Longevitatea, nemurirea, tinerețea fără sfârșit - calități aproape magice pe care le-am întâlnit încă din copilărie prin cărțile de basme sau povești. Câțiva ani mai târziu, citind primul volum din seria Harry Potter am aflat despre alte legende legate de nemurire, toate născute din dorința umană de a trăi cât mai mult, de a învinge limitele propriului corp supus îmbătrânirii. Se pare că nemurirea are totuși o bază științifică, iar aceasta poate fi observată în natură, la diferite specii care reușesc să păcălească timpul. Nicklas Brendborg, doctorand în biologie moleculară la Universitatea din Copenhaga, ne poartă într-o călătorie inedită care ne dezvăluie lucruri neștiute despre știința îmbătrânirii. După pubertate, ființa umană începe să îmbătrânească zilnic, Odată cu dezvoltarea care și-a atins ținta, permițând organismului uman să funcționeze în parametri optimi, fiecare zi care trece este un pas înainte spre îmbătrânire sau senilitate. Dar există specii care au reușit să prelungească acest proces sau chiar să-l inverseze, în timp ce altele au parte de un declin rapid imediat după reproducere. Câștigătoarea absolută la capitolul longevitate este meduza Turritopsis, o specie de mărimea unei unghii, care se hrănește cu plancton. O specie aparent banală, dar care deține un truc genial de păcălire a timpului. Atunci când este stresată, meduza regresează de la forma de adult la un stadiu de polip, oarecum ca un fluture care ar putea reveni la stadiul de omidă. În această formă, meduza întinerește și se maturizează din nou, fără să bănuiască faptul că a fost mai bătrână. Poate repeta acest proces la nesfârșit, ceea ce în condiții ideale, o face nemuritoare. Documentarea autorului se extinde și alte specii, precum și la semenii noștri din diferite colțuri ale lumii. În așa-numitele Zone albastre, localnicii aveau o probabilitate foarte mare de a atinge vârste avansate. Câteva exemple sunt peninsula Nicoya, regiunea Barbagia din Sardinia, prefectura Okinawa sau orașul Loma Linda din California. Toate erau zone izolate sau greu accesibile, ceea ce putea explica întrucâtva longevitatea locuitorilor - traiul alături de cei dragi, mișcarea, timpul petrecut în natură, hrana sănătoasă etc. De ce ne este atât de frică de îmbătrânire? De ce ne dorim să încetinim cât mai mult acest proces? Lăsând la o parte aspectul fizic, ceea ce ne sperie cel mai mult sunt bolile, dizabilitățile cu care s-ar putea să fim nevoiți să trăim pe măsură ce corpul nostru își pierde din puteri. Bolile neuro-degenerative sunt extrem de întâlnite la vârste înaintate, la fel ca bolile cardiovasculare sau cancerele. ADN-ul nostru joacă și el un rol în tot acest proces, dar nu suficient de semnificativ ca să facă vreo diferență. Boala este un cumul de factori, în special factorii legați de stilul de viață. Tot ceea ce trăim, sentimentele, opiniile, reacțiile noastre, ne afectează direct de-a lungul anilor, lăsând cu mult în urmă componenta genetică pe care o primim la naștere. Probabilitatea de a dezvolta diferite dizabilități la vârste apropiate de 40-50 de ani a crescut tot mai mult în ultimele decenii, deși trăim vremuri cu o speranță de viață crescută, acces la servicii medicale de calitate și progrese incontestabile în domeniul medical. Studiile legate de longevitate se concentrează mult pe tratamente specifice anumitor boli, cum ar fi maladia Alzheimer, Parkinson, diabetul zaharat, cancerul de diferite tipuri, tocmai pentru că acestea scurtează mult speranța de viață și afectează direct calitatea anilor pe care îi trăim. Nu există un leac universal pentru îmbătrânire, nici o soluție miraculoasă care să ne permită să oprim timpul în loc. S-ar putea să găsim răspunsuri la unele specii, dar nu totalmente satisfăcătoare și probabil nici aplicabile pentru specia umană. Îmbătrânirea este un proces fiziologic, firesc, pe care îl putem influența direct făcând în fiecare zi alegeri sănătoase sau apelând, din când în când, la progresele din domeniul științei. Nimic nu ne va asigura nemurirea pe acest pământ. