Am lipsit ceva timp de pe blog, fiind ocupată cu facultatea, dar m-am întors să vă povestesc despre o carte excepțională. 

Off the record : știu că sunteți alături de cei dragi, savurați o felie de cozonac și un pahar cu vin, așa că vă urez în continuare sărbători frumoase și pline de lumină! 

Motto : "-Suntem într-adevăr liberi când ne îndrăgostim?
-Tare mă tem că libertatea noastră nu se dovedește posibilă decât în sens negativ, ca un veto crispat, respingerea îngrozită a ceea ce ne depășește."

"Dacă cineva îți e adesea în preajmă, e dureros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă îți e alături zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie să trăiești până la sfârșitul zilelor."

Pe fondul izbucnirii unui război între Indonezia și Malaysia, Adam își caută fratele, pe Johan, demult pierdut, pe când erau doar doi copii într-un orfelinat. După ce tatăl lui adoptiv, omul care i-a dăruit o viață nouă este arestat, Adam caută ajutor la fosta mare iubire a tatălui, Margaret, ocazie cu care îi cunoaște pe Din, colegul de la universitate al acesteia și pe domnișoara Z, iar de aici lucrurile se complică. 

Pe lângă aventurile de care are parte, toate cu tentă politică, Adam mai descoperă și legătura puternică dintre Margaret și tatăl său. Pentru fiecare dintre ei, prima iubire a fost marea iubire. Acea mare iubire care e mereu neîmpărtășită. Căci, după ce cunoști un om și trăiești cu el, îi vezi defectele, slăbiciunile, momentele de ezitare, iar puterea dragostei scade. Marea dragoste e mereu una idealizată, un foc ce arde neîntrerupt, până când se transformă de tot în cenușă. (Îmi vine în minte acum un citat care se potrivește prezentului și trecutului celor două personaje "Acum sunt doar cenușă, iar eu cândva ardeam în flăcări.") 

Bineînțeles că povestea are mai multe dedesubturi, pe care le veți descoperi citind cartea, până una-alta, destul de interesantă. Finalul e unul deschis, pe care eu, una nu l-am prea digerat.