A fost un an plin din toate punctele de vedere. Mă bucur că se termină, îl aștept cu nerăbdare pe următorul care, știu deja, va fi unul plin de însemnătate. Nu am citit extraordinar de mult anul acesta, dar am descoperit niște povești necesare, povești care ar trebui să ajungă la cât mai mulți oameni, pentru că ele vorbesc despre lumea în care trăim, despre războaiele pe care le purtăm și demonii cu care ne luptăm în fiecare zi. Sunt puține cele care m-au impresionat cu adevărat, care mi-au zgândărit sufletul, dar și prejudecățile, gândurile și tot ceea ce știam până atunci. 
​
2019, te aștept cu povești mai bune, mai însemnate, mai pline de suspans! 

1. Cum să oprești timpul, Matt Haig. O carte despre pierdere, dragoste, reinventare. Dovada vie că o singură viață ne ajunge atâta timp cât știm s-o trăim. 

2. Cuvinte în albastru intens, Cath Crowley. O carte despre cărți și dragostea pentru cărți. Acțiunea se petrece într-o librărie, toate detaliile se referă la lectură și la nenumăratele moduri în care aceasta schimbă vieți, prin urmare nu e greu de explicat de ce mi-a rămas în suflet. Am plutit și am visat pe tot parcursul lecturii. 

3. Reconstituind-o pe Amelia, Kimberly McCreight. O poveste șocantă despre adolescență, aparențe și măștile pe care le purtăm în fața celorlalți. În cazul de față, o mamă disperată care încearcă să afle cine a fost fiica ei cu adevărat. 

​4. Ura cu care lovești, Angie Thomas. O poveste despre rasism, care m-a impresionat nu doar prin curajul protagonistei, ci mai ales prin expunerea detaliată a umilințelor la care sunt supuși niște oameni și cum se luptă aceștia cu ele zi de zi. 

5. Scandalul, Fredrik Backman. Știți deja că îl ador pe Backman, însă cartea asta a fost total dferită de scriitura cu care ne-a obișnuit. Mi-a plăcut mult Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău și am vrut s-o includ în acest top, însă Scandalul a fost mult mai mult, mult mai intens și mai dureros de citit, mi-a frânt inima la propriu. 

6. Al nostru este cerul, Luke Allnutt. Lupta unui tată de a schimba greșelile trecutului, bântuit zilnic de amintirea fiului său plecat mult prea devreme de pe lume. O poveste de dragoste intensă, răzbunare, disperare, tristețe, un amestec complex de emoții și trăiri pe tot parcursul lecturii. 

7. Și-a căutat-o, Louise O'Neill. O lectură șocantă despre cultura violului în rândul adolescenților, blamarea victimelor și consecințele devastatoare asupra tuturor celor implicați. Te face să îți pui o mulțime de întrebări și te pune la încercare încă de la început, căci protagonista este prezentată drept o fată superficială, interesată doar de distracție și alcool. 

8. Tatuatorul de la Auschwitz, Heather Morris.  O poveste de dragoste care învinge timpul, dar și una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii. 

9. Imortaliștii, Chloe Benjamin. Inteligent scrisă, cu elemente neobișnuite și personaje de o diversitate uimitoare. Povestea a patru frați care află mult prea devreme ziua în care vor muri. Pornind de aici, fiecare îți va trăi viața în functie de această profeție, unii reușind s-o depășească, alții lăsându-se conduși de ea până la final. 

10. Zile de Crăciun, Jeanette Winterson. Cartea perfectă pentru sfârșitul acestui an, plină de povești menite să trezească la viață atmosfera magică a Crăciunului. Jeanette Winterson e o scriitoare nemaipomenită și nu am găsit nicăieri rețete povestite cu atâta măiestrie și pasiune. 

1. Acasă, pe drum, Elena Stancu, Cosmin Bumbuț. Cartea a fost o surpriză extraordinară, căci nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. E despre România pe care nu vrem să o vedem, o ignorăm cu bună știință și mai ales, despre oamenii care o populează și pe care îi judecăm prea aspru, din turnul înalt al privilegiilor noastre. E un must-read, cu siguranță. 

