Artista henna este povestea unei femei care își depășește condiția în ciuda tuturor obstacolelor și obține independența atât de rară în rândul femeilor ca ea. Dintr-un oraș uitat de lume, departe de o căsnicie brutală și plină de durere, ajunge la Jaipur, unde învață arta tatuajelor cu henna, reușind astfel să frecventeze cele mai elegante și înstărite familii din oraș. Dar în spatele imaginilor perfecte pe care le pictează pe trupurile doamnelor, are o altă afacere care îi aduce mult mai mulți bani - cea cu pliculețe de ceai contraceptive. În plus, de fiecare dată când merge acasă la doamne le pregătește acestora gustări aromate cu diverse plante, care să le ajute să își rezolve problemele - libido scăzut, infertilitate, depresie etc. Visează la o casă a ei, în care să își aducă părinții, în speranța că aceștia o vor ierta pentru rușinea pe care le-a pricinuit-o. Fiind obligată să se mărite la 15 ani din cauză că mama și tatăl ei n-o mai puteau hrăni, a suportat bătăi crunte din partea soțului căruia nu îi putea dărui un moștenitor. După care a fugit la Jaipur și a încercat să supraviețuiască, conștientă fiind că zvonul a ajuns și la părinții săi. 

Independența la care visează are un preț exorbitant, dar odată ce își va termina casa mult visată va putea să se mai oprească din această fugă nesfârșită. Dar lumea îi este dată peste cap când sora ei (care se născuse după fuga ei) apare în Jaipur împreună cu Hari, fostul ei soț. Necazurile încep să apară, datoriile să crească, iar deciziile proaste se înmulțesc văzând cu ochii. Viața apreciatei artiste henna va deveni un labirint din care nu mai știe cum să iasă cu capul sus, fiind nevoită să găsească soluții ingenioase pentru a-și păstra demnitatea. Dar viața are pentru ea niște lecții importante, în special iubirea infinită și sentimentul de a aparține unei familii unite. 

Artista henna a căpătat o popularitate extraordinară de când a fost aleasă pentru clubul de carte al actriței Reese Witherspoon și merită din plin toate laudele care i s-au adus. Este o poveste extrem de sensibilă, o imagine a Indiei care continuă să creadă în ritualuri străvechi, căsătorii aranjate și refuză niște drepturi absolut normale precum cel de a merge la școală (în cazul fetelor) obligându-le pe acestea să devină casnice lipsite de educație de la vârste foarte fragede - 13-14 ani ; un roman sincer și profund despre ambiție, loialitate și greșelile care nu se mai pot repara ; despre timpul care curge în defavoarea noastră, aducând odată cu trecerea lui consecințele deciziilor luate în disperare. Dar, mai presus de toate, este un roman despre puterea feminină de a transforma tot ceea ce îi aruncă destinul în cale în șanse de a supraviețui și de a progresa. Am mai citit cărți a căror acțiune se petrecea în India și de obicei mă deranjau extrem de tare toți acei termeni specifici, dar în această poveste sunt încadrați atât de firesc în dialog, atât de natural încât nu contrastează cu nimic. Mi-a plăcut absolut tot la acest roman, de la prima până la ultima pagină, în special răsturnările de situație, personajele și modul în care evoluează fiecare. 

Cartea o găsiți aici. 

