Luna aceasta am fost mai leneșă : am citit doar 8 cărți, unele extraordinare, altele deloc. De la o extremă la alta. Dintre toate, Stăpânul savanelor probabil că-mi va rămâne întipărită mereu în inimă și minte și la un moment dat, o s-o recitesc. E magică! 

Am început și o carte pe care nu am putut s-o citesc până la capăt, oricât m-am străduit. Este vorba despre cartea Soț și soție, scrisă de Zeruya Shalev. Deși scriitura ei este impresionantă și profundă, nu suport cărțile fără dialog și săriturile amețitoare din trecut în prezent și invers. În unele cărți, această trecere se face treptat, dar în Soț și soție e un adevărat carusel, care pe mine m-a amețit de tot și m-a făcut să o las din mână. Am citit o singură carte de această autoare, Fărâme de viață, pe care am adorat-o (chiar dacă nici ea nu avea dialog). 

Nu cred că-mi ajung cuvintele pentru a exprima cât de mult mi-a plăcut această carte și cum am ajuns s-o iubesc nespus. Nu am mai citit de mult timp o carte atât de frumoasă, atât de profundă și la care să nu-mi displacă absolut nimic din cele 730 de pagini. Puteau să fie și 1000, nu mă supăram. A fost o poveste captivantă, plină de mister și a devenit una dintre cărțile mele preferate.