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Considerată o Jane Austen îndrăzneață și modernă, Naoise Dolan scrie cu umor și sinceritate despre relațiile de iubire ale secolului XXI. Vremuri interesante este romanul ei de debut, iar înainte de a fi publicată a scris eseuri și critică literară pentru publicații precum Vogue, The Guardian și The London Review of Books. Romanul are în centru o tânără de 22 de ani, pe nume Ava. După absolvirea facultății, tânăra se mută din Irlanda în Hong Kong pentru a preda engleza. Ava are parte de un adevărat șoc cultural, Hong Kong-ul fiind un oraș al contrastelor, dinamic și cosmopolit, populat de oameni interesanți, mereu în căutarea unui țel cât mai înalt. Ava îl întâlnește pe Julian, un bancher de origine britanică, absolvent de Eton și Oxford. Relația dintre ei este de la bun început una distantă, nedefinită, timpul părând să fie un dușman în calea dezvoltării acesteia. Julian programează fiecare întâlnire, Ava neavând curaj să îi trimită prea multe mesaje sau să sugereze vreo schimbare în dinamica relației lor. După ce devin un cuplu, Ava se mută în apartamentul minimalist al lui Julian, dar totul rămâne la fel. Atunci când o cunoaște pe Edith, o tânără avocată educată la Cambridge, Ava simte pentru prima dată fiorii pe care se presupune că trebuie să-i simți atunci când te îndrăgostești. Alături de Edith, totul pare nou și proaspăt, lumea are alte culori, oferă noi senzații. Relația dintre cele două este o sursă continuă de revelații pentru Ava, trecutul capătă noi înțelesuri, iar viitorul începe să se contureze tot mai clar. Parcursul Avei este o călătorie de (re)descoperire adâncă, un drum care se termină în cele mai ascunse cotloane ale sufletului și ale subconștientului. Vremuri interesante este un roman-radiografie al relațiilor moderne, dar și o introspecție adâncă asupra modului în care iubirea (de orice fel) transformă lumea. Iubirea are parte de multe obstacole în lumea modernă. Goana după o carieră de succes, anxietățile, frica de a da greș - toate devin piedici între doi oameni care și-ar dori să se cunoască mai bine. Iubirea nu mai are aceeași însemnătate sau valoare în epoca consumerismului, pentru că, la fel ca orice alt lucru de pe lume, un partener poate fi înlocuit imediat, indiferent de sentimentele pe care le trezea în celălalt. Ava și Julian sunt doar un exemplu dintre milioanele de cupluri care nu știu ce drum să aleagă, nu știu ce să afișeze în fața celuilalt pentru a impresiona cât mai mult și se tem atât de tare de sinceritate încât aleg să ocolească adevărul până când sunt nevoiți să se confrunte cu propriul sine. Vulnerabilitatea nu e cool, nu e de dorit, e de preferat să fii puternic, intangibil, de neclintit. Așa cum subliniază autoarea încă din titlu, trăim vremuri cu adevărat interesant, cu o nevoie de conectare tot mai mare și o lipsă totală de onestitate.
Cartea o găsiți aici. "Într-o noapte, neputând să doarmă, a ridicat capacul și așa s-a împlinit răzbunarea lui Zeus. Din vas au ieșit toate relele lumii, de pe urma cărora nu ne-am revenit niciodată. Boală, Violență, Înșelăciune, sărăcie și Dorință. Pandora a fost atât de șocată de ce făcuse, că a pus capacul la loc înainte să fie eliberată ultima năpastă.Zeus adăugase Speranța înăuntru, ca să-i pedepsească și să-i tortureze pe oameni. Credea că Speranța e mai degrabă promisiunea falsă a binelui ce urmează să vină." Conform miturilor grecești, Pandora a fost prima femeie de pe pământ. În limba greacă, Pandora înseamnă înzestrată cu toate darurile. Zeii i-au dăruit frumusețe, înțelepciune, putere de convingere. Pandora a fost soția lui Epimeteu, fratele lui Prometeu, iar cutia în care se aflau toate relele lumii i-a fost oferită drept dar de nuntă. Pandora a deschis cutia într-un acces de curiozitate, iar de atunci toate ființele umane s-au lăsat pradă tuturor relelor create de Zeus. Pandora a fost atât de speriată de ceea ce a făcut, încât a închis cutia, lăsând Speranța să zacă pe fundul acesteia. Având ca sursă de inspirație povestea Pandorei, Susan Stokes-Chapman a scris un roman captivant, plin de răsturnări de situație, puncte culminante și o protagonistă decisă să înfrunte toate neajunsurile secolului în care s-a născut. Pandora Blake a avut o viață de vis alături de părinții săi, doi anticari respectați, pasionați de munca lor. Un tragic accident i-a schimbat Pandorei destinul pentru totdeauna. După moartea părinților, a rămas în grija unchiului său, Hezekiah Blake. Afacerea familiei Blake este doar o umbră a ceea ce a fost cândva. Pandora își cu nostalgie de serile în care părinții săi găzduiau petreceri în interiorul magazinului, iar ei i se permitea să participe la discuții, chiar dacă era doar un copil. Cei mai de vază membrii ai societății călcau pragul magazinului