A fost declarată una dintre cele mai bune cărți ale lui 2020 și spune o poveste despre identitate, rădăcini și decizii care schimbă destine. Jumătatea dispărută are ca protagoniste două surori gemene, născute într-o orășel din Sud. Comunitatea din Mallard se afla undeva la granița dintre alb și negru, disprețuind persoanele de culoare. fiind disprețuită la rândul ei de albii privilegiați. Cele două surori asistă la o scenă șocantă în copilărie, când tatăl lor este tărât de niște bărbați albi și bătut până când își dă ultima suflare. Această întâmplare naște în cele două fete vise cu totul și cu totul diferite - Stella își dorește să devină albă și să-i păcălească pe cei din jur, în timp ce Desiree își jură că niciodată nu va fraterniza cu astfel de oameni plini de cruzime. La vârsta de șaisprezece ani, fug de acasă, frângând inima mamei lor și sperând să ăși făurească un viitor mai bun decât cel care le aștepta în Mallard. Dar destinul le joacă cea mai mare festă, iar drumurile lor se despart. Anii trec peste amândouă, iar sentimentul de vinovăție pe de o parte și cel de furie de cealaltă parte nu se estompează niciodată suficient de tare. Printr-o întorsătură de situație absolut hilară, fiicele lor ajung să se cunoască, să afle mai multe una despre cealaltă și să ofere acestei povești un final acceptabil. 

Când vine vorba de identitate, cei mai mulți oameni se identifică cu o anumită categorie sau clasă din care fac parte. Dar când te naști la granița dintre alb și negru, bine sau rău, e destul de dificil să afli cine ești când ceilalți ți-au pus deja o etichetă. Astfel, luptele celor două surori sunt foarte diferite, dar au același substrat - moartea tragică a tatălui lor și umilința care i-a cauzat-o. Una fuge cât mai departe de aceeași soartă, mințind o viață întreagă și zâmbind ca și cum nu ar avea nicio grijă pe lume, în timp ce cealaltă încearcă marea cu degetul, revenind într-un final în locul din care a plecat. Poate că temele romanului sunt absolut necesare în societatea de astăzi, dar nu am rezonat deloc cu felul în care a fost scrisă, cu așteptarea interminabilă a reîntâlnirii dintre cele două surori, cu toate lucrurile nespuse care nu și-au mai găsit loc în poveste. Putea să fie o poveste mult mai captivantă, mai senzațională și oarecum mă așteptam la niște detalii surprinzătoare, având în vedere popularitatea de care se bucură. Te îndeamnă la o reflecție profundă asupra lucrurilor pe care este construită societatea noastră și a felului în care oamenii neîncadrați în categorii nu își găsesc locul nicăieri pe lume, la felul în care ne identificăm cu anumite concepte impuse din exterior fără să căutăm prea mult în interiorul nostru. Poate că asta a fost și intenția autoarei de fapt - să provoace o serie de întrebări, diferite în funție de fiecare cititor, lăsând interpretarea romanului său la un nivel personal, în funcție de personalitatea și experiențele fiecăruia. 

Cartea o găsiți aici. 

Considerat de unii critici drept opera de artă a lui Martin Amis, romanul Zona de interes are un loc într-un lagăr nazist și spune povestea unei iubiri condamnate din prima clipă, dar și a ambiției fără margini care într-un final ajunge să distrugă totul. Scris din perspectiva a trei personaje, romanul are în centru povestea de iubire dintre Angelus Thomsen, un ofițer de legătură din lagăr și soția comandantului Paul Doll. Thomsen este unul dintre cei care s-au opus nazismului la început, dar au continuat să meargă odată cu mișcarea valului, sperând că lucrurile se vor schimba. Comandantul lagărului, Paul Doll, este exact opusul lui Thomsen, fiind un psihopat care nu are nicio problemă cu morțile a milioane de evrei sau torturile la care aceștia sunt supuși. Reprezintă imaginea perfectă a dictaturii lui Hitler, personalitatea sa adaptându-se vremurilor și regulilor impuse de sus, acesta dorind să fie un bun exemplu pentru cei din jur. A treia perspectivă a poveștii este scrisă de Szmul, un evreu din lagăr care a supraviețuit devenind indispensabil pentru comandant. Și-a călcat pe mândrie și principii din dorința de a scăpa din acel iad, de a supraviețui cumva în aceste timpuri atât de potrivnice. 

