Lucy a știut din prima secundă că nu va avea o relație apropiată cu soacra ei. Diana a fost de la bun început o femeie rece, distantă, o femeie incapabilă să-și exprime emoțiile și să-și dea frâu liber trăirilor. Când Diana este găsită moartă în propria casă, Lucy este șocată, tulburată profund. Poliția susține că a fost o sinucidere, dar probele apărute ulterior îi conduc spre investigația unei crime. 

Diana fusese o femeie frumoasă, elegantă, o militantă pentru drepturile femeilor refugiate, o prezență calmă în mijlocul atâtor tragedii la care asista. Dar era, în egală măsură, o femeie extrem de dură cu propriii copii, excesiv de cumpătată în privința banilor și a ajutorului financiar oferit odraslelor sale, un om cu multe secrete și motive întemeiate pentru a-și respecta principiile de viață. A fost mereu rezervată în preajma lui Lucy, a încercat să nu-i stea în cale sau să emită păreri despre căsnicia fiului său, a încercat să păstreze o distanță confortabilă pentru ambele părți. Însă Lucy, care își pierduse mama cu ceva timp în urmă, sperase ca Diana să-i fie o prietenă apropiată, o confidentă pe care se poate baza. A găsit mereu scuze pentru răceala relației lor, a sperat că după apariția copiilor lucrurile se vor schimba, dar dezamăgirea i-a crescut de-a lungul anilor tot mai tare. Toată familia era la curent cu conflictele lor latente, care erau mereu la un pas să izbucnească. Însă acum, Lucy este cu adevărat tristă, căci a petrecut destul de mult timp cu Diana înainte ca aceasta să moară, reușind să clădească câteva cărămizi la baza relației lor. Deși nimeni nu este convins de sentimentele ei, Lucy regretă profund moartea soacrei sale, moartea unei femei incredibil de puternice. Dar cine a omorât-o pe Diana? Și cine a încercat să mascheze această crimă într-o sinucidere? 

Soacra este un thriller inedit despre aparențe, relații de familie și discrepanța dintre intențiile și faptele oamenilor. O poveste care te face să privești cu alți ochi anumite relații din viața ta, anumiți oameni cu care pare că nu poți rezona la niciun nivel. Suntem, fiecare dintre noi, atât de absorbiți de noi înșine și de propriile dorințe sau așteptări, încât nici măcar nu conștientizăm nevoile celorlalți. Nu încercăm să găsim scuze sau să căutăm motivele din spatele unor fapte sau comportamente, ci judecăm direct, în funcție de propriile așteptări, de propria nevoie de a fi înțeles, văzut, iubit. 

Cartea o găsiți aici. 

Dacă vă pregătiți de vacanță sau visați la câteva ore de relaxare, romanul acesta o să vă poarte într-o călătorie plină de culoare, arome fine, mirosuri pline de savoare și peisaje care îți taie respirația. În inima spectaculoasei Coaste Amalfi, în briza mării și sub cerul contopit cu linia apei, o tânără încearcă să-și repare inima frântă. Katy tocmai și-a pierdut mama, iar această pierdere a devastat-o până la rădăcini, obligând-o să-și revizuiască întreaga viață și deciziile pe care le-a luat. Călătoria în Positano fusese planificată împreună cu mama ei, care era absolut îndrăgostită de acest loc desprins din rai. Și chiar dacă mama a plecat spre o lume mai bună, Katy se simte privită și îndrumată la fiecare pas, vegheată de privirea caldă a celei care i-a dat viață. 

Ajunsă în Positano, Katy uită de tot dezastrul pe care l-a lăsat în urma ei (un soț nedumerit în urma dorinței ei de a divorța și un tată îndurerat) și încearcă să se bucure de toată splendoarea din jur. Peisajele marcate de albastru și vedere, mâncarea simplă și delicioasă, aromele care se întrepătrund în fiecare clipă a zilei fac din Positano un colț de rai care vindecă inimi frânte. Viața pare mult mai simplă la malul mării, în briza care pare să poarte cu ea o șoaptă încurajatoare, în valurile care spală toată durerea și deznădejdea din fiecare. Și trăind toate aceste experiențe pe care mama ei le-a trăit acum mai bine de 30 de ani, ajunge să o simtă mai aproape pe cea pe care a iubit-o nespus, să o cunoască mai bine și să mulțumească universului pentru toate experiențele pe care au avut împreună. 