2. O să vă cam usture, Adam Kay. O perspectivă extrem de amuzantă și tristă (în același timp) asupra vieții de student la medicină, rezident și specialist. Deși ați putea crede că e plină de glume și veselie, explică foarte bine părțile nevăzute ale meseriei de medic, problemele sistemului pe care nu ți le spune nimeni în facultate și cât de mult te consumă să ai grijă de alții, câtă responsabilitate se află în spatele unui halat alb. 

3. Hygge, Marie Tourell Soderberg. Am fost asaltați de un val de cărți despre stilul de viață scandinav, dar această variantă de la editura Trei mi-a plăcut în mod deosebit, atât ca text, cât și ca ilustrații. Se pune mare accent pe simplitate în toate aspectele vieții și aprecierea fiecărui moment. 

4. Viața nemuritoare a Henriettei Lacks, Rebecca Skloot. Aproape toate marile descoperiri ale medicinii moderne au pornit de la celulele unei femei pe nume Henrietta Lacks, căreia nu i s-au recunoscut meritele decât la mulți ani după, cei implicați minimalizând importanța ei în aceste procese. O poveste excelentă despre progresele științei și diversitatea caracterului uman. 

5. De ce mâncăm animale, Jonathan Safran Foer. Am fost foarte, foarte curioasă în legătură cu această carte și mi-a plăcut perspectiva autorului asupra vegetarianismului, dar și documentarea amănunțită asupra acestui subiect controversat. Nu știam că un om poate să scrie atât ficțiune, cât și non-ficțiune în acest mod. 

1. Spărgătorul de nuci, după un spectacol al New York City Ballet de George Balanchine. ​Ilustrații de Valeria Docampo. 

2. Așa-zisa răpire a prințului Oleomargarină, Mark Twain, Phillip Stead. Ilustrații de Erin Stead. 

3. Copacul strâmb, Chris Colfer. Ilustrații de Brandon Dorman. 

4. Copilul din cărți, Oliver Jeffers. Ilustrații de Sam Winston. 

5. Good night stories for rebel girls 1&2, Elena Favilli, Francesca Cavallo. 

6. Cotoi cu pălărioi  & Cotoi cu pălărioi se întoarce, Dr. Seuss. Ilustrații de Dr. Seuss. 

7. Jumanji, Chris van Allsburg. Ilustrații de Chris van Allsburg. 

8. Spiridușii luminii, Andreea Iatagan. Ilustrații de Ionuț Robert Olariu. 

9. Auzi cum vorbesc copacii? , Peter Wohlleben. 

10. Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea, Rachel Ignotofsky 

11. Poveste muzicală de Crăciun, Cristina Andone. Ilustrații de Thea Olteanu, Adriana Gheorghe, Sebastian Oprita. 

12. De la Pământ la stele. Atlasul superlativelor lumii, Kate Baker. Ilustrații de Page Tsou  

13. Drumurile mătăsii, Peter Frankopan. Ilustrații de Neil Packer.  
 
14. Viața și aventurile lui Moș Crăciun, L. Frank Baum. Ilustrații de Kadna.  

"Mereu m-am gândit că femeile care stau în relații abuzive sunt naive. La urma urmei, trebuie să existe un moment, o conștientizare că lucrurile au luat o turnură greșită și că ți-era deodată frică să mai fii cu partenerul tău - și cu siguranță ăla era momentul în care trebuia să pleci. Să pleci și să nu te uiți înapoi. De ce ai sta? Și am văzut femei la televizor, intervievate în reviste, spunând lucruri precum : Nu e atât de ușor și mereu m-am gândit că ba da, e simplu - doar pleacă, doar pleacă departe de asta.
În plus față de acel moment de conștientizare, un moment pe care eu îl ratasem deja, a fost urmat de o nouă realizare: să plec nu era deloc o opțiune simplă." 