Deși contextul și locul acțiunii nu sunt deloc de natură fericită, Amis reușește să stârnească amuzamentul cititorului, fiind extrem de sobru. Romanul oferă o perspectivă multiplă asupra nazismului și a ceea ce a însemnat el atât pentru germani, cât și pentru cei asupriți, reușind să ofere lecții despre morală, supraviețuire și ambiție într-o lume care părea să se scufunde încetul cu încetul. În timpuri dificile, omul a fost scindat mereu între a face ceea ce e corect și ceea ce e necesar, mulți cedând presiunii sau vinovăției, reușind cumva să își mutileze existența. Nu există o formulă perfectă pentru a supraviețui, nu există decizii facile sau fără consecințe. Toți cei care au facut parte din acel sistem și toți cei care au supraviețuit lui au trăit traume imposibil de șters, trăind consecințele faptelor lor chiar și zeci de ani mai târziu. Citind mărturisirile personajelor, îți dai seama că lucrurile nu sunt mereu albe sau negre, ci atât de diverse și într-o continuă schimbare încât nu ai cum să judeci faptele, căci ele sunt precedate de sentimente și simțiri profunde, de vise și mai ales de speranță. Cred că speranța a salvat omenirea în multe momente cruciale și o va salva în continuare atunci când totul în jur va fi de nerecunoscut, pentru că această lume se transformă sub ochii noștri și suntem nevoiți clipă de clipă să ne (re)adaptăm. 

Zona de interes face parte din colecția Anansi .World Fiction , una dintre cele mai captivante și interesante apărute pe piața literară în ultimul timp. Cartea o găsiți aici. 

Cunoscut pentru rimele sale fără pereche, Iv cel Naiv revine în atenția publicului cu romanul său de debut, o poveste despre copilărie și adolescență, despre schimbări majore și decizii dificile, despre cum să te regăsești și să te descoperi, despre experiențe trăite pentru prima dată și viața în toată splendoarea ei. Amanda are doisprezece ani și jumătate, 189 de pistrui și multe întrebări. Trăiește într-un univers propriu, este curioasă și determinată să se descopere. Nu mai este copil, ci devine încetul cu încetul o adolescentă dornică să schimbe lumea din jurul ei, dornică să interacționeze cu alți oameni, să trăiască experiențe noi și unice. Avem de-a face cu cea mai fascinantă (din punctul meu de vedere) perioadă din viața unui om. Perioada aceea în care visezi clipă de clipă, în care crezi cu tărie că poți face orice, perioada marilor iubiri și a marilor dezamăgiri, timpul infinit care îți aparține și pe care îl poți folosi după bunul plac. 

Am o slăbiciune fantastică pentru cărțile cu adolescenți și rămân surprinsă de fiecare dată de felul în care această perioadă ne modelează și ne schimbă pentru totdeauna, de întâlnirile fantastice și de experiențele pe care ni le poate rezerva, de deschiderea totală a unui adolescent față de lume și lecțiile care vin odată cu ea. Rămân întotdeauna mută în fața capacității de a visa, de a acorda încredere și de a empatiza cu ceilalți aproape până la naivitate. Dar oarecum, această încredere oarbă în oameni și în frumusețea vieții aduce cele mai importante lecții pe care le poate primi un om. Maturitatea, în schimb, se naște din dezamăgiri și planuri date peste cap, din experiențe terminate prost, care ajung să cântărească mai mult decât visarea adolescentină. Mă întreb uneori de ce ne schimbăm atât de mult ca adulți, de ce privim lumea cu alți ochi și nu mai suntem capabili să transformăm lumea din jurul nostru. Unde se duc toate visele? Unde dispar toate iubirile fără sfârșit, venite din alte lumi? Când dispare inocența și de ce nu o mai putem recupera? Când devin ceilalți oameni doar niște chipuri fără sens? 