pentru a-și completa colecțiile personale, iar părinții Pandorei erau extrem de iubiți de înalta societate londoneză. Astăzi, Hezekiah vinde doar falsuri, iar numele Blake și-a pierdut cu totul strălucirea. Pandora visează să creeze bijuterii pentru doamnele bogate și elegante și să-și obțină independența cu ajutorul acestei pasiuni. Când unchiul ei primește un transport misterios, Pandora își dă seama că acesta ascunde multe secrete care ar putea-o afecta în mod direct. Apariția unui tânăr misterios, pe nume Edward Lawrence, care își dorește să intre în Societatea Anticarilor și crede că Pandora l-ar putea ajuta, este semnul care îi dă fetei curajul necesar de a-și schimba viața. Cei doi tineri descoperă în pivnița magazinului un vas grecesc cunoscut sub numele de pythos, împodobit cu desene reprezentând scene mitologice, printre care și nașterea Pandorei. Vasul este mai vechi decât ar putea bănui oricare dintre cei implicați, o comoară din cauza căreia destinul Pandorei a luat o întorsătură neobișnuită. Pe măsură ce adevărurile ies la iveală, iar secretele devin din ce în ce mai întunecate, Pandora este nevoită să se maturizeze și să accepte tot ceea ce viața încă are să-i ofere. Am fost total captivată de acest roman încă de la primele pagini, uimirea crescându-mi odată cu dezvoltarea personajelor și a acțiunii. Romanul este o reinterpretare a mitului Pandorei, cu acțiunea plasată în Londra secolului XVIII, o eroină feministă cu mult înaintrea vremurilor pe care i-a fost dat să le trăiască și personificarea unor păcate din celebra cutie a Pandorei. Hezekiah reprezintă Lăcomia, ambiția furibundă de a obține ceva ce crede cu îndârjire că i se cuvine, forma umană a zicalei a călca pe cadavre. Pandora și Edward sunt reprezentanții Speranței, răul uitat pe fundul cutiei, doi oameni care continuă să creadă în destinul lor, indiferent de obstascole. Iar Cornelius, prietenul și protectorul lui Edward, este Dorința în forma ei cea mai pură, cu toată paleta de emoții care însoțește o iubire neîmpărtășită.
Cartea o găsiți aici. Theo Byrne este astrobiolog. Caută semne de viață pe alte planete și în imensitatea cosmosului. Își crește singur fiul după tragicul accident al soției sale. Robin, băiatul său, este un copil extrem de inteligent, cu mari probleme de adaptare în relațiile cu ceilalți. Se înfurie foarte repede, este batjocorit de către colegii săi, refuză să se adapteze la mediul din clasă sau la lumea care îl înconjoară. După un episod de furie, Robin își lovește cel mai bun prieten și este suspendat pentru trei zile de la școală. Theo refuză să îi dea lui Robin medicamente psihoactive pentru a-i controla comportamentul. Dar dacă nu va găsi rapid o soluție pentru Robin, cei de la școală vor fi nevoiți să ia măsuri. Iar Theo își amintește de un experiment la care el și Aly, soția lui, au participat mai mult dintr-o joacă. Robin este inclus în acest program experimental care își propune să vindece sau măcar să amelioreze diverse tulburări comportamentale. Creierul lui Robin este expus unor modele cognitive înregistrate ale creierului mamei sale. "Păcălit" de emoțiile și trăirile surprinse în diverse părți ale creierului mamei sale, Robin se transformă total, devenind un băiat vesel, plin de iubire față de tot ceea ce există, conștient de faptul că violența sau strigătele nu vor rezolva nicio problemă a acestei lumi. Dacă în urmă cu câteva luni, era cuprins constant de crize de furie, acum lua totul așa cum era. Viața era în continuare plină de surprize, plăcute sau mai puțin plăcute, dar atitudinea lui Robin suferise o schimbare fundamentală. Optimismul, dragostea față de tot ce e viu, ambiția- caracteristicile de bază ale mamei sale nu au pierit odată cu ea, ci au rămas moștenire celui mai iubit om din lumea ei. Prin intermediul relației tată- fiu, Powers descrie din aproape în aproape involuția umană și problemele lumii moderne. Cele mai des amintite sunt criza politică și implicarea politicii în chestiuni extrem de sensibile, problemele de natură ecologică și nepăsarea umană legată de aceste viitoare dezastre. Nu știm cu certitudine cât va mai rezista această planetă care ne e casă, dar tot ceea ce i se întâmplă din cauza noastră ne afectează și ne va afecta direct proporțional cu indiferența de care dăm dovadă. Așa cum afirmă și dr. Currier, autorul experimentului care îl transformase pe Robin, schimbarea poate începe de la o singură