Bărbatul perfect e atent la nevoile tale. Te așteaptă acasă cu cina pregătită și un pahar de vin alături. Te întreabă cum ți-a fost ziua și te soarbe din priviri. Bărbatul ideal te surprinde cu mici cadouri, cu gesturi tandre și te ascultă de fiecare dată când ai nevoie. Bărbatul ideal își joacă rolul perfect până când ai prins suficientă încredere în el. Abia atunci îți arată adevărata față și dintr-odată totul devine clar ca lumina zilei - perfecțiunea nu există, e doar o iluzie de care ne agățăm cu disperare. Nu există expresie care să descrie mai fidel perfecțiunea decât prea frumos ca să fie adevărat, valabilă și în acest thriller șocant despre violența domestică și consecințele ei, efectele devastatoare ale unei relații toxice și imposibilitatea de a fugi din calea trecutului. În cel mai întunecat colț nu e o poveste de noapte bună, e realitatea pe care o trăiesc nenumărate femei ale secolului XXI - violența domestică e de cele mai multe ori trecută cu vederea, minimalizată și luată în derâdere, agresorul fiind de obicei genul șarmant, care farmecă tot anturajul victimei din câteva vorbe. E greu să crezi că un om care îi farmecă pe toți din jurul lui ar putea avea o față de diavol, vizibilă doar pentru partenera sa de viață. 

Pentru Catherine lucrurile se întâmplă exact așa - îl întâlnește pe el, bărbatul perfect , care ajunge să îi controleze viața, munca, grupul de prietene. La început, tertipurile sale nu sunt vizibile, totul pare încântător și plin de speranță - începutul unei relații obișnuite, cu fluturi în stomac și planuri de viitor. Dar coșmarul vieții ei e pe cale să înceapă. Lee nu e nici pe departe perfect, e un om traumatizat și îndurerat, care nu știe să împrăștie decât durere în jurul său. Forța lui constă în a-i răni pe ceilalți. Primele episoade o fac pe Catherine să creadă în problemele lui, în stresul acumulat de la locul de muncă, în părerile de rău din miez de noapte. Dar acestea se transformă în control total asupra vieții ei, în amenințări cu moartea și primele atacuri de panică. Povestea se termină cu o condamnare pe trei ani pentru Lee, iar pentru Catherine cu o stare permanentă de anxietate și atacuri de panică din ce în ce mai greu de controlat. Se mută în alt oraș, își dezvoltă noi obiceiuri, se izolează aproape de tot de lumea exterioară, însă nu poate scăpa de demonii care îi coordonează mintea. 

În cel mai întunecat colț este un roman extrem de vizual - atacurile de panică sunt descrise minut cu minut, la fel și maniile personajului, gesturile și încercările de a le controla ; sunt descrise toate episoadele de violență în cuplu, stările agresorului și linia subțire dintre liniște și demență pe care această femeie pășește aproape tot timpul. E greu de crezut că un om poate trăi astfel - mereu măcinat de nesiguranță , de teamă, de neîncredere. Însă mintea umană creează mereu mecanisme compensatorii, prin care supraviețuirea devine posibilă. Catherine este la limita supraviețuirii, la limita de jos a acceptării anxietății de care suferă și ca să învețe din nou să trăiască, să-și recapete curajul și demnitatea va parcurge un drum lung, plin de obstacole cu care deja e obișnuită. Nu e o lectură ușoară și nici comodă, dar avem mare nevoie să vorbim despre subiectele considerate tabu - anxietatea și mai ales, consecințele ei asupra vieții unei persoane, percepția celor din jur despre această afecțiune ; violența domestică și soluțiile cu adevărat utile pentru combaterea acesteia (știu ce veți spune, există autorități etc. , dar de cele mai multe ori, așa cum se întâmplă și în romanul de față, agresorul este crezut, iar victima devine singura etichetată și judecată de cei din jur). 

​Cartea o găsiți aici. 

De o delicatețe și o sensibilitate aparte, O fată ca ea este romanul controverselor de tot felul, al diferențelor care ne apropie și al deosebirilor care ne despart. Acțiunea se petrece într-un imobil de pe Fifth Avenue, numărul 12. Unul dintre puținele imobile din New York care mai deține un lift care acționează la întoarcerea unei manete. Evident, centrul acțiunii și cel care îi aduce laolaltă pe toți este liftierul, Deepak. Un om pentru care demnitatea, cinstea și bunătatea sunt valori de la care nu s-ar abate nicidecum. Cunoaște toate secretele familiilor din clădire, le cunoaște capriciile și dorințele, își face meseria în funcție de sosirile și plecările lor, nu-i lasă niciodată de izbeliște căci îi respectă și, consideră el, este respectat la rândul său. Atmosfera de la începutul romanului mi-a adus aminte de Eleganța ariciului și de alăturarea unor personaje care, aparent, nu au nimic în comun. Un locatar special e Chloe, fata de la etajul opt care îl cunoaște pe Deepak mai bine decât oricine din clădire și care îl respectă cu adevărat pentru ceea ce este. 

