"Fără cărți, cele mai bune lucruri din lumea noastră ar fi căzut în uitare."

Stau și mă întreb câteodată cum o fi viața pentru cei care nu citesc. Cum o fi existența celor care nu evadează periodic în alte lumi și-n alte timpuri? Cu ce își alină zilele sau nopțile? Unde găsesc vindecare sau refugiu? Căci pentru mine, asta înseamnă cărțile. Un refugiu sigur de fiecare dată când rutina cotidiană pare prea mult, un moment în care simt doar liniște, o metodă de relaxare și purificare de tot ceea ce mă încarcă. Această iubire infinită pentru cărți mă face să mă întreb unde am fi fost astăzi fără ele. Cum ar fi arătat societatea sau lumea noastră fără milioanele de cuvinte dătătoare de speranță? Din aceeași iubire pentru lectură și binecuvântările ei, Irene Vallejo ne poartă într-o călătorie fascinantă, înapoi în timp, în perioada în care cărțile erau tratate asemenea celor mai rare comori. Unii conducători de atunci au înțeles rapid importanța manuscriselor rare sau a papirusurilor care conțineau informații importante, încercând prin orice mijloace să intre în posesia acestora. Așa începe și povestea  - cu un grup de bărbați călare, care străbat drumurile Greciei din ordinul Regelui Egiptului. Oamenii care îi văd trecând îi consideră periculoși, neștiind ce misiune trebuie să ducă la bun sfârșit. Regele, un vizionar pentru acele timpuri, vrea să adune toate operele scrise de la începutul timpului și să le expună în Marea Bibliotecă din Alexandria. O comoară pe care nu poate să o împartă cu altcineva. Călătorind pe cele mai vechi fire ale istoriei, un fapt de netăgăduit iese în evidență - inteligența strămoșilor noștri este infinit mai mare decât contribuția noastră la tot ceea ce înseamnă progres. Infinitul într-o trestie este o lectură perfectă pentru toți iubitorii cărților și nu numai, o istorie fascinantă despre evoluția umană și capacitatea creierelor noastre de a transforma informațiile asimilate în ceva palpabil. ​

În Arta măcelăritului, Lindsey Fitzharris spune povestea chirurgului Joseph Lister, cel care a revoluționat chirurgia secolului al XIX-lea, dezlegând mistere precum rata mare a infecțiilor postoperatorii, antisepsia etc. Nu este o carte pentru cei slabi de înger și nici Creatorul de fețe nu se lasă mai prejos. În noul roman, Fitzharris își setează ca reper problema soldaților mutilați din Primul Război Mondial și spune povestea lui Harold Gillies, chirurgul care a pus bazele chirurgiei estetice așa cum o cunoaștem astăzi. Harold Gillies a fost un chirurg vizionar, un om cu o dorință profundă de a ajuta și părintele chirurgiei estetice. Născut în Noua Zeelandă, absolvent de medicină la Cambrigde, Gillies a întrevăzut un viitor plin de miracole chirurgicale atunci când l-a observat pe colegul său, Hippolyte Morestin îndepărtând o tumoră  de pe fața unui pacient și acoperind zona cu piele recoltată de la același pacient. Primul Război Mondial era în plină desfășurare, iar Gillies încă nu bănuia ororile pe care le va vedea pe front. Nu a trecut mult timp și a fost clar pentru toată lumea că tehnologia militară o depășea cu mult pe cea medicală, iar traumatismele suferite de soldați erau dintre cele mai grave, multe fiind incompatibile cu viața. Soldații nu se confruntau doar cu problemele medicale generate de rănile suferite, ci și cu traumele psihice legate de aspectul fizic și percepția celor din jur. Gillies a înfăptuit miracole pentru mulți dintre ei, oferindu-le un aspect fizic apropiat de normele acceptate de societate și o viață în care speranța să-și facă loc din nou. ​

Considerată cea mai bună carte a anului de către The New York Times, The Washington Post și intens recomandată de personalități precum Bill Gates sau Barack Obama, Autostrada Lincoln este cel de-al treilea roman scris de Amor Towles, o carte-poezie despre drumuri nesfârșite, speranță și umanitate. Când m-am apucat de citit, am pornit la drum cu niște așteptări imense și am ajuns să sorb fiecare cuvânt al autorului undeva pe la jumătatea romanului, când simțeam tot mai acut că nu vreau ca această poveste să se termine. Cartea are în centru un personaj de o bunătate ieșită din comun, supus greșelii ca orice alt om - tânărul Emmett Watson. În urma unui eveniment regretabil, acesta este condamnat la cincisprezece luni de muncă zilnică în centrul de la Salina. După ispășirea pedepsei, Emmett se întoarce acasă, unde îl așteaptă fratele său, Billy. Tatăl lor a părăsit această lume, lăsând în urmă doar datorii și treburi nerezolvate, iar Emmett este decis să o ia de la capăt în alt colț al țării. După vânzarea fermei tatălui său și rezolvarea tuturor treburilor administrative cu banca, Emmett mai are la dispoziție o singură noapte pentru a-și lua rămas-bun de la tot ceea ce-i este familiar, de la locul în care s-a născut și a crescut, a doua zi urmând să pornească spre California, mai exact San Francisco. Planurile îi sunt date peste cap odată cu apariția celor doi foști colegi de la Salina, Duchess și Woolly, care vor să călătorească alături de el, sugerând scurte opriri în drumul lor lung și sinuos. Cei patru vor începe o călătorie complicată, plină de aventuri nebănuite și obstacole de tot felul, conducând pe Autostrada Lincoln, prima șosea care a străbătut America de la un capăt la altul. 

