În Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul , Tom Phillips ne-a pus față în față cu slăbiciunile, incongruențele și efemeritatea noastră. Există nenumărate greșeli în istoria noastră, care par să se repete la nesfârșit. Parcă nu reușim să învățăm nimic din trecut și ne așteptăm mereu la alt rezultat, deși comitem aceleași acțiuni. Phillips are un stil extrem de amuzant, revigorant și relaxat - dacă am reușim să supraviețuim tot acest timp greșind atât de mult, cu siguranță vom reuși în continuare! Adevărul scoate la iveală o altă parte umană pe care mulți dintre noi nu recunoaștem că o avem - predilecția pentru minciună. 

Fiind specia dominantă a planetei, e aproape imposibil de crezut că suntem atât de naivi. Mințim extrem de mult și credem la fel de multe minciuni, adevărul fiind o noțiune abstractă, pe care o putem reinventa după bunul plac. Oamenii mint din cele mai vechi timpuri și, surprinzător sau nu, fenomenul fake news nu e chiar atât de nou în istoria omenirii. A existat dintotdeauna și a fost folosit în special pentru scopuri materiale. La fiecare colț de stradă, există un om care știe adevărul despre ceva și acesta nu poate fi contrazis. Contrar tuturor experților care susțin contrariul, adevărul nu este unul universal, ci se bazează pe experiențe, grupuri, influențe etc. Există foarte puține moduri de a avea dreptate și de o mie de ori mai multe de a greși. Pornind de la această premisă e ușor de înțeles de ce suntem atât de debusolați în legătură cu fiecare decizie pe care trebuie s-o luăm și de ce suntem predispuși să credem toate teoriile conspirației despre ceea ce se întâmplă în lume. Pandemia a scos la iveală multe dintre problemele legate de adevăr și minciună, ne-a dezbinat mai tare decât înainte, căci fiecare om și-a ales o tabără și a susținut-o până la capăt. Vaccinul care promitea să încheie această perioadă oribilă a stârnit nenumărate controverse și teorii, a scos la iveală manifestări parcă desprinse din manualele de psihiatrie și a împărțit lumea în grupuri dispuse să-și suțină pledoaria cu orice preț. Orice subiect abordat pare să genereze o discuție interminabilă, fără scop și fără concluzii. 

Adevărul este o combinație perfectă de umor și conduită socială, o carte care te distrează și te oripilează în egală măsură, îți deschide ochii asupra unor aspecte din trecut și îți arată că lumea nu s-a schimbat atât de mult pe cât ne-a plăcea să credem. Oamenii sunt aceeași dintotdeauna, ascunși sub alte măști, iar aparenta evoluție a speciei umane pare mai degrabă un drum către fundul prăpastiei. 

Cartea o găsiți aici. 

Spre deosebire de romanele stufoase cu care ne-a obișnuit maestrul King, Mai târziu este o poveste relativ scurtă, o poveste cu fantome, dar nu la fel de înfricoșătoare precum Institutul sau Străinul. Protagonistul poveștii, un băiat absolut normal, crescut de o mamă cu o carieră importantă, are o abilitate specială - poate vedea morții, poate vorbi cu ei și le poate cere anumite informații pe care le-au luat cu ei în cealaltă lume. Acest talent este ignorat de către mama sa ani la rândul sau mai degrabă trecut sub tăcere pentru a nu-i afecta viața socială. Însă destinul are căi ciudate de a scoate la iveală lucrurile de care oamenii se tem cel mai tare. Mama, un editor de succes, avea în portofoliu autori importanți care aduceau venituri substanțiale agenției sale. Dar cel mai bine plătit și cunoscut autor al său moare subit, înainte să apuce să-i trimită ultimul roman din seria la care lucra de ceva timp. Toată lumea aștepta această carte cu sufletul la gură, iar moartea prematură a bărbatului însemna un dezastru absolut. Astfel că tânărul căruia i s-a spus toată viața că ceea ce vede e doar o închipuire, trebuie să vorbească cu autorul mort și să smulgă de la el, cuvânt cu cuvânt, romanul pe care îl așteaptă toată lumea. Romanul care va salva situația financiară a familiei sale și sănătatea mintală a mamei. ​

Această întâmplare este doar prima dintr-o serie care îi va da viața peste cap, băiatul fiind obligat să se adapteze la realitate cu tot cu abilitățile sale. Ceea ce părea doar o glumă proastă se transformă într-un adevărat coșmar atunci când puterea sa devine un instrument la îndemână pentru toată lumea, subiect de șantaj și amenințări. Totul se întoarce împotriva lui, iar băiatul este nevoit să găsească o soluție pentru a rămâne pe linia de plutire. 