persoană. O persoană suficient de caldă, generoasă, empatică, în preajma căreia ceilalți oameni să se transforme în versiuni mai bune. O micro-schimbare, suficient de puternică încât să cuprindă o lume întreagă. Ceea ce oameni nu înțeleg este faptul că toți factorii care afectează mediul înconjurător sau anumite categorii de persoane se vor întoarce ca un bumerang asupra tuturor. Pe tot parcursul romanului, Richard Powers formulează întrebări legate de viitorul speciei umane, unele cu răspunsuri înspăimântătoare. În ciuda aparentei inteligențe care ne-a permis să supraviețuim și să ne dezvoltăm, undeva, pe parcursul drumului, ne-am pierdut sufletul. Iar lucrul acesta e din ce în ce mai vizibil în societatea noastră. Uimire este un roman surprinzător de real despre specia umană, plin de emoție intensă, de iubire pură față de tot ceea ce există în acest univers. Speranța lui Theo de a găsi viață pe alte planete nu e legată doar de încununarea muncii sale. El crede cu tărie că rasa umană ar putea găsi o soluție miraculoasă în infinitul universului pentru a-și opri extincția. Richard Powers scrie cu duioșie despre puterea de adaptare a ființei umane, despre norocul de a deține un creier atât de evoluat, dar și cu multă empatie despre toate slăbiciunile care îl fac pe om să își întindă singur capcane. Povestea unui tată și a fiului său este istoria omenirii redusă la cel mai puternic sentiment din lume, cel care ne-a modelat de-a lungul secolelor - iubirea. A fost o lectură uimitoare din toate punctele de vedere, incredibil de frumoasă, poetică, un balsam pentru suflet.
Cartea o găsiți aici. Cartea prințului Harry a trezit un interes nefiresc de mare pentru viața familiei regale, dar mai ales a secretelor din interiorul ei. Am citit-o cu nesfârșită curiozitate la rândul meu și, chiar dacă nu a fost ceea ce mă așteptam să fie, înțeleg hype-ul care s-a format în jurul ei și al tuturor membrilor familiei. Au curs râuri de cerneală de la apariția cărții lui Harry, cu diverse opinii despre ce a scris, despre cum a scris, despre ceea ce nu trebuia să scrie. Mie personal mi-a trezit apetitul de a citi și alte variante ale aceleiași povești, de a afla alte perspective asupra vieții regale, așadar vă recomand alte patru cărți despre aceleași personaje. Matthew Dennison - Regina. Un portret impresionant al unei regine admirată de o lume întreagă. Apărută la editura Nemira în 2022, cartea lui Dennison o urmărește pe Regina Elisabeta din fragedă pruncie până aproape de finalul domniei sale. Autorul o descrie așa cum a văzut-o majoritatea celor care au cunoscut-o - tenace, născută pentru acest rol, dedicată sută la sută, prezentă mereu pentru a atenua crizele. Elisabeta a fost o figură impunătoare, o mână de fier într-o mănușă de catifea, fapt ce reiese și din cartea nepotului său. Din puținele cuvinte pe care Harry le spune despre bunica sa, Elisabeta erai, întâi de toate, regină. Nu s-a dezis de acest rol nicio clipă, nici măcar în cele mai intime momente alături de familia sa. Drumul spre libertate. Cartea, scrisă de doi jurnaliști apropiați ai familiei regale, urmărește parcursul lui Harry și a lui Meghan, din momentul anunțării logodnei până la cel al despărțirii. Așa cum spune și Harry în Rezervă, nimic nu este ceea ce pare atunci când vine vorba despre presă. Totul este denaturat, falsificat, transformat pentru a atrage cât mai multe vizualizări, cât mai mult profit și importanță. Autorii cărții vorbesc despre multe momente din culise, inaccesibile publicului larg și cum s-au petrecut cu adevărat unele întâmplări despre care am citit în ziare sau online. Tina Brown - Secretele palatului. La 15 ani de la apariția cărții The Diana Chronicles, Tina Brown revine în atenția publicului larg cu o nouă poveste despre monarhia britanică. Ce a urmat după moartea Dianei? La un moment dat, autoarea afirma că nimic nu va mai fi la fel după dispariția Dianei, regalitatea fiind nevoită să se reinventeze constant pentru a rămâne credibilă în lumea modernă. Popularitatea și farmecul Dianei nu a fost atins de niciun membru al familiei regale până la apariția cuplului Harry-Meghan. Dar cu toate acestea, finalul nu a fost cel așteptat, așa cum știm cu toții. Extrem de bine documentată, cartea vă va purta prin vremuri tulburătoare și perioade de acalmie, prin intimitatea celor mai cunoscuți membri ai familiei regale britanice, jonglând printre secrete și rivalități.
