Ani FaNelli este o fată frumoasă și inteligentă. Din exterior, pare să aibă viața perfectă - logodită cu un milionar arătos, pregătită pentru nunta de vis, angajată la o revistă glossy cu mare succes pe piață. Destinul pare să-i surâdă în fiecare zi. Nunta cu Luke îi va oferi un loc în grupul restrâns al oamenilor cu bani și putere, genul de oameni care conduc lumea. Se așteaptă să fie promovată cât de curând și să poată scrie despre subiectele care o interesează cu adevărat.

Însă trecutul are propriile mijloace de a se infiltra în prezentul luminos. Când Ani este contactată de un cineast care realizează un documentar despre prezența armelor de foc în școli, toate fantomele trecutului revin la suprafață. Ani ascunde un secret teribil. În urmă cu câțiva ani, pe când învăța la prestigioasa Bradley School, viața i-a fost pusă sub lupă după atacul armat care a șocat întregul personal al școlii și întreaga comunitate. Toată lumea a crezut că era complicea agresorilor, a fost marginalizată, umilită și ambiționată până dincolo de limite să se reinventeze. Acest obstacol poate distruge tot ceea ce s-a străduit să construiască. Brusc, viața ei pare un castel din cărți de joc, sensibil la orice adiere a vântului. Sentimente îngropate adânc o trezesc din somn în mijlocul nopții, îi bântuie zilele, iar masca pe care o afișează în fața lumii începe să se destrame. După îndelungi reflecții, Ani își dă seama că singurul mod de a se vindeca e să rostească adevărul dureros pe care îl poartă cu sine. Adevărul care i-ar putea ajuta și pe alți oameni să se vindece. Adevărul care îi va sparge în mii de cioburi viața perfectă. ​

Ani FaNelli este un personaj cameleonic, adaptat la schimbare și la mediul în care se află. Paralela dintre Ani adolescentă și Ani cea matură scoate la iveală abilitatea acesteia de a lupta pentru propriile visuri, de a-i manipula pe cei din jurul ei într-un mod aproape inocent. La început, pare extrem de superficială, preocupată doar de poziția în societate, agonisirea unei averi impresionante din dorința de a se proteja. Ani adolescentă era la fel ca ea - dorea să se integreze în grupul celor populari, conștientă fiind că inteligența ei nu poate subtitui statutul pe care majoritatea colegilor săi îl moșteniseră. Ani cea matură știe că în spatele banilor și a numelor cu pedigree se află secrete murdare și caractere josnice, dar mai știe că banii îi pot oferi puterea de a-și îngropa trecutul. Într-un final, când măștile cad, Ani este aceeași adolescentă speriată, traumatizată de oamenii în care a avut încredere, dar cu o voce mult mai puternică, o voce care poate schimba soarta altor femei aflate în situația ei. Ani nu își dorește să se facă dreptate, acest lucru este imposibil având în vedere deznodământul sumbru al atacului armat din școală. Ceea ce își dorește este să fie autentică pentru prima dată în viața ei, să se arate în fața celorlalți așa cum e. Are nevoie să fie acceptată, ascultată, înțeleasă. 

Cartea o găsiți aici. 

Călătorind, ne (re)descoperim pe noi înșine. Fiind puși față în față cu alte experiențe de viață, culturi sau mentalități, privim adânc înăuntru, medităm asupra acțiunilor noastre de zi cu zi și ne privim printr-o lumină crudă, o lumină aspră ca aceea care ne intră în ochi printre crăpăturile jaluzelelor. Vedem lucruri pe care înainte le ignoram sau le dădeam la o parte pur și simplu, ne dăm seama de privilegiile cu care ne-am născut și pe care am considerat că le merităm fără să fi făcut ceva special, începem să reflectăm la frumusețea vieții și la adevăratul ei sens. Cu aceste revelații s-a întors și autoarea din călătoria sa prin America de Sud în iarna lui 2020. Ajunsă acasă, într-o lume nouă  ce cândva părea desprinsă din filmele horror, dominată de o pandemie care a blocat planeta, autoarea a început să își aștearnă gândurile pe hârtie, descoperind noi sensuri ale pelerinajului său și modurile în care acesta a schimbat-o. Două luni prin America de Sud s-au transformat într-o carte despre schimbare, speranță, natura umană și toate minunile acestei lumi. 

Călătoria a început în Buenos Aires, cel mai mare oraș al Argentinei și s-a terminat tot acolo, după două luni și treisprezece zile, chiar înainte ca Argentina să fie închisă din cauza izbucnirii coronavirusului. În acest timp scurs cu repeziciune, autoarea a străbătut Uruguay, Paraguay, Chile și Patagonia. A întâlnit tot felul de oameni pe parcursul peregrinării, a aflat povești de viață și a dezvăluit la rândul ei motivele care au împins-o să străbată atâta drum. Unii localnici au fost surprinși de alegerea sa, uimiți că a aterizat tocmai în țara sau orașul lor, unde aparent nu e nimic de făcut. Nu veți citi o carte despre destinații populare sau exotice, despre locuri populate intens de turiști, cu o mulțime de obiective de vizitat sau recomandări de restaurante care apar în ghidul Michelin. Veți citi însă despre o experiență autentică de viață, despre cum te poți redescopri străbătând pas cu pas o țară străină, vorbind cu localnicii, încercând să înțelegi istoria și tranziția locului în care te afli. 

Nu am citit multe cărți de călătorie și nu aș putea să compar această carte cu altele mai bune sau mai proaste. E genul de lectură pe care o simți din prima și o iubești sau o ignori total. Porțile se închid la miezul nopții mi-a amintit de Oyibo , scrisă de doi tineri care au străbătut toată Africa pe motociclete. Pe amândouă le-am iubit de la primele rânduri, am simțit frumusețea și miracolele din spatele cuvintelor, m-am simțit aproape teleportată în locurile despre care citeam și cred că asta a fost intenția autorilor de la bun început. E complicat să pui în cuvinte toate sentimentele care te-au încercat pe parcursul unei călătorii, să redai tot ceea ce ți-a rămas întipărit pe retină, să transmiți emoția descoperirii , bucuria necunoscutului. 

​Cartea o găsiți aici.