Notorietatea lui Joel Dicker este imposibil de contestat, romanele sale ajungând în topuri la scurt timp de la apariție. Fiecare poveste pe care o aduce în atenția publicului larg este atent construită, plină de suspans și tensiune, elemente aparent fără importanță, dar care așezate corect reprezintă dezlegarea misterului inițial. Consider în continuare că Dicker nu va putea niciodată să mai atingă dimensiunea literară din primul său roman, deși mi-a plăcut tot ce am citit până acum. Povestea de față nu face excepție, deși este extrem de alambicată, de încurcată și într-o continuă schimbare, pe măsură ce intențiile personajelor ies la iveală. 

​Totul începe cu o crimă aparent imposibil de descifrat, petrecută în timpului Marelui Weekend, organizat de banca Ebezner, una dintre cele mai prestigioase instituții ale Genevei. Un membru important al băncii este asasinat, iar lucrurile sunt mult mai profunde decât ne putem da seama la prima vedere. Personajele au secrete, dorințe ascunse și gânduri controversate, totul reducându-se la complexitatea caracterului uman și la dorința pătimașă a omului de a fi fericit. Dicker este unul dintre autorii care excelează în manipularea cititorului, în a-l duce pe acesta pe piste greșite, în timp ce adevărul se află chiar sub ochii săi. Omul este o ființă total inofensivă până când începe să iubească sau până când își dorește să arate lumii de ce este în stare. Toată etica și bunul simț se pierd undeva la începutul acestui drum spre fericire sau spre dobândirea puterii. Omul este capabil de fapte improbabile pentru a obține ceea ce-și dorește și nu există niciun motiv valid pentru care cineva să îi conteste dorințele. Sentimentele ne conduc în locuri întunecate, ne anulează judecata rațională și ne repetă încontinuu că timpul este limitat, iar visele nu se pot îndeplini decât dacă lupți pentru ele. 

​Timp de câteva sute de pagini, Dicker construiește magistral intriga romanului, după care scoate la iveală elementele surpriză, detaliile aparent fără importanță. Stupefacția este mai mult decât sigură, căci fiecare personaj are multe lucruri de ascuns. Toți sunt mânați de dorință, de ambiția de a avansa pe scara societății și se lasă conduși de instinctele primare la fel ca niște amatori. În fața unui vis împlinit, dispare rațiunea, dispare discernământul și regulile care trebuie respectate. Nu mai rămâne decât un om pe cale să obțină tot ce și-a dorit vreodată. Iar această dorință are consecințe mai grave decât și-ar putea imagina oricare dintre ei. E greu să reziști când ești atât de aproape, e greu să mai reziști impulsului sau unei inimi dezlănțuite.

Ființele umane se cred de neatins când de fapt sunt un amalgam de slăbiciuni. Chiar și  cei care dețin puterea au un punct sensibil, un mic detaliu care îi face vulnerabili și amenință să îi ducă la pierzanie. Suntem cu toții profund cuceriți de romantism și acea unică iubire, irepetabilă și nemaivăzută, iar acest lucru ne îndeamnă să distrugem tot ce ne iese în cale doar pentru a atinge fericirea. În fața destinului și a dragostei, am fi capabili să renunțăm la tot doar pentru un strop de magie.

Copilăria este o perioadă plină de schimbări fizice și emoționale, schimbări care își lasă amprenta asupra viitorului adolescent și adult. Când crești înconjurat de violență și adversitate, când nu știi decât să reacționezi agresiv la tot ceea ce ți se întâmplă, când te lupți să supraviețuiești zi de zi pentru a-ți păstra mintea limpede, devii un adult suspicios, cu o lipsă totală de încredere în propria persoană și în alți oameni. Îți spui că partea ta întunecată a rămas undeva în trecut, că nu ai nevoie de ea pentru a reuși, că nu mai face parte din tine și din noua ta viață. Dar ea iese la iveală în cele mai crunte momente ale vieții, redobândindu-și puterea asupra propriul tău destin. 

