Margaret Mazzantini - Splendoare (cele mai frumoase citate)

"Memoria ta ajunge pentru amândoi. Nu te mai temi că-l pierzi. Ai reușit renunțând. El s-a mutat pe tărâmul reprezentării ideatice. Poți să-l adori și să-l mângâi cât vrei. Știi că își traversează viața. Iar faptul că locuiește pe aceeași planetă. în același spațiu temporal, e o alinare."

"Partea cea mai bună a vieții e cea pe care n-o putem trăi."

"Probabil pentru că a fost soția mea toată viața, intimitatea cu propria soție e închisă în mod natural într-o rezervă care se naște din respect, din mult respect, dar și din rușinea de sine însuși suprapusă peste un corp pe care într-o oarecare măsură, dacă soția e cea care trebuie, îl considerăm sacru și totuși cel mai intim. În mod fatal, ne consumăm, dar ne și liniștim devenind niște bune mașini. Absența neliniștii, a unui sentiment special în apropieri, conduce în final la o pace interioară unică. Să întorci spatele și să adormi, să sforăi, să te scarpini în fund. Dacă pe de o parte se pierde ceva, pe de alta se câștigă o dimensiune necunoscută, o vastă câmpie de dragoste pe care doar o lungă și bună apropiere o dăruiește. Așa că în vreme ce ți se poate întâmpla oricând să întâlnești o iubire ocazională, cu faza ei de excitație, de dezlănțuire, o soție bună e de negăsit. Munca aceea îndelungată se numește intimitate conjugală."

"Toate relațiile de iubire se nasc dintr-o lipsă, ne jertfim cuiva care știe să se cuibărească în acest spațiu gol și dureros, pentru ca apoi să facă acolo ce vrea : să ne aducă bucurie sau să ne distrugă."