Spre deosebire de alte romane, stilul din acesta este puțin mai blând, elementele supranaturale sau fantastice nefiind atât de puternice. Este mai mult o poveste despre oameni cu abilități speciale, abilități care nu corespund cu imaginea perfectă a realității. Pentru acești oameni, viața înseamnă mai mult supraviețuire decât trăire reală, aceștia fiind nevoiți să se lupte constant pentru a-și găsi drumul. Protagonistul romanului, un tânăr extrem de curajos și naiv în privința pericolelor, se maturizează forțat de împrejurări, de oamenii din jurul său și de ceea ce aceștia așteaptă de la el. Copilăria lui se transformă rapid într-o realitate crudă, dominată de adulți lipsiți de scrupule, dispuși să calce pe cadavre pentru a obține ceea ce-și doresc. Cartea o găsiți aici. 

În anii 1840, chirurgia era un spectacol grotesc, o meserie murdară pe care puțini își doreau să o practice. Instrumentele erau rudimentare, intervențiile fiind extrem de traumatizante pentru pacienți, iar cunoștințele foarte puține în comparație cu dimensiunea acțiunilor. Informațiile despre anestezice, sedare și timpul lor de acțiune aproape nu existau, chirurgia fiind ultima metodă la care oamenii apelau pentru a supraviețui anumitor afecțiuni. În acest peisaj londonez dominat de teroare și mizerie, chirurgul Robert Liston își clădise o reputație veritabilă, bazându-se pe viteza sa de acțiune și spectacolul pe care îl oferea celor dornici operând în amfiteatre, în fața spectatorilor care se băteau pentru bilete. Liston a fost primul chirurg deschis la ideea de anestezie și la aprofundarea acestui subiect, în timp ce restul colegilor săi erau destul de sceptici. A folosit pentru prima dată eterul pe un pacient în 21 decembrie 1946, cucerind încă o dată publicul și punând bazele a ceea ce astăzi cunoaștem cu toții drept anestezie.

În numerosul public care îl urmărea pe Liston cu sufletul la gură se afla un tănăr student la medicină, pe nume Joseph Lister. Era extrem de interesat de chirurgie și limitările ei, extrem de conștient că aceasta poate evolua datorită unor principii simple și care să le ușureze munca viitorilor chirurgi. Lister știa la vremea aceea că durerea era doar unul dintre impedimentele chirurgiei, altul la fel de important fiind igiena. Era mare lucru în acele vreme să supraviețuiești unei operații, darămite să te refaci complet după. Lister intuise deja că erau necesare anumite măsuri pentru ca infecțiile să nu mai apară și că medicii trebuiau să se protejeze atât pe ei înșiși, cât și pacienții. Și-a dedicat apoi întreaga viață și carieră pentru a descifra misterul infecțiilor posoperatorii și a cauzelor acestora. Datorită lui, astăzi cunoaștem termeni precum antisepsie, steril ​etc. Datorită minții sale extraordinar de înzestrate, Lister a creat o adevărata revoluție în lumea chirurgicală și continuă să salveze vieți și astăzi, datorită descoperirilor sale. Chirurgia este o disciplină cu totul schimbată datorită lui, cu niște principii extrem de clare, menite să-i protejeze pe toți cei implicați. 

Arta măcelăritului nu este o carte pentru cei slabi de înger, redând cu claritate mirosurile, atmosfera și ororile din domeniul medical al secolului XIX. Joseph Lister este considerat un adevărat deschizător de drumuri, inteligența și ambiția lui salvând milioane de pacienți din întreaga lume. Este fascinant să descoperi cât de mult a evoluat știința și cât de importanți au fost oamenii care au gândit mereu înafara normelor, a ceea ce se știa și se accepta automat ca fiind corect. Cartea o găsiți aici. 

Febra aurului a fost o perioadă tulburătoare din istoria omenirii, un timp în care oamenii au pus mai mult accente pe ambiție decât pe principii. Unii au făcut averi imense din vânzarea și transportul aurului, în timp ce oamenii care făceau munca de jos, cea mai grea și epuizantă, au murit pe capete din pricina violențelor și a condițiilor de trai. Ambiția le-a fost fatalî multora dintre ei, gândul îmbogățirii știrbind toate principiile morale și legile nescrise. Romanul lui C Pam Zhang se petrece la sfârșitul acestei perioade, una în care speranța valsa cu neputința, iar oamenii înțeleseseră în sfârșit prețul care trebuie plătit pentru bogăție. Lumea se împărțea în cei exploatați și cei care avea puterea de a exploata, un loc mizer și plin de violență, un loc populat de oameni fără scrupule și pregătiți să calce pe cadavre pentru a supraviețui. Nu toată lumea avea acces la aur, în spatele colinelor bogate aflându-se o sursă mult mai searbădă de venit, dar care reușea să pună mâncare pe masă - minele de cărbune. 