Deși unele întrebări sau experiențe ale eroinei ar putea părea șocante, romanul este perfect adaptat secolului în care trăim și societății care se schimbă constant, iar subiectele de interes sunt cele care în trecut erau tabu și stârneau reacții furibunde. Romanul lui Iv cel Naiv este o mașină a timpului către perioada viselor fără sfârșit și a experiențelor modelatoare. Este interesant, antrenant și fascinant atât pentru cei deveniți adulți, cât și pentru cei care se vor regăsi în trăirile eroinei. 

Cartea o găsiți aici. 

Notorietatea lui Joel Dicker este imposibil de contestat, romanele sale ajungând în topuri la scurt timp de la apariție. Fiecare poveste pe care o aduce în atenția publicului larg este atent construită, plină de suspans și tensiune, elemente aparent fără importanță, dar care așezate corect reprezintă dezlegarea misterului inițial. Consider în continuare că Dicker nu va putea niciodată să mai atingă dimensiunea literară din primul său roman, deși mi-a plăcut tot ce am citit până acum. Povestea de față nu face excepție, deși este extrem de alambicată, de încurcată și într-o continuă schimbare, pe măsură ce intențiile personajelor ies la iveală. 

​Totul începe cu o crimă aparent imposibil de descifrat, petrecută în timpului Marelui Weekend, organizat de banca Ebezner, una dintre cele mai prestigioase instituții ale Genevei. Un membru important al băncii este asasinat, iar lucrurile sunt mult mai profunde decât ne putem da seama la prima vedere. Personajele au secrete, dorințe ascunse și gânduri controversate, totul reducându-se la complexitatea caracterului uman și la dorința pătimașă a omului de a fi fericit. Dicker este unul dintre autorii care excelează în manipularea cititorului, în a-l duce pe acesta pe piste greșite, în timp ce adevărul se află chiar sub ochii săi. Omul este o ființă total inofensivă până când începe să iubească sau până când își dorește să arate lumii de ce este în stare. Toată etica și bunul simț se pierd undeva la începutul acestui drum spre fericire sau spre dobândirea puterii. Omul este capabil de fapte improbabile pentru a obține ceea ce-și dorește și nu există niciun motiv valid pentru care cineva să îi conteste dorințele. Sentimentele ne conduc în locuri întunecate, ne anulează judecata rațională și ne repetă încontinuu că timpul este limitat, iar visele nu se pot îndeplini decât dacă lupți pentru ele. 

​Timp de câteva sute de pagini, Dicker construiește magistral intriga romanului, după care scoate la iveală elementele surpriză, detaliile aparent fără importanță. Stupefacția este mai mult decât sigură, căci fiecare personaj are multe lucruri de ascuns. Toți sunt mânați de dorință, de ambiția de a avansa pe scara societății și se lasă conduși de instinctele primare la fel ca niște amatori. În fața unui vis împlinit, dispare rațiunea, dispare discernământul și regulile care trebuie respectate. Nu mai rămâne decât un om pe cale să obțină tot ce și-a dorit vreodată. Iar această dorință are consecințe mai grave decât și-ar putea imagina oricare dintre ei. E greu să reziști când ești atât de aproape, e greu să mai reziști impulsului sau unei inimi dezlănțuite.

Ființele umane se cred de neatins când de fapt sunt un amalgam de slăbiciuni. Chiar și  cei care dețin puterea au un punct sensibil, un mic detaliu care îi face vulnerabili și amenință să îi ducă la pierzanie. Suntem cu toții profund cuceriți de romantism și acea unică iubire, irepetabilă și nemaivăzută, iar acest lucru ne îndeamnă să distrugem tot ce ne iese în cale doar pentru a atinge fericirea. În fața destinului și a dragostei, am fi capabili să renunțăm la tot doar pentru un strop de magie.