O vară italiană este lectura perfectă pentru plajă, pentru relaxare, pentru starea aceea de bine care ne cuprinde în vacanțe. Deși personajul trece prin anumite schimbări de-a lungul călătoriei și ajunge să își pună întrebări incomode despre propria viață, este un roman care se citește ușor și care reușește să-și scoată cititorii din capcana gândurilor cotidiene. Cartea o găsiți aici. 

În urmă cu doisprezece ani, Kieran Elliott a supraviețuit unei furtuni devastatoare, prețul vieții sale fiind plătit de fratele său Finn și prietenul său Toby. Din acea zi, Kieran a trăit cu o vină ascunsă adânc în suflet, cu un sentiment acut al pierderii și nenumărate gânduri despre un final diferit. A părăsit orașul de la malul mării în care locuia alături de părinții săi, a lăsat în urmă toate privirile compătimitoare, toate acuzațiile și cuvintele urâte și a încercat să meargă mai departe. A crezut că trecutul poate fi pus într-o cutie uitată într-un pod întunecos și că forța prezentului e mai puternică decât toate fantomele. 

Demența tatălui său și agravarea stării lui de sănătate îl obligă pe Kieran să se întoarcă acasă, de data aceasta însoțit de iubita lui Mia și fiica lor, Audrey. Tatăl său urmează să fie dus la un azil din Hobart, mama sa fiind nevoită să își părăsească locuința pentru a se muta într-un apartament aproape de azil. Viețile părinților săi se zdruncină din temelii, iar Kieran este nevoit să se confrunte cu situația familiei sale și reîntoarcerea într-un loc bântuit de trecut. Fericirea pe care o simte de când s-a născut fiica sa, liniștea care îl cuprinde în preajma micii sale familii sunt spulberate de evenimentele care se petrec în orașul său natal. Pe plajă este descoperit cadavrul unei tinere, iar secretele încep să iasă la iveală. Doi detectivi încep să investigheze moartea tinerei, iar răspunsurile pe care le caută au rădăcini adânc înfipte în trecutul lui Kieran. Lumina și întunericul ajung să se întrepătrundă, în timp ce adevărul își croiește calea spre lumină prin minciunile îngropate în nisip în urmă cu doisprezece ani... 

Jane Harper este o scriitoare plină de forță, o povestitoare înzestrată și o maestră a suspansului. Plasându-și acțiunea într-un cadru dominat de forțele naturii, Harper își construiește personajele asemenea locului din care provin, înzestrându-le cu tărie de caracter și o capacitate infinită de a face față provocărilor care le ies în cale. Atât prezentul, cât și trecutul își vor cere tributul care li se cuvine, marcând evoluția personajelor și dinamica relațiilor dintre ele. 

Cartea o găsiți aici. 

Sunt convinsă că romanul ăsta v-a invadat deja toate feed-urile și mulți dintre voi l-ați pus pe lista viitoarelor lecturi. O să încep prin a vă spune că este o biografie incredibil de sensibilă, o carte care vă va lăsa de multe ori nedumeriți, îndurerați, șocați, vă va arunca în aer o mulțime de prejudecăți legate de rasă sau de caracterele oamenilor. Trevor Noah, un băiat născut dintr-un tată alb, elvețian și o mamă neagră, a copilărit în Africa de Sud în timpul apartheidului, o perioadă plină de durere și conflicte. Trevor o aseamănă la un moment dat cu Holocaustul, diferența fiind faptul că albii nu au consemnat niciodată numărul morților din timpul apartheidului, negrii fiind desconsiderați din toate punctele de vedere. 