"Există un paradox ciudat la începutul unei povești de dragoste. Ne revedem cu teamă, ezităm să-i spunem celuilalt că e mereu în gândurile noastre. Am vrea să dăm tot, dar ne menajăm, drămuim fericirea, ca pentru a o păstra. Dragostea ce se înfiripă este pe cât de nebună, pe atât de fragilă." 

Aparent, lucrurile curg lent în imobilul de pe Fifth Avenue. Locatarii își văd de viețile lor, Deepak face schimb de tură în fiecare seară cu colegul său, domnul Rivera și totul merge bine. Toată lumea e mulțumită. E doar liniștea dinaintea furtunii. Ca cititor, trebuie să fii atent la anumite detalii din această perioadă de acalmie căci ele vor cântări destul de mult mai târziu. Toată nebunia începe cu accidentul domnului Rivera - Deepak este nevoit să stea peste program și o face doar din respect pentru Chloe, iar locatarii sunt înnebuniți să găsească un înlocuitor pentru schimbul de noapte. Între timp, în viața lui Deepak apare un nepot din partea soției sale, Sanji, care la va schimba viețile în moduri neașteptate. Lucrurile se complică atunci când domnul Groomlat decide să scoată la iveală kitul pentru automatizarea liftului, pe care îl cumpărase în secret în urmă cu mulți ani și încearcă să îi convingă pe locatari că astfel nu ar mai cheltui atâția bani pe salariile liftierilor și ar fi mai independenți. 

Povestea are de toate - intrigă, răutați, ironie, o poveste duioasă de dragoste, răsturnări de situație, nenumărate lupte duse de fiecare personaj în parte. Deepak este liantul care unește toate poveștile, demonstrând că este un caracter demn, care nu se lasă constrâns de cei bogați și puternici, un om pe care te poți baza mereu, indiferent de situație. Extrem de serios și dedicat meseriei lui, se adaptează destul de ușor situațiilor dificile, chiar dacă este conștient că va trebui s-o ia de la capăt. Principiile nu și le abandonează și nici regulile nu și le încalcă, chiar dacă locatarii își vor schimba atitudinea de la o zi la alta. Alt personaj surprinzîtor este nepotul lui, Sanji. Aparent, un tânăr inteligent și dornic să reușească, mereu în întârziere, în realitate un om cu sufletul mare și plin de surprize. Dragostea îi va oferi nenumărate șanse de a se reinventa, de a se dărui mai mult celorlalți și a crește alături de oamenii din jurul lui. Mi-a plăcut extrem de tare această închegare de personaje diferite, care sunt nevoite să trăiască împreună, să se accepte și să colaboreze pentru bunul mers al lucrurilor. Gălăgioși, ironici, enervanți, îngâmfați, blânzi sau impasibili, locatarii de pe Fifth Avenue, numărul 12 ajung la o concluzie comună după ce își dau seama cât de prinși au fost de propriile vieți, cât de nepăsători față de oamenii care i-au servit în fiecare zi și cât de nedrepți în fața unei situații evidente. Bineînțeles că din poveste nu lipsesc ideile năstrușnice ale domnului Rivera sau momentele amuzante, așa că am trecut de la râs la lacrimi și înapoi până la finalul poveștii. 

Cartea o găsiți aici. 

