"...se minuna de cât de fidel îi apărea, chiar și după atâta vreme. Dintr-o dată, era ca și cum s-ar fi aflat în camera alăturată și nu plecase de lângă ea decât de o clipă ; degetele îi fremătau de parcă tocmai o atinsese. Și durerea pierderii, pe care o zăgăzuise în el atâta vreme, a răbufnit, l-a inundat și el s-a lăsat purtat dincolo de controlul voinței lui; nu-și mai dorea să se salveze. Apoi a zâmbit duios, ca unei amintiri ; s-a gândit că are aproape șaizeci de ani și că ar trebui să-i fie deja străină o asemenea pasiune, o asemenea iubire. 

Dar nu-i era străină, știa prea bine, niciodată nu avea să-i fie. Dincolo de amorțeală, de indiferență, de depărtare, era acolo, intensă și constantă ; fusese mereu acolo." 

Stoner nu e un personaj demn de milă. 

Stoner e un om simplu, un om de o bunătate care sfidează societatea în care trăiește, o persoană care își depășește condiția, chiar cu riscul de a se îndepărta de cei care i-au dat viață și care descoperă marea dragoste în momentul în care era convins că viața nu mai are ce să îi ofere, că nu îl mai așteaptă nici o surpriză...
Stoner e (în) fiecare dintre noi. 

O carte excepțională într-adevăr. Își merită toate laudele.

Viața e despre a-ți căuta drumul. Viața e despre a te găsi pe tine. Viața e despre credința că poți face mai mult, mai bine, că poți salva ceea ce e condamnat de la bun început. Viața e despre dragoste. Și dragostea e oarbă. 

P.S. Intuiția nu mă înșeală când vine vorba de cărți bune. Și bineînțeles că i-am dat 5 stele pe Goodreads. Ar fi meritat chiar mai multe. 

Deși de obicei nu respect această ordine, întâi am văzut filmul, care mi-a trezit dorința de a citi cartea. Atât filmul, cât și cartea, trebuie să recunosc, sunt delicioase. Lăsând la o parte măiestria și pasiunea cu care gătesc (din film) și fantasticele descrieri ale alimentelor și tehnicilor (din carte), ai vrea să te teleportezi și să ajungi să guști din preparatele acelea. Sau dai o fugă până la bucătărie și te mulțumești cu un sandwich, căci îți lipsește îndemânarea, dar și ingredientele. Mai în glumă, mai în serios, am savurat cartea de la prima până la ultima pagină, iar filmul mi-a trezit niște emoții pe care nu le-am regăsit în scrisul autorului. 
Recomand! Atât cartea, cât și filmul.