Jessie Inchauspe este cunoscută drept Zeița Glucozei, acesta fiind numele contului său de Instagram. Jessie lucra într-un startup din Silicon Valley al cărui domeniu de activitate era analiza genetică. Analizând nenumărate date și-a dat seama că obiceiurile alimentare sunt mult mai importante decât bagajul genetic cu care venim pe lume. Genele sunt aproape imposibil de modificat, în timp ce alimentația și modul în care mâncăm pot fi transformate. A început să studieze, să își schimbe obiceiurile alimentare și să găsească soluții simple pentru ca oamenii să înțeleagă de ce este atât de important cum mâncăm. Așa s-a născut contul ei de Instagram, unde Jessie postează sfaturi ușor de înțeles, rețete sănătoase și exemple de combinații alimentare pentru fiecare moment al zilei. 

Principiul de bază al acestei revoluții este controlul valorilor glicemice pe tot parcursul zilei, fără ca acestea să varieze foarte mult. Curbele glicemice crescute comandă corpului să producă insulină, iar cu cât corpul va produce mai multă insulină, cu atât organele interne vor fi din în ce mai afectate în timp. Valorile glicemice mari, pe perioade îndelungate, pot duce la apariția diabetului zaharat, a bolilor cardiovasculare (principal motiv al majorității deceselor), boli gastrointestinale, scăderea imunității etc. Suntem înconjurați de produse pline de zahăr, fără valoare nutritivă și tocmai de aceea poftim încontinuu la gustul dulce. Zahărul acționează ca un drog asupra organismului, crescând rapid glicemia, oferind o senzație rapidă de plăcere și sațietate. 

Pe lângă explicațiile privind efectul glucozei asupra organismului, autoarea oferă exemple de mese sănătoase și nutritive pentru organism, pentru fiecare moment al zilei. Insistă asupra faptului că glucoza este necesară pentru o bună funcționare a corpului uman, ceea ce înseamnă că nu avem cum să renunțăm complet la alimentele dulci. Totul ține de echilibru și de momentul potrivit al zilei pentru consumul acestor alimente. Revoluția glucozei este o lectură interesantă, plină de informații utile , însă minusul ei este încrederea absolută a autoarei în faptul că diabetul zaharat sau alte boli s-ar putea vindeca doar printr-o alimentație corectă și respectarea tuturor principiilor pe care le evocă în carte. La început, există mărturii ale persoanelor care o urmăresc pe Instagram, persoane care i-au urmat sfaturile, iar multe dintre ele susțin că s-au vindecat de diabet zaharat, ceea ce (vorbind din perspectiva unui cadru medical) mi se pare puțin exagerat.

Cartea o găsiți aici. 

Florence Darrow este asistentă la editura Forrester , dar visează în secret să devină scriitoare. Se consideră foarte talentată, însă nimeni nu a remarcat acest lucru până acum. Aproape toate persoanele care lucrează într-o editură, indiferent de poziția pe care o ocupă, au o jumătate de roman în sertarul lor. Dar până când romanul nu iese din sertar, totul este doar o iluzie. 

La o petrecere organizată de editură, Florence bea puțin cam mult și ajunge într-o cameră de hotel cu Simon, directorul editorial. Ceea ce părea a fi doar o noapte pasională încețoșată de alcool se transformă într-un coșmar pentru Florence atunci când este concediată, iar Simon cere un ordin de protecție împotriva ei. Plină de furie și cu speranțele aproape distruse, Florence este sigură că numele ei nu va răsuna nicicând pe buzele vreunui cititor. Poate că ar trebui să își găsească o slujbă adevărată, așa cum o sfătuiește mama ei de ani buni. Dar o a doua șansă, o șansă incredibilă, își face apariția în viața ei - Maud Dixon. Maud Dixon era un personaj înconjurat de mister. Uimise lumea literară cu debutul său, Mississippi Foxtrot, un roman despre două adolescente care comit o crimă. Cartea se vânduse în peste trei milioane de exemplare, dar Maud nu dăduse niciodată un interviu, nu apăruse la vreo emisiune mondenă și nu își promovase în niciun fel romanul. Nici măcar nu se știa dacă în spatele numelui se afla un bărbat sau o femeie. Iar Florence ajunge asistenta ei și are ocazia să pătrundă în universul pe care toată lumea era curioasă să-l descopere. Maud îi propune o călătorie în Maroc pentru a-și găsi inspirația pentru noul roman, iar Florence acceptă. Se trezește singură în spital, după o perioadă de timp pe care nu o poate identifica, neavând habar de accidentul în care aproape și-a pierdut viața. Maud a dispărut, iar Florence este decisă să profite de absența ei... 