Prima minune e chiar nașterea lui Trevor. El nu ar fi trebuit să existe, căci relațiile dintre albi și negri erau pedepsite cu ani grei de închisoare. Însă mama lui, așa cum veți vedea pe tot parcursul lecturii, este o femeie care știe să valseze perfect printre reguli absurde și restricții. A făcut asta toată viața ei, protejându-și copiii și încercând să le ofere o educație solidă. Nu i-a fost niciodată frică să-și urmeze dorințele, visele, să schimbe lumea din jur prin educația oferită propriilor copii. A fost și este o persoană strictă, uneori dură și ironică, dar plină de intenții bune și lecții de viață. Trevor a fost dorința ei cea mai mare și a luptat pentru el de la bun început. A căutat modalități să-l crească frumos, să-i ofere oportunități de care ea nu a avut parte, l-a ocrotit și l-a protejat ca o leoaică în orice situație din viața lui. Iubirea ei a luptat cu politica, cu legea, cu nedreptatea și absurditățile unei lume întoarse complet pe dos. În multe situații din copilăria lui, Trevor s-a simțit nelalocul ei, nefiind nici îndeajuns de alb pentru a se juca cu copiii privilegiați, nici îndeajuns de negru pentru a fi acceptat de copiii negri. Datorită mamei lui, care l-a educat de la o vârstă fragedă, a ajuns să vorbească mai multe limbi și dialecte africane, reușind să se apropie de diverse persoane datorită limbajului. Limbajul este o trăsătură pe care nimeni nu o poate contesta, iar Trevor a înțeles asta destul de devreme. Oamenii erau nedumeriți în privința înfățișării lui, dar când descopereau că le vorbește limba, lucrurile deveneau destul de ușoare și reușea să se apropie de oricine. Limbajul și simțul umorului l-au salvat întotdeauna, indiferent de situațiile neplăcute prin care a trecut. 

Povestea lui Trevor este una despre curaj și cruzime în egală măsură. Curajul mamei sale a fost la fel de mare precum dorința omului alb de a domina un pământ care nu a fost al lui niciodată. Populația minoritară a reușit să învrăjbească populația majoritară, diferitele triburi ale Africii crezând că ceilalți compatrioți sunt de vină pentru ceea ce li se întâmplă. Magnitudinea acestui fenomen a fost mult mai intensă decât Holocaustul și a lăsat în urmă răni nevindecate, traume, furie neexprimată și durere. Trevor a decis să își consemneze copilăria din timpul apartheidului deoarece s-au spus foarte multe minciuni despre condiția oamenilor din acea perioadă, despre modul lor de supraviețuire, s-au ascuns multe adevăruri sub preș, iar vinovații probabil au scăpat nepedepsiți chiar și în ziua de astăzi. Apatheidul însă nu s-a încheiat odată cu modificările legislative, ci a continuat să existe mult timp în mintea și în conștiința oamenilor, în faptele și gândurile lor. Și-a pus amprenta pentru totdeauna pe acel continent uluitor, plin de bogăție și frumusețe. 

Cartea o găsiți aici. 

Eleanor, Nancy și Mary s-au cunoscut în timpul facultății și de atunci au dezvoltat o prietenie strânsă. Și-au împărtășit speranțe, vise și secrete, au trăit o mulțime de experiențe împreună și au crescut una lângă cealaltă, reușind să cultive această prietenie în ciuda drumurilor diferite pe care au pornit. Când Nancy este ucisă, lumea le este dată peste cap, iar temelia prieteniei lor începe să se descompună cărămidă cu cărămidă. Secretele lui Nancy ies la iveală rând pe rând, iar faptul că viețile le sunt puse sub lupă le provoacă și le înspăimântă deopotrivă. 