Așa cum ne-a obișnuit de doi ani încoace, editura Nemira ne oferă și în acest an un Crăciun sub magia poveștilor lui Matt Haig. Eu și Moș Crăciun este ultima carte din această serie dedicată Crăciunului și nu duce lipsă de suspans, aventuri miraculoase și finaluri fericite pentru cei suficient de curajoși. Se continuă povestea din volumul 2, Fetița care a salvat Crăciunul , iar acum Amelia locuiește în Elfhelm și este nevoită să facă față tuturor provocărilor pe care acest lucru le aduce cu sine. Amelia este singura ființă omenească din oraș, iar faptul că a fost adoptată de Moș Crăciun și soția lui nu o ajută să se integreze mai ușor. Cei mai mulți o privesc cu sfială sau cu neîncredere, neștiind cum să o abordeze sau să se comporte cu ea, căci universurile le sunt tare diferite și la fel și modurile în care percep lumea. Însă Amelia se descurcă onorabil sau cel puțin se străduiește. Totul e bine și frumos în lumea elfilor, până când Amelia reușește să-și atragă furia lui Moș Vodol. Acesta nu este deloc încântat de eforturile ei sau de faptul că trăiește printre elfi și îi promite că lucrurile nu vor rămâne așa, lumea ei nu va fi la fel de liniștită mereu... Iar din acel moment problemele încep să se țină lanț - Amelia începe să studieze la școala elfilor și rămâne surprinsă cât de puține cunoștințe deține, iar apoi Crăciunul le este amenințat de cel mai aprig dușman al elfilor : Iepurașul de Paște. Amelia va fi nevoită să-și apere noua familie, dar și tradițiile pe care le cunoaște înainte să fie prea târziu... 

La fel ca și celelalte două volume, nici acestuia nu îi lipsesc momentele culminante, personajele delicioase și atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă în opinia lui Matt Haig Crăciunul este unul ieșit (puțin) din tipare, veți avea parte de toate elementele necesare pentru a intra în spiritul specific acestei perioade. Faptul că afară s-a așternut un strat considerabil de zăpadă mi-a înfrumusețat această lectură în moduri neașteptate, căci în ceilalți ani mi-am dorit zăpada din tot sufletul și nu am avut parte de ea. Însă aceste detalii nu ar trebui să vă împiedice să citiți aceste cărți - povestea în sine este antrenantă, palpitantă, plină de aventuri, momente haioase, personaje adaptate vremurilor moderne și un loc de basm în care se desfășoară toată acțiunea. 

Matt Haig a reușit să creeze o poveste pe care să o asociem cu Crăciunul, o poveste nu doar amuzantă, dar și plină de fapte desprinse din lumea autentică, în care trebuie să învățăm să fim mai buni, să ne lăsăm conduși de empatie, să luptăm pentru ceea ce ni se cuvine sau ceea ce vrem să fie al nostru, să colaborăm cu ceilalți etc. Poate că lumea lui Moș Crăciun e una ideală, în care totul se termină mereu cu bine și răul nu rămâne nepedepsit, dar există nenumărate forme de victorie sau pedepse pentru faptele rele. Cei răi nu dispar mereu pentru a face loc personajelor pozitive, ci sunt nevoiți să trăiască cu consecințele propriilor fapte și cu frustrările din care au izvorât acestea. Iar cei buni trebuie să învețe că binele învinge de cele mai multe ori, dar lupta nu se termină niciodată. 

Cartea o găsiți aici. 

"Ne dăruim pe noi înșine. Ne dăruim pe noi înșine celorlalți. Ne dăruim pe noi înșine nouă. Dăruim.
Indiferent cum vedem Crăciunul, el ar trebui să fie al nostru, și nu ceva ce am cumpărat din magazin." 