Eve Taggert a crescut într-o rulotă, la marginea unei păduri din Missouri, înconjurată de droguri, violență și personaje dubioase. Și-a jurat de când era doar o copilă că va scăpa din acel mediu și nu se va mai întoarce niciodată. A reușit într-un final, dar nu toate deciziile pe care le-a luat de atunci au fost cele mai bune. Lucrează într-un restaurant, luptându-se zi și noapte pentru bunăstarea fiicei sale, pentru o viață relativ normală. Viața ei merge pe un făgaș bine stabilit chiar dacă demonii din trecut îi mai dau târcoale uneori. Totul explodează când fiica ei de treisprezece ani este ucisă împreună cu cea mai bună prietenă a ei, iar Eve trebuie să recurgă la violență și comploturi pentru a afla adevărul. Brusc, lumea ei redevine cea de odinioară, o luptă pentru supraviețuire, un război cu monștrii care îi stăpânesc adevărata personalitate și un adevăr pe care nu este pregătită să-l audă. 

Uneori răspunsurile pot fi mai înfricoșătoare decât întrebările, în special atunci când tot ceea ce ai crezut despre tine și cei din jurul tău se dovedește o mare minciună. Atunci când se întâmplă adevăratele tragedii ale vieții, oamenii își pierd măștile și se transformă în ceea ce sunt cu adevărat, își recunosc slăbiciunile și temerile și se arată în fața tuturor pregătiți să înfrunte consecințele propriilor acțiuni. O mamă disperată să-și răzbune fiica va descoperi adevăruri mult mai profunde despre ea și despre copilăria ei, despre (aparent) singura relație stabilă din viața ei și va găsi un ajutor nesperat tocmai în persoana care i-a dat viață și căreia i-a suportat abuzurile ani la rând. 

Întunericul pe care îl știi este un thriller despre încredere, despre cruzimea care zace în fiecare dintre noi și despre ambiția de a demonstra celorlalți ceea ce poți deveni, uneori cu consecințe nefaste. Cartea o găsiți aici. 

Eudaimonia este ceea ce filozofii greci numeau împlinirea umană. Pentru fiecare om în parte, împlinirea poate veni sub diverse forme sau metode de regăsire, dar cea mai atotcuprinzătoare și complexă este aceea de a călători, a te (re)găsi prin intermediul altor oameni, altor culturi, altor peisaje. Frumusețea acestei lumi este infinită, iar omul a încercat mereu să depășească granițele, să vadă mai mult din ea, să o absoarbă și să se piardă în minunile ei. 

Toate elementele unei călătorii - drumul cu mașina/avionul, cazarea la hotel, descoperirea locurilor, întâlnirea cu diverse persoane - tind să ne scoată din zona de confort și să ne ofere o altă viziune asupra lumii și asupra vieții însăși. Autorul spune la un moment dat că fiecare călătorie e total altfel decât ne-o imaginăm, dar lucrul acesta nu e neapărat rău. Faptul că ne sunt înșelate așteptările legate de un loc nou înseamnă că devenim, în timp, mult mai dispuși la schimbare și la acceptarea lucrurilor exact așa cum sunt, mult mai susceptibili față de situații și oameni, față de noutate. Toate destinațiile prezentate în carte sunt asociate cu un anumit personaj care s-a născut în locul respectiv sau l-a făcut cunoscut prin arta sa. 

Arta de a călători încearcă să explice, într-o anumită măsură, de ce simțim această nevoie de a explora, de a căuta mereu departe de casă ceea ce ne lipsește . Poate că de multe ori avem nevoie de locuri noi pentru a descoperi resursele din interior, de o schimbare de peisaj care ne să descrețească fruntea și să ne ridice ochii din rutina zilnică. Călătoriile sunt o investiție în propria persoană, în propria relație sau familie și se transformă în amintiri la care avem constant. Natura ne poate oferi lecții pe care nimeni altcineva nu ni le va da, iar sensul acestei nevoi de evadare e mult mai profund decât ne-am putea imagina. Cartea o găsiți aici.