Copilăria este o perioadă plină de schimbări fizice și emoționale, schimbări care își lasă amprenta asupra viitorului adolescent și adult. Când crești înconjurat de violență și adversitate, când nu știi decât să reacționezi agresiv la tot ceea ce ți se întâmplă, când te lupți să supraviețuiești zi de zi pentru a-ți păstra mintea limpede, devii un adult suspicios, cu o lipsă totală de încredere în propria persoană și în alți oameni. Îți spui că partea ta întunecată a rămas undeva în trecut, că nu ai nevoie de ea pentru a reuși, că nu mai face parte din tine și din noua ta viață. Dar ea iese la iveală în cele mai crunte momente ale vieții, redobândindu-și puterea asupra propriul tău destin. 

Eve Taggert a crescut într-o rulotă, la marginea unei păduri din Missouri, înconjurată de droguri, violență și personaje dubioase. Și-a jurat de când era doar o copilă că va scăpa din acel mediu și nu se va mai întoarce niciodată. A reușit într-un final, dar nu toate deciziile pe care le-a luat de atunci au fost cele mai bune. Lucrează într-un restaurant, luptându-se zi și noapte pentru bunăstarea fiicei sale, pentru o viață relativ normală. Viața ei merge pe un făgaș bine stabilit chiar dacă demonii din trecut îi mai dau târcoale uneori. Totul explodează când fiica ei de treisprezece ani este ucisă împreună cu cea mai bună prietenă a ei, iar Eve trebuie să recurgă la violență și comploturi pentru a afla adevărul. Brusc, lumea ei redevine cea de odinioară, o luptă pentru supraviețuire, un război cu monștrii care îi stăpânesc adevărata personalitate și un adevăr pe care nu este pregătită să-l audă. 

Uneori răspunsurile pot fi mai înfricoșătoare decât întrebările, în special atunci când tot ceea ce ai crezut despre tine și cei din jurul tău se dovedește o mare minciună. Atunci când se întâmplă adevăratele tragedii ale vieții, oamenii își pierd măștile și se transformă în ceea ce sunt cu adevărat, își recunosc slăbiciunile și temerile și se arată în fața tuturor pregătiți să înfrunte consecințele propriilor acțiuni. O mamă disperată să-și răzbune fiica va descoperi adevăruri mult mai profunde despre ea și despre copilăria ei, despre (aparent) singura relație stabilă din viața ei și va găsi un ajutor nesperat tocmai în persoana care i-a dat viață și căreia i-a suportat abuzurile ani la rând. 

Întunericul pe care îl știi este un thriller despre încredere, despre cruzimea care zace în fiecare dintre noi și despre ambiția de a demonstra celorlalți ceea ce poți deveni, uneori cu consecințe nefaste. Cartea o găsiți aici. 

Eudaimonia este ceea ce filozofii greci numeau împlinirea umană. Pentru fiecare om în parte, împlinirea poate veni sub diverse forme sau metode de regăsire, dar cea mai atotcuprinzătoare și complexă este aceea de a călători, a te (re)găsi prin intermediul altor oameni, altor culturi, altor peisaje. Frumusețea acestei lumi este infinită, iar omul a încercat mereu să depășească granițele, să vadă mai mult din ea, să o absoarbă și să se piardă în minunile ei. 

Toate elementele unei călătorii - drumul cu mașina/avionul, cazarea la hotel, descoperirea locurilor, întâlnirea cu diverse persoane - tind să ne scoată din zona de confort și să ne ofere o altă viziune asupra lumii și asupra vieții însăși. Autorul spune la un moment dat că fiecare călătorie e total altfel decât ne-o imaginăm, dar lucrul acesta nu e neapărat rău. Faptul că ne sunt înșelate așteptările legate de un loc nou înseamnă că devenim, în timp, mult mai dispuși la schimbare și la acceptarea lucrurilor exact așa cum sunt, mult mai susceptibili față de situații și oameni, față de noutate. Toate destinațiile prezentate în carte sunt asociate cu un anumit personaj care s-a născut în locul respectiv sau l-a făcut cunoscut prin arta sa. 