Crăciunul nu a fost mereu așa cum îl știm. La începuturile sale, era reprezentat de o imagine simbolică, cunoscută și astăzi în toată lumea - mama și pruncul. A fost considerat, o bună bucată de vreme, o sărbătoare păgână, căci nicăieri nu era menționat în Biblie că Iisus s-ar fi născut pe 25 decembrie și nici nu existau referiri la obiceiurile pe care le respectăm astăzi. Istoria Crăciunului începe încă din vremea Imperiului Roman, când se organiza un festival care celebra reîntoarcerea soarelui, se dădeau cadouri, se aprindeau lumânări și se organizau fel și fel de petreceri. Moșul are și el o istorie veche, în mijlocul căreia intervine în 1931 compania Coca-Cola, care joacă un rol decisiv în imaginea acestuia peste tot în lume. Sute de tradiții s-au alăturat acestei sărbători, fel și fel de obiceiuri din diferite colțuri ale lumii, astfel că sărbătorim Crăciunul în moduri diferite, însă pornind de la aceeași idee. Crăciunul de altădată mi-l amintesc diferit, întâi din pricina zăpezilor nesfârșite care cădeau înainte și după, dar și a sentimentelor care mă încercau în acea perioadă. Astăzi, Crăciunul e despre bani, despre reclame și vânzări colosale, despre nervi și agitație în căutarea cadoului perfect. I-am uitat însemnătatea, când de fapt singurul lucru care contează e să-i avem alături pe cei dragi. Nu doar de Crăciun, ci în fiecare zi. Crăciunul e despre familie și liniște, despre a dărui , dar nu în sensul comercial, despre suflete împăcate și pline de pace. 

Jeanette Winterson e o scriitoare atipică, prin felul de a scrie și a prezenta ceea ce scrie drept realitate. Ai senzația că tot ceea ce citești este real, că lumea ta își pierde contururile și intri într-o alta, complet nouă și plină de surprize. Totul devine posibil, ai parte de întâlniri surprinzătoare, care nu prezintă elemente fantastice, ci doar lucruri obișnuite din viața de zi cu zi, te învârți într-un univers creat de la zero și e minunat. Pe drum te acompaniază fantome, spirite, fel și fel de personaje interesante, tradiții, obiceiuri străvechi și o mulțime de surprize. E aproape o lume a Crăciunului, portretizată în cele mai mici detalii, nelipsind elemente care îți lasă gura apă, îți taie răsuflarea sau te împiedică să lași cartea din mână. 

Cartea conține douăsprezece povestiri și cele mai îmbietoare rețete pe care le-am citit vreodată, la fel de captivante precum o poveste. Nu sunt doar o înșiruire de ingrediente și mod de lucru, ci te îndeamnă să intri adânc în istoria lor, să simți aromele și felul cum se combină împreună. Aproape toate mi-au lăsat gura apă, datorită talentului remarcabil al autoarei de a transforma ceva lipsit de poezie într-o explozie lirică și pasionantă. 

Mesajul autoarei este unul simplu - Crăciunul se află în suflete și în oameni, nu în magazine. Partea comercială a acestei sărbători, care ne fură ochii încă din luna noiembrie, nu înseamnă nimic dacă nu avem lângă noi oamenii dragi, liniștea după care tânjim atâta și toate acele lucruri care nu se pot cumpăra cu bani. Crăciunul e mai degrabă un sentiment, pe care îl simți sau nu, îl propagi mai departe în viața ta sau te lași condus de ceea ce fac toți oamenii din jurul tău. Crăciunul e reîntoarcerea în locul pe care îl numești acasă, e suma valorilor simple care te-au călăuzit încă din copilărie, e tradiția pe care o respecți în fiecare an, indiferent unde te-ai afla. E întoarcerea la simplitate, bunătate și credință. E dăruire totală, atât față de noi înșine, dar mai ales față de ceilalți. 

Cartea o găsiți aici. 

Am întrebat câțiva bloggeri și oameni de la editurile cu care colaborez ce cărți merită să fie puse sub brad anul acesta? . Mai jos aveți răspunsurile lor și selecția mea, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Aveți nenumărate idei de cadouri, care cu siguranță vor aduce doar bucurie celor dragi vouă. Nu e nimic mai plăcut decât să dăruiești, iar o carte dăruită din suflet rămâne un cadou special. 

