate că ne mai gândim la ele uneori sau ne ies complet din minte. Femeile de lângă noi ne seamănă sau poate că sunt complet diferite ca personalitate. Dintre toate cele pe care le privim în trecere, le admirăm sau le prețuim, cui i-am aflat adevărata poveste? Stații prezintă 11 portrete ale femeilor de lângă noi, 11 povești despre iubire, greutăți și vină, vise și dezamăgiri - un întreg univers feminin plin de necunoscute și magie. 

Toate poveștile sunt construite în jurul unei stații de autobuz, tren sau tramvai, sugerând cumva o viață mereu în mișcare, o viață care gonește cu tot cu puținul timp pe care îl avem. O viață care îți permite să te bucuri prea puțin de oameni, de iubire, de prietenii, de conexiuni speciale. Fiecare femeie poartă cu ea povești nespuse, istorii intime care fac parte din caracterul ei, întâmplări și oameni care au șlefuit-o în forma de astăzi. Iar în spatele fiecărei povești se află întotdeauna o alta, una care nu a fost împărtășită prea des. Stații este o scriitură atemporală despre magia feminină, secretele și visele feminine, despre greutățile de zi cu zi și cele importante, despre gândurile care macină și nu pot fi scoase la suprafață. Nu e ușor să fii femeie în zilele noastre, așa cum n-a fost nici acum câteva secole, așa cum nu va fi poate nici peste alte două. Însă mereu vom fi magice în felul nostru, vom simți la fel de puternic totul în ciuda suferinței și a piedicilor, vom trăi cu intensitate și ne vom păstra mereu o aură de mister. 

Stații face parte din colecția n'autor a editurii Nemira, coordonată de Eli Bădică. Colecția conține unele dintre cele mai noi titluri din literatura română contemporană, prilej pentru a descoperi autori care scriu despre lume așa cum este ea, așa cum se simte astăzi. 

Cartea o găsiți aici. 

Povestea pe care urmează s-o citiți este una despre iubire și speranță. "Oare nu despre asta e vorba în orice istorisire bună?" Despre iubire, prietenie, greutăți și toate forțele care împing un om să se transforme, să crească și să schimbe lumea din jurul lui. Totul începe în 1932 la Școala Lincoln din Minnesota. Un loc pentru copii amerindieni, orfani sau separați abuziv de familiile lor. Un loc cu reguli stricte, aspru și ostil, în care educația se face cu forța și cel mai adesea cu violență. Printre elevi se află Odie și Albert, singurii elevi albi din școală. Odie este extrem de inteligent, intuitiv și iubitor de pozne, care atrag des mânia directoarei. 

În urma unui încident, Odie și fratele său, împreună cu Mose, un băiat din tribul Sioux și Emmy, o fetiță orfană de mamă fug de la școală și pornesc cu canoea pe râul Gilead. Încep o călătorie marcată de întâlniri cu oameni distruși de Marea criză (The Great Depression) , oameni care și-au pierdut casele și tot ce au agonisit o viață întreagă, suflete pustiite de sărăcie și lipsite de speranță. Cei patru puști ieșiți în lume și confruntați pentru prima dată cu un peisaj la fel de dezolant ca viața lor de până atunci încearcă să-și caute o casă în care să poată locui. Nu știu ce vor mânca în ziua următoare sau dacă vor reuși să supraviețuiască, dar știu cu siguranță că nu vor să fie găsiți și duși înapoi la Școala Lincoln. Sunt obișnuiți cu greutățile, cu obstacolele vieții și cu lipsa ei de empatie. Viața pe râu este plină de necunoscute, dar măcar nu mai suferă abuzuri fizice și nu-i mai pune nimeni să muncească câmpurile fără pauză. La o vârstă fragedă, știu deja că nu se pot baza pe adulți, că aceștia sunt la fel de pierduți ca și ei, doar că au mai multă putere și o dorință imensă de a produce suferință. 

Tărâmul blândeții, prezent doar în sufletele celor patru copii, este un eufemism pentru lumea din jur care încearcă să-și revină după un accident major, o lovitură care a dat-o peste cap de câteva ori și a lăsat-o sângerând din plin. Este un roman cu o mare încărcătură emoțională, cu fraze care taie în carne vie și îți arată adevărata cruzime a caracterului uman încolțit și răpus la pământ. Fărâmele de copilărie pe care puștii le mai poartă cu ei sunt amenințate la fiecare pas al călătoriei, căci ceea ce văd în jurul lor nu seamănă cu nimic din ceea ce și-au imaginat. Omenirea se află într-un impas major, iar oamenii deplâng ceea ce au pierdut și vor răzbunare. 

Cartea o găsiți aici. 

Al 18-lea volum din Saga familiei Courtney îi are ca protoganiști pe Theo și Connie, noua generație a familiei Courtney. Inseparabili de la naștere, sunt despărțiți la moartea tragică a părinților lor. Fiecare încearcă să-și îngroape sentimentul de vină cât mai adânc și să-și ascundă durerea pentru a putea merge mai departe. Theo se aruncă în lupte și bătălii alături de britanici împotriva armatelor Franței și Indiei. Războiul franco-indian s-a desfășurat între anii 1754-1763 și s-a dat între coloniile America Britanică și Noua Franță pentru controlul terenurilor din America de Nord. S-a terminat cu victoria britanicilor, Franța fiind nevoită să predea toate teritoriile nord-americane. În ciuda victoriei, Marea Britanie a ajuns aproape de buza prăpastiei din cauza sumelor imense care s-au cheltuit în timpul războiului și a multitudinii de vieți omenești pierdute. 

În timp ce Theo se concentrează pe luptele sângeroase, Connie își găsește locul în înalta societate a Franței. Este nevoită să se apere de tot soiul de avansuri, să fie amabilă în timp ce fierbe pe interior și să nu-și piardă zâmbetul de pe buze. Fiind femeie într-o lume atât de decimată, refuză să cadă pradă insistențelor masculine. Bărbații erau preocupați de iubire și de război, ambele consumate pe grabă și cât mai violent cu putință. Destinul o împinge pe Connie în prima linie a câmpurilor de bătălie ale francezilor în America de Nord. Era scris undeva că ea și Theo se vor regăsi, deși contextul nu e cel mai fericit. Însă bucuria reîntâlnirii nu durează mult, căci amândoi sunte însetați de răzbunare și vor să-și recapete libertatea... 

Wilbur Smith este un fenomen literar internațional - romanele sale s-au vândut în peste 130 de milioane de exemplare, de-a lungul a cincizeci și cinci de ani de carieră. Iar Tom Harper este cunoscut pentru cărțile sale pline de aventuri extraordinare, munca de cercetare purtându-l peste tot în lume, de la Cercul Arctic în inima junglei amazoniene. Spiritul focului este un thriller plin de pasiune și aventură, o poveste despre doi frați care se maturizează forțați de împrejurări și dau piept cu viața mult prea devreme. În mijlocul unui război, totul se trăiește la intensitate maximă - iubirea, dezamăgirea, pericolul - și totul se desfășoară cu viteza luminii, cu incertitudinea unei zile de mâine și un carpe diem ​spus din tot sufletul. 

Cartea o găsiți aici.