Din cauza faptului că stau destul de prost cu timpul, am început să includ mai multe cărți în articolele de pe blog și să le grupez în funcție de subiectul abordat. Nu am citit pe cât de mult mi-aș fi dorit în ultimul timp, am abandonat nenumărate cărți și o să vă vorbesc despre ele în bilanțul de la sfârșitul anului. Odată cu venirea verii, parcă a mai crescut și apetitul pentru lectură, în principala lectura desfășurată la aer curat, în locuri liniștite, departe de forfota orașelor. Voi începe cu recomandări de cărți pe care deja le-am citit, iar a doua parte a acestui articol va apărea pe cât de repede voi reuși să îmi ating obiectivele literare pentru acest sezon. Am deja o listă cu ceea ce vreau să citesc, cu cărți pe care le voi cumpăra înainte de vacanță (pentru că mi se par foarte potrivite de citit pe plajă), dar sunt deschisă și la recomandările voastre în materie de lecturi de vară. Nu am ales doar cărți ușoare, care se parcurg repede, ci mai degrabă lecturi care mi-au dat o stare de bine, cu perspective neobișnuite, cu subiecte destul de variate și importante. 

Dacă aveați nevoie de o doză bună de viață reală, autentică, golită de orice mască, Oamenii de pe peronul 5 este povestea potrivită. Romanul urmărește povestea unor pesonaje care fac naveta către locul de muncă cu același tren, iar destinele lor se împletesc firesc în urma unei întâmplări de viață și de moarte. ​Fiecare dintre ei devine o oglindă pentru viața celorlalți, o oglindă în care își văd toate temerile, anxietățile și certitudinile într-o lumină orbitoare. Mai multe oglinzi reușesc să scoată la iveală adevăruri dureroase, greu de suportat, dar necesare. Procesul de vindecare al fiecăruia dintre ei este lent, îngreunat de presiunile societății și prejudecățile cu care au crescut, dar vital pentru schimbarea de care aveau atât de multă nevoie. 

Fiicele Ialtei este singurul volum de non-ficțiune pe care l-am inclus în această listă, deoarece spune povestea unui moment important din istoria lumii și a omenirii, o părticică de istorie care a influențat sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conferința de la Ialta din februarie 1945 a adunat laolată mari personalități ale vremii, oameni cu putere și influență, care, timp de o săptămână, au discutat și au hotărât soarta lumii de după război. Povestită din perspectiva celor trei fiice prezente la eveniment (Kathleen Harriman, Sarah Churchill, Anna Roosevelt), cartea scoate la iveală substraturile umane ale politicii și consecințele acestui summit asupra întregii Europe, dar și asupra lumii pe care o cunoaștem astăzi. Fiecare dintre cele trei tinere își însoțea tatăl dintr-o nevoie diferită, nicidecum ca o strategie politică. Fiecare lider purta cu sine secrete importante, prezența fiicelor fiind o metodă de sprijin printre atâtea temperamente gata să erupă. Consecințele acestei săptămâni de dezbateri intense au fost Războiul Rece și cincizeci de ani de tiranie pentru o jumătate de Europă. ​

Maggie O'Farrell și-a câștigat un loc special în inima mea de când am citit Hamnet, iar cartea de față nu face decât să-i scoată și mai mult în evidență talentul și determinarea de a schimba lumea prin ceea ce scrie. Exist, exist, exist conține șaptesprezece experiențe intime din viața autoarei, momente care i-au marcat sau schimbat existența, de la boala din copilărie care a ținut-o la pat aproape un an de zile până la lupta zilnică pe care o duce în prezent de a-și ține fiica în viață. Același om, în diferite momente de cotitură ale vieții sale. Prin toate aceste mărturisiri sincere și marcate de o seninătate aparte, autoarea scoate în evidență frumusețea vieții, în ciuda greutăților care pot apărea pe parcursul ei, sau poate tocmai datorită lor. Este o lectură total diferită de Hamnet, dar la fel de poetică, la fel de încărcată de emoție. 

Considerată una dintre cele mai frumoase povești de iubire din literatura italiană a secolului XX, Grădinile Finzi-Contini a trecut cu succes testul timpului. Romanul are în centru o poveste de iubire trăită într-un decor absolut idilic, cu grădini nesfârșite, arbori bătrâni de cinci sute de ani și un ritm firesc al lucrurilor. Iubirea dintre frumoasa Micol și tânărul povestitor se naște treptat, deși este sortită eșecului de la bun început, Frumusețea lui Micol ascunde un mister cu care aceasta își învăluie prezența, o tendință de a obține mereu ceea ce-și dorește, chiar și în detrimentul celorlalți. Autorul nu insistă foarte mult asupra semnelor rău prevestitoare, acțiunea romanului petrecându-se cu câțiva ani înaintea Holocaustului, dar soarta bogatei familii pare pecetluită chiar de la primele pagini. Bassani scrie cu o anumită răceală, dar și cu o duioșie ivită de nicăieri, evocând cu succes acel dolce far niente specific Italiei. Povestea de iubire nu seamănă deloc cu ceea ce întâlnim astăzi în romane și realitate, acest lucru sporindu-i farmecul și misterul. 