Bogăția despre care vorbea toată lumea era la fel de efemră ca zborul unui flurure, mulți dintre cei care își doreau un trai mai bun ajungând prea târziu pentru a-și mai face loc în schemă. Pământul era nemilos cu oamenii, storcându-i de putere, iar traiul de zi cu zi greu de îndurat pentru numeroasele familii migratoare. În acest peisaj greu de imaginat, își duc viața Lucy și Sam, două fetițe de origine chineză. Sunt obișnuite deja cu sărăcia, cu praful care pare să cuprindă încăperile și toată priveliștea, cu înjurăturile și violența de toate felurile. Ca și când lucrurile nu ar sta deja destul de rău, tatăl lor moare, cele două fiind orfane, două suflete singure pe lume, fără șanse și fără speranță. Pentru a-și îngropa tatăl cum se cuvine, au nevoie de doi dolari de argint, dar le este imposibil să-i obțină. Le este clar că vor trebui să părăsească satul pe care îl cunosc de-o viață, singura existență pe care o știu, așa mizeră și vulnerabilă cum este. Începe lupta pentru supraviețuire într-un ținut marcat de traume, frustrări și lipsa perspectivelor de viitor. 

Cât aur ascund aceste coline este o poveste extremă despre supraviețuire și sacrificiu într-o lume care încearcă să te îngenuncheze constant. Plasată într-o perioadă de adâncă tulburare, acțiunea romanului se concentrează pe sfârșitul perioadei numită febra aurului și pe urmările acesteia asupra oamenilor. Romanul a fost nominalizat la Man Booker Prize și este considerat una dintre cele mai palpitante și provocatoare cărți ale anului trecut. Până și fostul președinte Barack Obama a menționat-o ca făcând parte din lecturile sale, ceea ce i-a sporit popularitatea. 

Cartea o găsiți aici. 

Viitorul lumii în care trăim pare să fie din ce în ce mai incert pe măsură ce problemele lumii moderne încep să iasă la iveală. Pandemia COVID-19 a scos la iveală o mulțime de lipsuri, frustrări și nereguli, obligând întreaga planetă să spună STOP și să reflecteze îndelung la soluții pentru supraviețuirea omenirii. Înstrăinați dintr-odată, nevoiți să ne petrecem timpul în intimitatea căminelor și să ne protejăm pe noi înșine și pe semenii noștri, am asistat la o perioadă pe care omenirea n-o va uita prea curând. Efectele acestei pandemii încă sunt resimțite, încercăm să ne vindecăm și să mergem mai departe, dar viața așa cum o știam înainte nu va mai fi niciodată la fel. Cum am ajuns în acest punct știm cu toții - dintr-o ambiție nemăsurată de a controla tot ceea ce se află în jurul nostru. Dar cum putem contracara consecințele propriilor acțiuni nesăbuite? Ce soluții avem pentru ca viața noastră să mai fie posibilă? 

Schimbările climatice și terorismul sunt doar două dintre problemele cele mai presante, la care se alătură violența de toate felurile, discriminarea, fenomenul fake news și influențarea lumii prin intermediul rețelelor sociale. Se pare că ne confruntăm  cu multe dileme sociale și morale, momentul fiind unul care necesită o schimbare radicală a modului în care trăim. Primul pas e protejarea planetei, căci fără ea nu mai putem supraviețui nici noi, iar al doilea e o schimbare fundamentală a modului în care interacționăm unii cu ceilalți. Egalitatea nu mai există, iar discrepanțele sunt atât de mari încât ne șochează. Dar toate aceste deosebiri imense dintre oameni au luat naștere din cele mai mici gesturi pe care le facem zi de zi, din ura îndreptată în mai multe direcții, din lipsa de toleranță pe care o afișăm cu mândrie. Această schimbare trebuie să se propage de la om la om și să ne molipsească pe toți cât de curând. Evident că există aspecte pe care nu le putem influența neapărat sau asupra cărora nu avem nicio putere, însă nu știm care este puterea unui grup unit, a unor oameni determinați să lupte ÎMPREUNĂ pentru binele comun. Suntem dezbinați din multe puncte de vedere, iar pandemia care ne-a obligat să ne oprim din fugă nu a facut decât să ne arate cât de diferiți suntem în gândire și emoții. Și totuși, oricât de diferiți am fi, avem același scop. 