Romanul face parte din colecția Armada și este un thriller captivant despre lumea literară și despre efortul de a rămâne anonim într-o lume care vrea să știe totul despre tine. Autoarea subiliniază necesitatea separării scrisului de viața personală, necesitatea intimității de care are nevoie un scriitor pentru a-și explora creativitatea. Scrisul este o unealtă puternică, iar percepția fiecărui om asupra cuvintelor nu poate fi nici anticipată, nici manipulată. 

Cartea o găsiți aici. 

Jazlene împlinea 36 de săptămâni de viață intrauterină atunci când medicii au fost nevoiți să efectueze o cezariană de urgență și să o aducă pe lume. Inima îi bătea cu o frecvență de 70 de bătăi pe minut, o valoare absolut normală pentru un adult, dar nu pentru un bebeluș aflat în pântece. Jazlene suferea de sindromul QT lung, o afecțiune cardiacă extrem de gravă, descoperită pentru prima dată în 1850. În prezent cunoscută sub numele de sindromul Romano-Ward, afecțiunea este una genetică, caracterizată prin perturbarea activității genei KCNQ1. Gena codifică un canal care transportă potasiul în membrana celulară și se găsește doar în celulele inimii și cele ale urechii interne. Timpul lucra în defavoarea lui Jazlene, căci nu exista un tratament sau o soluție care să acționeze pe acea genă, făcând-o să funcționeze normal. S-a efectuat o analiză a genomului Jazlenei, astfel încât medicii să știe cum să acționeze și pe ce gene specifice. Cazul Jazlenei nu e singular, dar ea este cu siguranță norocoasă să se fi născut într-o perioadă marcată de descoperiri științifice. 

Secvențierea genomului pare o acțiune desprinsă din filmele SF. Este o metodă extrem de precisă, dar foarte costisitoare de a diagnostica bolile genetice. ADN-ul era până nu demult un mister total, imposibil de descifrat. Dar în cele din urmă s-a decoperit atât structura lui, cât și anomaliile genetice specifice anumitor afecțiuni. Secvențierea genetică este un instrument fantastic, dar din păcate innaccesibil multor pacienți cu boli rare. Dr. Euan Ashley, profesor de genetică la Stanford, a văzut de-a lungul carierei sale nenumărate cazuri cu adevărat educative pentru lumea medicală. În această carte, își dezvăluie cunoștințele și speranțele legate de viitorul medicinii apelând la cazuri care l-au marcat de-a lungul vremii. Cazuri complexe, cu simptome neobișnuite, cazuri asupra cărora s-a muncit extrem de mult. Unele dintre ele au avut un final fericit, altele au fost material didactic prețios pentru următorii pacienți cu aceleași afecțiuni. În ciuda numeroșilor termeni medicali și a explicațiilor legate de funcționarea corpului uman, cartea dr. Ashley este o poveste despre viață și speranță, despre complexitatea minții umane și abilitatea sa de a excela în fața necunoscutului. În viitor, secvențierea genetică ar putea deschide calea către tratamente personalizate pentru fiecare pacient și soluții rapide de identificare a bolilor. Dr. Ashley ne asigură că acea zi nu este chiar atât de departe. 

Cartea o găsiți aici. 