Arta de a călători încearcă să explice, într-o anumită măsură, de ce simțim această nevoie de a explora, de a căuta mereu departe de casă ceea ce ne lipsește . Poate că de multe ori avem nevoie de locuri noi pentru a descoperi resursele din interior, de o schimbare de peisaj care ne să descrețească fruntea și să ne ridice ochii din rutina zilnică. Călătoriile sunt o investiție în propria persoană, în propria relație sau familie și se transformă în amintiri la care avem constant. Natura ne poate oferi lecții pe care nimeni altcineva nu ni le va da, iar sensul acestei nevoi de evadare e mult mai profund decât ne-am putea imagina. Cartea o găsiți aici. 

Jennifer Niven a debutat cu romanul Toate acele locuri minunate, dobândind rapid popularitate și o mulțime de recenzii pozitive. A urmat Universul pe umerii tăi, iar în curând vom putea urmări ecranizarea primului ei roman. Cu respirația tăiată , a treia poveste pe care a dăruit-o lumii, este dedicată tot adolescenților, fiind o discuție liberă despre sex, relații și drame familiale, dar și despre curajul de a te găsi pe tine atunci când totul în jur se destramă. În vara de dinainte de a merge la colegiu, Claudine Henry află că părinții ei divorțează și că își va petrece vacanța împreună cu mama ei pe o insulă din largul Georgiei, fără acces la internet, fără telefon și fără prieteni. Lumea ei pare să se spargă în bucăți, tot ce știa până atunci despre viață și oamenii din jurul ei dovedindu-se profund greșit. Își dorește cu disperare să ajungă la facultate și să devină o scriitoare faimoasă, dar mai mult ca orice vrea să-și piardă virginitatea. Vrea să se descopere pe sine, să-și cunoască corpul, limitele și ceea ce-i aduce plăcere la fel ca oricare alt adolescent debusolat. 

Ajunsă pe insulă, îl întâlnește pe Jeremiah, un băiat plin de viață, extrem de atractiv și misterios. Relația dintre ei se dezvoltă firesc, cei doi descoperind împreună o mulțime de lucruri noi, cunoscându-se unul pe altul și pe sine în același timp. Vara pare să treacă cu o repeziciune la care Claudine nu se aștepta, sfârșitul acesteia trezind în ea sentimente contradictorii. Dacă la început abia aștepta să plece, acum nu mai e atât de sigură. Vrea să știe ce înseamnă ea pentru Jeremiah și cum ar putea să-și păstreze relația având în vedere toate obstacolele care ar putea să-i despartă mai curând decât și-ar fi imaginat. Această călătorie spre sine, dar și spre viața reală, o schimbă în moduri profunde, o pune față în față cu propriile vise și dorințe. O sperie și o incită în același timp. Viața este formată din momente de liniște, urmate de cele în care trebuie să iei decizii importante, cu consecințe potențial fatale asupra întregii tale vieți. Cum să jongleze Claudine cu ceea ce simte și cu visele ei în același timp? 

Romanul aduce în discuție teme importante precum sexul, iubirea, căutarea de sine, dar și importanța deciziilor din adolescență, cu ecou asupra întregii vieți. Mereu am crezut că cea mai mare calitate a adolescenței e puterea de a visa, în ciuda vieții reale care se infiltrează pe la colțuri, în ciuda părerilor celor care au deja diverse experiențe și oarecare înțelepciune. Această putere tinde să scadă tot mai mult pe măsură cu devenim adulți, regăsind rar câte o fărâmă din ea, prea puțină pentru a o transforma în acțiune. Adolescența este o perioadă destul de instabilă emoțional, dar și plină de curaj. Această forță lăuntrică de a visa fără limite, de a crede că poți să faci orice și că totul depinde doar de tine e cea care contribuie până la urmă la împlinirea viselor. Toate experiențele pe care vrei să le trăiești vin la pachet cu o doză de risc, cu potențiale consecințe și realizezi că nimic nu e atât de simplu precum pare. Dar , la fel ca în cazul lui Claudine, cel mai simplu e să te lași dus de val, să provoci viața să te ducă în cele mai neașteptate locuri, alături de oameni la care nici nu visai. Riscurile asumate, provocările, nebunia și chiar și inconștiența sunt specifice acestei perioade și se transformă de cele mai multe ori în momente care îți taie respirația și la care te vei raporta apoi o viață întreagă. Nu există decizie perfectă sau fără consecințe, nu există o rețetă de urmat ca să poți trăi și nici acea certitudine pe care o căutăm cu disperare de-a lungul vieții. Există doar clipa de față pe care o poți modela după bunul plac. 