Andrew Morton - Diana. Cea mai cunoscută și apreciată biografie a tuturor timpurilor. Diana a fost prințesa inimilor, una dintre cele mai populare femei de pe această planetă, iubită și admirată de milioane de oameni. Însă în spatele ușilor închise, a purtat pe umeri o profundă suferință pe tot parcursul căsniciei cu prințul Charles. A fost o femeie curajoasă, care a vorbit deschis despre depresie și importanța sănătății mintale. A refuzat să se lase stigmatizată sau etichetată după divotț și a continuat să își caute fericirea până la tragicul accident care i-a curmat viața mult prea devreme. A fost odată o tânără profund îndrăgostită de știință, talentată din cale-afară, dornică să dezlege cele mai mari mistere ale fizicii. Știința este universul ei, pasiunea ei, întreaga ei lume, cu o singură excepție - fratele ei cel mic, care are o inimă bolnavă, imposibil de reparat. Pentru George, știința nu mai este de niciun ajutor, știința a dat greș. George își petrece zilele în pat, privind cu jind pe ferestrele înalte la lumea de afară, incapabil să facă mișcări prea bruște sau să se plimbe prin alte încăperi ale casei. Cărțile reprezintă singura lui rază de speranță, iar George se cufundă în lumea poveștilor simțind aceeași pasiune pe care o simte sora lui când rezolvă ecuații complicate. Ultima descoperire este o carte recent apărută, Leul, vrăjitoarea și dulapul, scrisă de C.S. Lewis, un profesor care predă în același oraș în care învață sora lui. Din dragoste pentru George, Megs începe să îi citească din carte și curând înțelege fascinația acestuia pentru lumea magică a Narniei. Știe că George nu mai are mult de trăit, iar când acesta o roagă să vorbească cu domnul Lewis despre Narnia, fata nu poate să refuze. Dar cum să intre în vorbă cu un om pe care nu îl cunoaște și să îi pună întrebări despre originile scrierii sale? Adunându-și tot curajul, Megs ajunge să servească ceaiul alături de domnul Lewis, sperând să obțină răspunsurile de care George are nevoie. Nu poate să-și dezamăgească fratele, nu acum. În timp ce misterul pare să se dezlege, Megs începe să întrevadă o altă față a lumii, una pe care nu o cunoaște și în care nu a crezut niciodată. Știința, oricât de precisă ar fi, nu pare să dețină toate răspunsurile la întrebările lumii, iar Megs înțelege că lucrurile pe care nu le putem vedea, lucrurile care doar pot fi simțite, au o putere infinit mai mare decât tot ceea ce putem demonstra. A fost odată un dulap este o carte despre puterea cărților, despre puterea imaginației într-o lume precisă și rece, despre speranță și dezamăgire. Ființa umană are nevoie, mai mult decât orice altceva, să creadă. Indiferent de domeniul în care alege să creadă, omul se simte în siguranță, protejat cumva de forțe superioare, indiferent cum s-ar numi acestea. Atunci când observă fisuri în obiectul credinței sale, omul se simte dezmăgit, singur pe lume, incapabil să mai simtă speranță. Iar atunci când totul pare lipsit de speranșp, destinul îi arată o altă cale. Romanul este o poveste înduioșătoare, captivantă, plină de speranță, o lecție de viață despre instinct și emoțiile inimii.
Cartea o găsiți aici. |
Arhivă
January 2025
|