În urmă cu nouăsprezece ani, părinții lui Anne Berest au primit o carte poștală neobișnuită. Pe o parte, înfățișând Opera Garnier din Paris, iar pe cealaltă având scrise numele bunicilor, mătușii și unchiului mamei sale, morți la Auschwitz în 1942. Această scrisoare anonimă provoacă o tulburare adâncă în sânul familiei sale, trezind la viață amintiri dureroase despre pierdere și despre golul acela din suflet care nu va mai putea fi umplut niciodată. Pornind de la această scrisoare, autoarea decide să investigheze trecutul familiei sale.

Jumătate realitate, jumătate ficțiune, romanul reconstituie călătoria strămoșilor săi, familia Rabinovich. Membrii familiei părăsesc pământul natal, Rusia, în anul 1919. Decid să se stabilească în Letonia, deoarece capul familiei considera că în Europa există foarte puține locuri cu adevărat sigure. Perioada petrecută aici este foarte scurtă, iar familia începe o nouă călătorie spre Israel. Afacerea familiei avusese niște probleme, iar Israel le oferea o nouă oportunitate de a supraviețui - agricultura. Dar munca era grea, iar banii puțini. În cele din urmă, familia Rabinovich ajunge în Franța Visul frumos nu durează mult, căci veștile din Germania sunt tot mai îngrijorătoare. Nimănui nu-i vine să creadă că ceea ce se întâmplă este adevărat, că acest coșmar este chiar realitatea lor.. Iminența sfârșitului este simțită intens în sânul familiei, iar ororile din jur nu par să se mai termine. Lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece, iar supraviețuirea devine din ce în ce mai improbabilă. 

Autoarea a început să investigheze trecutul familiei sale având în minte două întrebări - care e adevărata poveste din spatele cărții poștale și ce înseamnă să fii evreu într-o lume laică. Anne nu a fost crescută în spiritul culturii evreiești, părinții ei considerând că libertatea de exprimare e mult mai importantă decât rădăcinile, în special într-o lume în continuă schimbare. Dar călătoria parcursă pentru a scrie acest roman a convins-o că nu e nimic greșit să-ți onorezi strămoșii și să duci mai departe o moștenire care te-a făurit. Este un roman extrem de emoționant, plin de detalii personale, intime, autoarea având o deschidere imensă față de publicul său. Toate aceste povești despre familii destrămate în cel de-al Doilea Război Mondial și multe altele care nu au fost spuse încă ar trebui să ne facă recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ceea ce trăim. Evenimentele recente ne arată că istoria s-ar putea oricând repeta și e de datoria noastră să luptăm pentru a împiedica acest lucru. 

Cartea o găsiți aici. 

Există povești de iubire care înving timpul și obstacolele care le ies în cale. Povești care încep în mod surprinzător, desprinse din basme care încep cu A fost odată... Povești pe care oamenii le dau ca exemplu atunci când se gândesc la iubirea pură, adevărată. O astfel de iubire începe într-o mică librărie din Teheran, în anul 1953. Țara se află într-un context politic precar, pe cale să explodeze. Dar acest lucru nu contează pentru tânăra și visătoarea Roya care se îndrăgostește de romanticul Bahman, mare admirator al poeziilor lui Rumi. Domnul Fakhri, proprietarul librăriei, le face cunoștință celor doi clienți preferați ai săi, neștiind că dragostea lor va dăinui decenii la rând. 

Tineri și lipsiți de griji, Roya și Bahman își trăiesc iubirea prin cafenele și cinematografe, dansând tango și citind împreună în librăria preferată. Nimic nu pare să le umbrească fericirea sau speranțele pentru viitor. În ajunul nunții lor, stabilesc o întâlnire într-o piață din oraș. Dar destinul are alte planuri - lovitura de stat care a schimbat pentru totdeauna viitorul Iranului. În mijlocul violențelor, Bahman dispare, iar Roya îl caută săptămâni la rând, marcată de îngrijorare și deznădejde. Viața își urmează cursul, iar Roya pleacă la studii în California, cu inima grea și ruptă în bucăți. I se oferă o a doua șansă de a iubi , își întemeiază o familie, iar povestea născută într-o librărie din Teheran se pierde în faldurile timpului. Aproape șaizeci de ani mai târziu, destinul decide să-i ofere răspunsurile pe care le-a căutat o viață întreagă. 