Cărți pentru copii : 
 -Good night stories for rebel girls, volumele 1 și 2. Au fost traduse și la noi de cei de la editura Litera, dar varianta în engleză îmi place mult mai mult. 200 de exemple de femei care au schimbat lumea prin curajul, dăruirea și ambiția lor. 
-Rachel Ignotofsky, Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea. V-am vorbit recent despre ea, este o carte superbă, plină de informații interesante și ilustrată cu măiestrie. 
-Fetița care voia să salveze cărțile, Klaus Hagerup, Lisa Aisato. O poveste despre cum creștem cu ajutorul cărților și ce impact pot avea acestea asupra celor care le iubesc. 
-Între cer și mare, Frații Fan. O carte cu ilustrații uimitoare și o poveste pe măsură despre puterea imaginației. 
-Regula de aur, Ilene Cooper. Una dintre cele mai emoționante povești pe care le-am citit anul acesta, despre principii, demnitate și efectul pe care îl avem asupra celor din jurul nostru. 
-Tiptil, Crăciunul se apropie, Eugenia Glăvan. Una dintre cele mai frumoase cărți de Crăciun din biblioteca mea, numai bună de citit la gura sobei. 
-Drumurile mătăsii, Peter Frankopan. O bijuterie de carte apărută la editura Trei, care transformă istoria într-o poveste fascinantă despre parcursul omenirii. 

Cărți pentru cei mari : 
-Harry Potter volumele 1, 2 și 3 ilustrate. Oricât de clișeic ar suna, magia lui J. K. Rowling va dăinui mereu. Crăciunul e plin de mister, oameni dragi, nenumărate aventuri și lucrurile devin tot mai interesante de la an la an. 
-Arta de a trăi în oraș, Stafford Cliff, Gilles de Chabaneix. O coffee table book de care vă veți îndragosti instant ; conține poze minunate cu nenumărate apartamente și case din marile orașe ale lumii, idei de design interior, dar și fotografii care dezvăluie cititorului diferențele sociale și vizuale dintre continente. E mai mult de privit, admirat și oftat decât de citit, dar merită s-o aveți în bibliotecă. 
-Bibliophile, Jane Mount. Cadoul ideal pentru cei care nu își imaginează viața fără cărți. Conține nenumărate liste cu cărți care merită citite în această viață, împărțite pe diverse categorii, biblioteci faimoase din întreaga lume și multe alte detalii delicioase pentru cititori. 
-Acasă, pe drum. Elena Stancu, Cosmin Bumbuț. Cartea asta e dovada vie a faptului că ne trăim viețile conduși de prejudecăți și de false aparențe ; călătoria Elenei și a lui Cosmin prin toată țara a scos la iveală mărturii emoționante, reportaje inedite și o carte despre care veți mai auzi mult timp de acum încolo. Eu sper din suflet că va exista și o continuare. 
-La final am lăsat trei cărți scrise de unul dintre autorii mei preferați - Fredrik Backman. Scandalul, apărută în colecția musai a editurii Art, spune o poveste pe care trebuie s-o auzim ; e o carte șocantă, nu seamănă deloc cu celelalte cărți ale lui Backman, dar e preferata mea. Britt-Marie was here e povestea unei femei care își depășește propriile limite, dar și pe cele impuse de ceilalți ; e o carte feministă, frumoasă, amuzantă, care mi-a frânt inima. The deal of a lifetime are loc în preajma Crăciunului, e povestea unui tată mult prea ocupat de propria carieră, neglijent cu cei care îl iubesc și plin de regrete la gândul că nimeni nu îi apreciază munca la adevărata valoare. Va fi nevoit să facă un sacrificiu imens, poate cel mai important și însemnat gest din toată viața lui...

Ana Mănescu (anamanescu.ro) : 
 -Harry Potter, pentru că acolo Crăciunul este mereu înzăpezit și distractiv 
-Cronicile din Narnia, în care vine în sfârșit Crăciunul după o iarnă luuungă fără cadouri
-Poveste de Crăciun, Charles Dickens
-Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey. (recent apărută la editura Herg Benet)  Știu că sunt subiectivă, pentru că am tradus-o eu, dar Weylyn e un om atît de pur, care își păstrează bunătatea în ciuda tuturor obstacolelor, și chiar cred că avem nevoie de exemplul ăsta. 