Deși nimic nu decurge așa cum este plănuit, romanul nu abundă în acțiune, nu există răsturnări de situație ieșite din comun sau evenimente care să te țină cu sufletul la gură. Autorul a insistat mai degrabă pe construcția atentă a personajelor, pe întâmplările care le-au marcat existența, pe slăbiciuni, defecte, calități, visuri. ​Preferatul meu absolut a fost Woolly. Provenit dintr-o familie extrem de bogată, a fost mereu cel căruia nu i-a păsat de bani sau de beneficiile câștigate de pe urma acestora. A fost, încă din copilărie, un outsider, un personaj aflat în familia nepotrivită, ridiculizat de ceilalți membri ai familiei pentru timiditatea de care dădea dovadă, neînțeles. Singurul sprijin a fost sora lui, Sarah, care îl înțelegea mai bine decât oricine și vedea luptele pe care acesta le ducea ca să se integreze în societatea din care făcea parte. Însă Woolly nu a ținut niciodată cont de reguli sau norme de bună purtare, comportamentul său fiind unul pueril, copilăros. Sufletul său mare s-a dovedit destul de curând o slăbiciune de care ceilalți profitau de câte ori aveau ocazia. ​Contribuția lui Woolly în această călătorie este una de ordin financiar, izvorâtă din dorința sa de a-și face fericiți prietenii. După nenumărate întâmplări care au mers din ce în ce mai rău, Woolly a ajuns la Salina și a fost decăzut din drepturile financiare care i se cuveneau. Woolly era deja dependent de medicație psihiatrică, aceasta fiind unica metodă prin care putea face față lumii întregi. Woolly vine cu o idee nebunească, ale cărei consecințe sau complicații nu le-a prevăzut - să golească seiful bunicului său din casa de vacanță de la Adirondacks și să împartă banii împreună cu Emmett și Duchess. 50.000 de dolari ar fi însemnat o viață nouă pentru toți trei, o modalitate de a-și construi un viitor. Duchess este cel care insistă în privința acestui ocol din drumul lor, având o înclinație specială pentru obținerea ușoară a banilor. Duchess este sarea și piperul acestui roman, creierul din spatele tuturor încurcăturilor, primul pe listă atunci când vine vorba de o nouă aventură. Un spirit jucăuș, care a trecut prin experiențe traumatizante și nu s-a luat niciodată în serios. Acțiunile sale, care pornesc de la cele mai bune intenții, ajung să se complice inevitabil, iar consecințele sunt suportate de toți cei din jurul lui. Corectitudinea și demnitatea cu care Emmett își trăiește viața îl pun pe gânduri pe Duchess, care încearcă din răsputeri să fie corect cu cei cărora le-a greșit, însă impulsurile firii sale sunt mai puternice decât vântul schimbării. Imprevizibilul, nebunaticul Duchess nu se va da în lături de la nimic pentru a obține ceea ce-și dorește, în final primind o lecție importantă tocmai de la prietenul pe care îl admiră nespus. 

Autostrada Lincoln e o călătorie asemănătoare vieții - cu bune și cu rele, cu peripeții, cu probleme neprevăzute ale căror soluții nu apar spontan, cu doza potrivită de iubire, prietenie și speranță, cu oameni sub formă de lecții și cu un gram de curaj necesar pentru a înfrunta toate surprizele destinului. Romanul poate fi luat drept un memento despre inevitabila curgere a timpului, independentă și indiferentă față de oameni. În ciuda planurilor eșuate sau a întorsăturilor de situație, viața merită trăită în fiecare clipă, așa cum e ea. În lumea nebună și mereu grăbită în care trăim, povestea asta vine ca un val care te ia pe sus și te așează într-un loc liniștit, unde toate aparentele probleme sau urgențe par nesemnificative, unde timpul curge în ritmul potrivit și totul devine o poezie dedicată vieții, în toată splendoarea și nimicnicia ei. 

Cartea o găsiți aici.