Librăria din Teheran este o poveste despre dragoste și regăsire, o carte plină de emoții și povești de viață. Un omagiu adus marilor povești de iubire care supraviețuiesc timpului și oamenilor care răman fideli unui suflet-pereche o viață întreagă. Cartea o găsiți aici. 

Toată lumea crede că Emma și Leo au căsnicia perfectă, relația perfectă, viața perfectă. Emma este un biolog marin recunoscut, fostă prezentatoare a unei emisiuni de popularizare a științei, iar Leo este scriitor de necrologuri. Viața lor se învârte în jurul lui Ruby, fetița care le luminează viețile de trei ani încoace. Au supraviețuit multor încercări împreună - unui diagnostic de cancer, incertitudinilor privind parcursul bolii și viitorul lor. Prezentul este relativ calm, căci Emma așteaptă rezultatele unor investigații recente. Amândoi se întreabă dacă destinul îi va provoca din nou sau vor avea șansa de a se bucura unul de celălalt. Leo este atât de dedicat meseriei sale încât decide să scrie în avans necologul soției sale. Însă scormonitul în detaliile intime ale unei vieți nu poate să scoată la iveală nimic bun. 

Emma poartă cu ea un secret vechi de douăzeci de ani, un secret teribil pe care nu i-l poate împărtăși soțului său. Sufletul său este încărcat de încercările unei adolescențe zbuciumate, marcat de pierderi și rupt în bucăți din cauza unei decizii imposibil de luat. Relația ei cu Leo a fost o nouă șansă pe care viața i-a oferit-o, o șansă la care nu mai spera. Dar viața ei nu a fost întotdeauna așezată - s-a confruntrat cu perioade de rătăcire, de destabilizare, de depresie profundă și pierdere totală. Investigația lui Leo scoate toate fantomele trecutului la iveală, iar Emma este nevoită să-și învingă temerile, să învețe să comunice și să se lase ajutată. 

​Rosie Walsh a debutat cu romanul Bărbatul care n-a mai sunat, o carte romantică extrem de bine primită de public. Romanul de față abordează însă teme mult mai dificile, precum sănătatea mintală și depresia post-partum. Povestea Emmei este povestea a milioane de femei din întreaga lume. Este un semnal de alarmă și un omagiu adus femeilor care suferă de tulburări mintale înainte sau după naștere și persoanelor care se confruntă cu depresia persoanelor iubite . Sănătatea mintală continuă să fie un subiect dificil de abordat, greu de diagnosticat și înțeles. Îngrijorător este faptul că depresia afectează din ce în ce mai mulți oameni - pandemia COVID19 a deschis drumul pentru numărul tot mai crescut de pacienți suferinzi de boli mintale, iar contextul actual (climatic, financiar, energetic) continuă să pună presiune pe psihicul omenirii, care se confruntă cu tot mai multe incertitudini. 

Cartea o găsiți aici. 

Frank McCourt s-a născut în anul 1930, în Brooklyn, New York. În 1934, din cauza Marii Depresiuni, părinții săi de origine irlandeză decid să se întoarcă pe pământurile natale. Frank copilărește în Limerick, renunță la școală la treisprezece ani și începe să muncească pentru a-și întreține familia. Copilăria petrecută pe pământ irlandez i-a fost sursă de inspirație pentru Cenușa Angelei, roman distins cu Premiul Pulitzer în 1997. Animat de nostalgie, satiră și autoironie, McCourt comasează în volumul său de memorii toate experiențele care l-au definit ca om, l-au modelat în fel și chip, toți oamenii care au lăsat o amprentă asupra lui și toate învățăturile care i-au fost de folos mai târziu. 