Dacă v-a plăcut Leii de pe Fifth Avenue la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie, nu trebuie să ratați noul roman al Fionei Davis, Adresa. Întins pe parcursul unui secol, romanul are în centru o clădire celebră, unul dintre primele blocuri rezidențiale de lux din New York - Dakota House. În 1980, sub arcadele acestei clădiri, John Lennon a fost împușcat. Așa cum ne-a obișnuit deja, Fiona Davis se joacă cu cele două planuri temporale (trecut și prezent) pentru a prezenta povestea din mai multe unghiuri și a-și călăuzi citiorii în direcția conexiunilor potrivite. Adresa este povestea a două femei - o englezoaică sosită în America pentru a administra o clădire care va deveni emblemă a New York-ului și a unei tinere pe nume Bailey, care aproape o sută de ani mai târziu, simte reverberațiile trecutului asupra propriului destin. Scrisul și stilul Fionei Davis amintesc foarte mult de Kate Morton, romanele sale păstrând un anumit mister pe tot parcursul acțiunii, dar și o notă de melancolie destinată unor vremuri de mult apuse și a oamenilor care prin viziunea lor au schimbat lumea. 

Thomas Mann a fost un scriitor de geniu, aducând un aport extrem de important literaturii în general și fiecărui cititor în particular. Viața lui a fost marcată de evenimente improbabile, tragedii globale care i-au influențat drumul și cariera. Provenit dintr-o familie de origine modestă, dintr-un oraș oarecare, neprezentând niciun semn care să amintească de marele scriitor de peste ani, Thomas Mann a supraviețuit celor două războaie mondiale și Războiului Rece, având un spirit de luptător și o capacitate de reinventare mereu la cote înalte. A fost premiat cu Nobelul pentru literatură în 1929. După ascensiunea naziștilor, se exilează în Elveția, iar de acolo pleacă în America pentru a preda la universitatea Princeton. Magicianul îl prezintă pe Thomas Mann într-o lumină cu totul aparte, din perspectiva unui om simplu, cu un talent neobișnuit. Cele două ipostaze ale autorului se împletesc firesc de-a lungul vremii, în ciuda tuturor opreliștilor, dând naștere unei hărți detaliate a vieții acestuia. 

A fost odată ca niciodată o insulă , martoră a marilor iubiri și a marilor tragedii. O insulă binecuvântată și blestemată în același timp, în care sunt îngropate toate secretele familiei Sinclair. Mincinoșii , așa cum le place să se prezinte, au fost mereu perfecți în ochii lumii, de nepătruns. Dar povestea lor are rădăcini adânci, iar minciuna a fost combustibilul care i-a ținut în viață zeci de ani. În anul 1986, surorile Sinclair se află pe insula Beechwood, la fel ca în orice altă vară. Zilele sunt pline de soare, apă cristalină, râsete și mese gustoase. Peisajul idilic și fericirea aparentă a familiei nu te duc cu gândul la o tragedie care îi va schimba pentru totdeauna. Dar în acea vară, cea mai mică dintre surori, Rosemary, moare în brațele mării pe care o iubea atât de mult. Nimic nu va mai fi la fel vreodată și totuși, nimic nu se va schimba. 

În 1987, Carrie împlinește șaptesprezece ani și este singura din familie care vorbește despre Rosemary, obligându-și părinții și surorile să își strige durerea. Insula a rămas la fel, totul este neschimbat atât în exterior, cât și în sânul familiei. Dar pentru Carrie, vara anului 1987 va însemna timpul maturizării forțate, timpul secretelor dureroase ieșite la iveală după zeci de ani și momentul perfect pentru a-și croi propriul secret împreună cu surorile sale. Minciunile planează asupra familiei Sinclair asemenea unei plase de protecție, aparent singura care îi menține în viață. O minciună va sta la baza dependenței cu care Carrie se va lupta la maturitate, iar singurul adevăr rostit în acea vară va fi trecut sub tăcere într-o discuție dintre Carrie și tatăl său. Apariția lui Yardley, verișoara primară a surorilor Sinclair, împreună cu George, iubitul ei și cei doi prieteni ai săi, Major și Pfeff, va marca începutul unei veri pline de distracții, plimbări cu barca în miez de noapte, seri târzii petrecute în casa de oaspeți, povești nesfârșite despre viață, prietenie, iubire... 

​Prima dragoste, această experiență incomparabilă cu oricare alta și deseori fatală, va reprezenta centrul de greutate al vieții lui Carrie din acea vară. Tachinările, săruturile furate, complicitatea, secretele - toate trăite alături de Pfeff, acest băiat apărut de nicăieri pentru a-i da lumea peste cap. În naivitatea ei profundă, Carrie nici nu bănuiește cât de încurcate sunt căile iubirii, dar mai ales ale descoperirilor din adolescență. Încrederea oarbă în sentimentele celorlalți, precum și interpretarea absolut copilăroasă a semnalelor venite din partea lui Pfeff o vor pune în cele din urmă în fața unei situații de neimaginat. Decizia de a-și salva familia în pofida celui pe care îl iubește nu este una care vine după îndelungi momente de gândire. E o decizie pe care o poartă în suflet dintotdeauna, așa cum a învățat-o tatăl ei, așa cum îi va confirma mai târziu că secretul ei este în siguranță în sânul familiei pe care o conduce. 

Cartea o găsiți aici.