Cartea o găsiți aici. 

Hetty Heinrich este fiica unui înalt ofițer nazist și sora unui pilot Luftwaffe. A crescut în preajma ideologiei naziste, a învățat să o absoarbă încetul cu încetul și să creadă în măreția acestui popor și a tuturor minunilor pe care le poate înfăptui. Este sută la sută convinsă că Hitler este un dar trimis de Dumnezeu pe pământ. un o menit să schimbe cursul istoriei și al poporului german. Îl va schimba, într-adevăr. În moduri incredibil de crude, lăsând o pată sângerândă în istoria omenirii și răni care nu se vor vindeca niciodată. Când antisemitismul începe să se audă de pe buzele a tot mai mulți germani, Hetty nu își imaginează cum i se va schimba viața și cât de greșite sunt gândurile ei. Prima persoană pe care o pierde, atât ea, cât și fratele ei, Karl, este Walter. Cu ochi albaștri și bucle blonde, total atipic, Walter are totuși origini evreiești, iar prezența lui în casa familiei Heinrich nu mai este acceptată. 

Anii trec rapid, iar dintr-o pură întâmplare sau un joc stupid al destinului. Hetty și Walter se reîntâlnesc. Încep să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună, în ciuda riscului la care se supun. Walter este primul om care îi deschide ochii lui Hetty, dărâmând zidurile groase din interiorul minții sale. În timp ce îi explică ce consecințe nefaste a avut nazismul asupra familiei lui, fata începe să își dea seama că ideile lui Hitler sunt lipsite de sens, crude și fără scrupule. Dragostea dintre ei se naște firesc, în timp ce naziștii capătă din ce în ce mai multă putere și devin tot mai hotărâți să-i nimicească pe evrei. Vor trăi împreună pericolul, pasiunea, așteptarea și speranța, gândindu-se zi de zi că poate vor avea șansa la o viață normală, departe de toată nebunia care urmează să însângereze lumea întreagă. Dar lucrurile se vor complica atât de tare pentru amândoi, iar Hetty va recurge la toată puterea de care e capabilă pentru a-l salva pe Walter de la moartea într-un lagăr nazist. După acest gest altruist și cu inima frântă în bucăți, Hetty realizează că problemele sale nu s-au terminat și că va fi nevoită să ia cea mai grea decizie din viața sa. Anii vor trece, războiul se va fi încheiat demult și fosta fiică a Reichului se va confrunta în sfârșit cu demonii săi, văzându-și cel mai arzător vis devenit realitate. 

Ca mai toate cărțile despre cel De-al Doilea Război Mondial și ideologia nazistă, Fiica Reichului este tulburătoare, șocantă, plină de contradicții. Ne permite să aruncăm o privire asupra acelor vremuri atât de dificile, asupra lecțiilor pe care istoria ni le predă și pe care nu ne este permis să le uităm vreodată. Partea interesantă e transformarea unei fete educate spre a deveni o fiică supusă a liderului țării într-o apărătoare înfocată a poporului evreu și a vieții însăși. De la cea care credea că un singur om de pe lume deține adevărul absolut, ajunge să lupte pentru omul pe care îl iubește nespus și să realizeze că niciun om nu are drept de viață sau de moarte asupra altuia. Cruzimea este înscrisă în codul genetic al omului - atunci când îi sunt amenințate drepturile sau libertățile, acesta se poate transforma oricând într-o fiară greu de controlat. La fel este și umanitatea, pornirea de a-i ajuta pe ceilalți, de a-ți asuma riscuri, de a salva o viață. Cruzimea și umanitatea stau pe talerele aceleiași balanțe, încercând mereu să câștige jocul, Există prea puține perioade de echilibru, prea puțină claritate în mintea umană, mereu supusă forțelor din exterior, dar mai ales din interior. 