Primul dintre secrete - aventura lui Nancy - este un motiv destul de solid pentru care Mary și Eleanor încep să fie destul de precaute una în preajma celeilalte. Nu mai pot vorbi ca odinioară, căci Eleanor știa de ceva timp despre derapajele lui Nancy și problemele cu care se confrunta în urma acestei aventuri. Moartea ei violentă o determină pe Eleanor să-și urmeze sufletul, deși știe de la bun început că nimic din ceea ce urmează să se întâmple nu va avea un final fericit. După o serie de evenimente șocante și conștientizarea faptului că este doar un actor în propria viață, Eleanor învață să se redescopere pe sine, în intimitatea sa, departe de ceilalți. Mary trece prin schimbări de altă natură și începe să-și privească relația de cuplu din alte perspective, îngrijorându-se în același timp pentru soarta copiilor ei și cea proprie. Nimic nu mai e la fel după moartea lui Nancy și, într-un fel, e și normal să fie așa. 

Vinovăția, trădarea, disperare, regretele, melancolia - toate își fac loc în această relație de prietenie greu încercată de-a lungul anilor și mult timp după dispariția uneia dintre verigi. Prietenia poate fi o călăuză fidelă sau un dușman ascuns sub un chip prietenos. Nimic nu e ceea ce pare la prima vedere în această poveste și devine evident că oamenii nu pot trăi fără să păstreze secrete. Femei imperfecte este o poveste despre viață și despre iubire, despre loialitatea care transcede dincolo de relațiile sau pasiunile pasagere, despre secretele păstrate din dorința de a-i proteja pe cei dragi și despre consecințele devastatoare ale acestora. 

Cartea o găsiți aici. 

1904, Yorkshire, Anglia. Ruby May primește un post de dădacă în casa familiei England, o familie înstărită, cu o poziție înaltă în societate. Pentru Ruby, slujba reprezintă o provocare, căci nu știe cum se va descurca cu cei patru copii ai familiei, dar și șansa unui nou început. Ajunsă în noul ei cămin, este surprinsă de căldura și generozitatea lui Charles England, de deschiderea lui și de faptul că el este cel care ia aproape toate deciziile legate de copii. Doamna England este o ființă enigmatică, închisă aproape tot timpul în camera sa, înconjurată de o aură de mister pe care Ruby nu o poate descifra. Este incapabilă să îi înțeleagă stările sau expresiile care îi străbat chipul. Se atașează rapid de cei patru copii, reușind să-i facă să o asculte, legând o relație strânsă cu ei și permițându-le să îi acapareze sufletul. 

După prima lună petrecută în casa familiei England, secretele încep să iasă la iveală. Tot mai multe detalii aparent neînsemnate o fac pe Ruby să descopere în doamna England o femeie cu mult potențial irosit, cu o viață controlată din toate punctele de vedere și cu o răceală luată drept scut în fața lumii. Nimic nu este ceea ce pare a fi în această familie, iar Ruby ajunge să îi îndrăgească atât de mult încât își jură că îi va proteja cu orice preț. În special pe copii. Deciziile pe care le ia în privința acestora riscă să îi compromită munca, scrisoarea de recomandare și sprijinul acordat propriei familii. Ruby ascunde și ea un secret din propria copilărie, o întâmplare care i-a marcat viața pentru totdeauna și pe care nu vrea să o împărtășească nimănui din frica de a fi judecată. Într-un final, în ciuda tuturor necunoscutelor, Ruby ajunge să-și asculte doar propriul instinct și glasul inimii, câștigând mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată. Transformându-se într-un om complet vulnerabil, cu toate secretele la vedere în fața celor pe care îi iubește, devine mai puternică, mai stăpână pe propriul destin și pregătită să înfrunte aproape orice. 

Stacey Halls a folosit suspansul pentru a scrie această poveste sensibilă, care scoate în evidență teme importante precum inegalitățile dintre sexe, manipularea, trauma etc. Ilustrarea poveștii lui Ruby, inspirată dintr-un caz real, este cea a vulnerabilității și a scuturilor pe care le afișăm în fața celorlalți. Doamna England reprezintă curajul, focul aproape stins care odată renăscut, luminează tot ceea ce există în jurul lui ; reprezintă femeia căreia i s-a spus toată viața ce să facă și cum să facă și în sfârșit are puterea de a-și scoate la iveală latura rebelă, adevăratul potențial care zace în ea. 

Cartea o găsiți aici.