O țară grozavă, continuarea volumului său de memorii, omagiază o schimbare importantă din viața autorului - reîntoarcerea în New York. Avea deja nouăsprezece ani, era avid de a cunoaște lumea în toată splendoarea ei, de a trăi alte experiențe decât cele cu care era obișnuit, de a se pierde printre oameni necunoscuți în acest oraș neobosit. Era un tânăr naiv, care credea că va reuși să avanseze rapid în ierarhia socială, visa cu ochii deschiși că va trăi Marele Vis American. Însă nimic nu e așa cum pare, nici măcar cum și-a imaginat. Tânărul acceptă cu ușurință diferențele dintre sărăcăciosul Limerick și luminosul New York, dar este șocat de asemănările dintre ele. Prima lui slujbă, om de serviciu în hotelul Biltmore, îl aduce rapid cu picioarele pe pământ. America are reguli stricte când vine vorba despre ierarhie sau bani, iar un biet om de serviciu nu are cum să avanseze pe cât de rapid și-ar dori în această lume ostilă. Celebrele vorbe și sfaturi americane care susțin că oricine poate obține tot ceea ce-și dorește sunt doar atât - vorbe. Viața reală este dură, înțesată de obstacole, probleme și fel de fel de nenorociri. Pentru un tânăr îmbibat de speranță, cu o deschidere fantastică spre tot ceea ce-l înconjoară, New York-ul este o trezire dură la realitate, o palmă sănătoasă aplicată peste obrajii rumeni ai naivității. 

Cartea o găsiți aici. 

"...sentimentul omului că nu-și găsește loc într-o lume imperfectă..."

Încă din cele mai vechi timpuri, cele mai frumoase opere de artă din lume au fost considerate cele izvorâte din durere, deznădejde, dor profund, tristețe sau dezamăgire. În perioade de restriște sau de schimbări profunde, oamenii și-au transformat sentimentele greu de acceptat în versuri, cântece, tablouri sau orice altă formă de artă. Unii dintre ei au ajuns în atenția publicului larg, stârnind o iubire profundă, o regăsire și o alinare în fața experiențelor marcante ale vieții. Există în fiecare dintre noi o melancolie profundă, mai mult sau mai puțin dezvăluită, o predilecție pentru tristețe și pentru transformările prin care trecem datorită ei. 

Susan Cain își începe romanul cu povestea violoncelistului din Sarajevo, care în mai 1992, în timpul războiului civil, a cântat timp de 22 de zile, ignorând total zgomotul gloanțelor, al artileriei și al clădirilor dărâmate din jurul său. Această poveste ne arată cât de profundă poate fi iubirea în timpuri întunecate și cum binele se îngemănează cu răul în fiecare zi. În tot ceea ce trăim de-a lungul vieții, există atât durere, cât și bucurie și ele de obicei nu se despart niciodată. Viața nu e o călătorie alb-negru, ci una marcată de nenumărate tonuri de gri. Ne naștem cu certitudinea morții, nu știm cât timp avem la dispoziție, iar această umbră planează asupra tuturor deciziilor pe care le luăm. Evident că nu ne gândim la moarte în fiecare zi sau nu reflectăm prea des asupra sfârșitului atunci când totul merge bine. Poate că prima conștientizare profundă a morții o trăim în momentul dispariției bunicilor, care reprezintă o lume în sine. O lume pe care nu o mai putem atinge niciodată. Apoi urmează părinții și încetul cu încetul mortalitatea noastră devine tot mai evidentă. Un cântec despre o iubire neîmpărtășită, o poezie , o amintire dragă - toate ne pot declanșa stări de melancolie sau chiar de tristețe și ne pot transporta înapoi în timp. 

Oricât de ciudat ar părea, avem nevoie de aceste perioade, de aceste stări care ne lovesc pe neașteptate, de conștientizarea morții sau a nedreptăților din lume. Nu există bine fără rău, bucurie fără tristețe, muncă fără greșeală sau experiență fără lecție. Suntem construiți din lumină și întuneric, suntem predestinați să ne balansăm dintr-o parte în alta pe tot parcursul vieții și să ne readaptăm constant în funcție de nevoi sau dorințe. Cartea lui Susan Cain este minunată, poetică, plină de durere și speranță, plină de contradicții și adevăruri. La fel ca în viață. 

Cartea o găsiți aici.