Cartea o găsiți aici. 

Robert Bălan (coordonator) , Andrei Dosa, Robert Șerban, Radu Pavel Gheo, Igor Mocanu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Mihai Duțescu, Florin Hălălău, Doris Mironescu, Dan Coman, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Andrei Gamarț 

Există o mulțime de cărți pe piață care vorbesc despre experiența maternității și cum se schimbă viața unei femei după apariția unui copil, dar prea puține spre deloc despre paternitate. În această ecuație, mamei i se atribuie rolul principal, în timp ce tatăl e omul din umbră, cel chemat atunci când e nevoie de ajutor, cel care se ocupă de logistică, acte și alte lucruri total neimportante odată ce copilul vine pe lume. Cartea de mai jos descrie experiența mai multor tați, unele mărturisiri fiind extrem de amuzante, reale și ușor de înțeles. E interesant să privești această experiență dintr-o altă perspectivă, una explorată prea puțin până acum. Bărbații nu sunt întrebați prea des cum i-a schimbat venirea pe lume a copilului, ci doar dacă se descurcă, cum merg lucrurile în general etc. 

Poveștile sunt foarte diferite, fiecare om trăind experiența de a fi părinte într-un mod propriu și personal, dar sentimentul pe care l-am regăsit în toate e teama. Teama de a nu face ceva greșit, teama de a nu face suficient pentru ființa asta total dependentă și lipsită de apărare, teama că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel, teama de prea multă iubire care te copleșește dintr-o dată cu totul, teama că fericirea asta inexplicabilă se poate termina în orice moment, prevestind o tragedie. Toate sunt absolut normale, le simțim cu toții și ne lăsăm copleșiți de ele. Și tații simt o mulțime de lucruri, însă nu vorbesc despre ele tot timpul, pentru că simt nevoia să își ia rolul în serios, să lupte pentru ca totul să fie bine, să facă față acestei presiuni din partea societății și a istoriei vechi de secole. Sunt oarecum obligați să acționeze mai mult decât să simtă. Și ei sunt victimele prejudecăților de gen atunci când vine vorba despre a fi părinte. ceea ce duce automat la multe lucruri nespuse și frustrări legate de neputința de a duce totul la bun sfârșit sau de a menține lucrurile pe linia de plutire. 

Cred că e cadoul perfect pentru orice viitor tată sau unul recent pornit în această călătorie. Majoritatea lucrurilor pe care le auzi înainte să devii părinte sunt exagerat de siropoase sau exagerat de înspăimântătoare. Lumea, în general, tinde să te prevină asupra unor lucruri care poate nu ți se vor întâmpla niciodată sau să îți spună exact ce ar trebui să simți din primul moment în care copilul vine pe lume. Și cum toate experiențele sunt diferite, aceste sfaturi nesolicitate pun o anumită presiune pe oameni sau tind să creeze anumite frici nejustificate. De aceea, Cartea cu tați sau oricare alta care vorbește deschis despre experiența de părinte, care prezintă realitatea cu bune și cu rele, fără să exagereze din toate punctele de vedere, e binevenită și extrem de folositoare. Cred că ar trebui să vorbim mult mai deschis despre ceea ce ne pune în dificultate ca părinți, despre ceea ce simțim, ceea ce ne sperie, ceea ce pune presiune pe noi și ne împiedică să ne creștem copiii așa cum am dori. Poate că am deveni mai asumați, mai încrezători în noi înșine, reușind să le transmitem și copiilor noștri aceleași valori. 

Cartea o găsiți aici.