Cartea lui Richard Haass oferă niște perspective destul de clare asupra modului în care funcționează lumea de astăzi, departe de influențe externe sau manipulare. Încearcă să găsească răspunsuri pertinente la marile întrebări ale lumii contemporane și să ofere soluții pentru problemele care ne amenință modul de viață. Cartea face parte din cel mai nou imprint al editurii Nemira, Orion, o colecție de nonficțiune provocatoare și extrem de interesantă. 

Cartea o găsiți aici. 

Există cărți pentru care nu s-au inventat încă cuvinte. Oricâte recenzii pozitive sau critici ați citi, nimic nu va putea să redea vreodată experiența lecturii unei astfel de cărți. Pe Radu îl citesc de la începuturile sale și e clar că e genul de scriitor care nu se sfiește să scrie cu patos, exagerând și reinterpretând ororile, dar și binecuvântările acestei lumi absurde în care trăim. Romanul de față, romanul de maturitate cum este numit de către Doina Ruști, este cu siguranță o experiență literară pentru care cuvintele nu sunt îndeajuns de puternice. Mi-e aproape imposibil să scriu o recenzie obișnuită, în care să vă introduc puțin în atmosfera romanului și să povestesc câteva detalii despre intriga acestuia. Personajele sunt artiști din diverse domenii, oameni profund implicați în arta lor și în modul de prezentare a acesteia în fața lumii, oameni cu diverse probleme și suferințe de tot felul, suferințe care ajung în diverse forme pe paginile cărților, transformate în note muzicale sau împodobind o pânză goală. Este un roman care pătrunde în cele mai adânci unghere ale artei, în locul în care se naște aceasta. de cele mai multe provenind dintr-o autocunoaștere profundă, intensă și extrem de dureroasă.  Radu Găvan nu s-a ferit niciodată de subiecte incomode, precum violența sau zbuciumul din care se naște un roman, traumele nevindecate ale omenirii, cruzimea și pare să fi explorat aceste teme foarte profund, îndepărtând foiță cu foiță, până la nucleu. În spatele fiecărui roman sau carte scrisă, există un întreg proces dificil prin care autorul trece și care îl schimbă în nenumărate feluri, există motive și experiențe care vor să iasă la iveală, există momente marcante a căror poveste trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni, să influențeze și alte vieți, să schimbe și să ofere morală. 

Isus din întuneric pare să conțină toate momentele fundamentale din viața unui om, descrise într-un mod profund brutal , profund plin de blândețe. Acele momente care te schimbă pentru totdeauna, după care tânjești o viață întreagă, nereușind să mai regăsești aceeași magie de odinioară, cum ar fi prima iubire, prima dezamăgire, prima durere profundă și de nevindecat, prima prietenie născută dintr-o inocență care nu se compară cu nimic. Tema copilăriei, perioada sincerității și a instinctelor pure, se regăsește adesea în roman, ca punct de pornire pentru toate experiențele viitoare, pentru traume și schimbări sau pentru o viață împlinită din punct de vedere emoțional. Copilăria este punctul de pornire, cel mai important pas în călătoria numită viață și perioada care își pune o amprentă imposibil de îndepărtat. Tot ceea ce suntem ca oameni și ceea ce vom deveni își are rădăcinile în copilărie, toate sentimentele și instinctele pe care le ignorăm ca adulți, toate vocile interioare care vor să ne ghideze și pe care le reducem la tăcere. Unele fraze despre ceea ce simțim copii fiind și felul în care ne comportăm cu ceilalți m-au dat cu totul peste cap. Când realizezi că ai pierdut inocența, puritatea și ingenuitatea specifice acestei perioade, când devii conștient că mediul te influențează în moduri necunoscute și că multe dintre gesturile sau emoțiile tale nu sunt de fapt ale tale, atunci înțelegi cu adevărat că anumite comori ne sunt la îndemână de când ne naștem, dar nu le știm prețui cu adevărat. 

Dincolo de documentarea amănunțită a procesului artistic și a demonilor care îl însoțesc, Isus din întuneric este un roman despre umanitate și dualitate. Despre fiecare om în care se confruntă zilnic binele și răul, despre alegeri inconștiente sau provenite din subconștient, despre modurile în care ne sabotăm zi de zi ca oameni, despre minciună și durere, despre iubirea care pătrunde în cele mai întunecate cotloane și despre ura care poate fi la fel de puternică precum iubirea. Despre istoria omenirii care pare să se repete la infinit și despre inevitabila indiferență a ființei umane în fața schimbării pe care nu o cunoaște. Același cerc vicios, cu scurte străfulgerări de lumină și multe camere întunecate, un Rai și un Iad mereu întrepătrunse. 

Cartea o găsiți aici.