Roxana Petrescu, Editura Pandora M : 
Anul acesta colecția editurii Pandora M de cărți dedicate Crăciunului se îmbogățește cu două titluri: Petrecerea de Crăciun a lui Pettson de Sven Nordqvist și Crăciunul lui Iepuraș de Harry Horse.
Petrecerea de Crăciun a lui Pettson de Sven Nordqvist este o poveste magică despre spiritul Crăciunului, prietenie adevărată, ambiție și dragoste. Aceasta este cea de-a cincea carte publicată în seria Pettson și Findus, o serie care se bucură de mare succes atât în țara noastră, cât și în întreaga lume, fiind tradusă în 44 de limbi și vândută în peste 6 milioane de exemplare.
Crăciunul lui Iepuraș de Harry Horse este unul dintre cele două titluri care deschid seria de povești cu tâlc despre un iepuraș care învață din propriile lui greșeli cât de importante sunt sfaturile bune primite de la părințiși prieteni și cât de frumos este să dăruiești. 
Pe lângă aceste titluri vă mai propunem o altă carte care poate deveni un cadou minunat pentru copii – Drumurile mătăsii. O altfel de istorie a lumii de Peter Frankopan. Adunând povești despre fiecare aspect al societății, călătoria fabuloasă în care îi invită Frankopan pe tinerii cititori, magistral ilustrată de Neil Packer, este o istorie a lumii care nu poate lipsi din biblioteca niciunui copil.
O altă recomandare este Prima mea cărticică Elmer de David McKee – o carte cu pagini cartonate decupată în forma elefantului Elmer. Aceasta va deveni prima carte Elmer a celor mai mici cititori ai noștri. Prima mea cărticică Elmer de David McKee este mai mult decât o simplă carte sau o jucărie – este noul prieten al celor mici.

"Cel care are un De Ce pentru care să trăiască, va suporta orice Cum." (Nietzsche) 

Am terminat de citit, nu demult, una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care mi-a fost dat să le țin în mână. Tatuatorul de la Auschwitz. O poveste inspirată de fapte reale, despre viața prizonierilor din lagărele de la Auschwitz-Birkenau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea e cutremurătoare, un adevărat carusel de emoții pentru orice cititor. Tocmai de aceea mi-am dorit mult să citesc și cartea lui Victor Frankl, considerată una dintre lecturile de căpătâi ale acestui secol. Autorul a fost profesor de neurologie și psihiatrie la University of Vienna Medical School și a fost închis în lagărul de la Auschwitz timp de trei ani. Trei ani în care a observat toate metodele de a face față unei situații inimaginabile, toată speranța, drama și disperarea de care era înconjurat. Există nenumărate mecanisme prin care creierul uman poate să facă față la situații peste care omul consideră că nu poate trece și tocmai aceste mecanisme trebuie urmărite pe parcursul lecturii. Pentru autor moartea oamenilor de acolo nu reprezintă un mister. Misterul adevărat este supraviețuirea celor care au ieșit de acolo și cum au fost capabili să își reconstruiască viața după ce au suportat orori de neimaginat. 

"În viața oricărui prizonier eliberat vine o zi în care privește retrospectiv la tot ce i s-a întâmplat și nu înțelege cum a putut îndura totul. După ziua eliberării, când totul pare un vis frumos, în viața prizonierului vine și ziua în care experiența din lagăr îi pare doar un coșmar.
Dar experiența supremă, pentru orice supraviețuitor, este sentimentul minunat că, după tot ce a suferit, nu se mai teme de nimic - în afara Dumnezeului său."

Dacă în Tatuatorul de la Auschwitz tocmai speranța de care dădea dovadă personajul principal erau greu de suportat, Frankl afirmă că speranța a fost cheia supraviețuirii multor prizonieri, În ciuda mâncării puține, a bătăilor repetate, a muncilor grele și a torturii zilnice, unii dintre prizonieri au rezistat, împinși de gândurile îndreptate spre cei dragi, de speranța că viața va fi din nou obișnuită și plină de rutinile bine cunoscute. Cred că oricâte pagini s-ar citi pe marginea acestui subiect, nu vom înțelege niciodată impactul pe care lagărele naziste l-au avut asupra prizonierilor, motivele germanilor de a orchestra asemenea orori sau mecanismele prin care supraviețuitorii au reușit să reziste, zi după zi și să trăiască pentru a povesti apoi lumii întregi. Acest genocid asupra evreilor rămâne unul dintre cele mai sângeroase momente ale istoriei omenirii și oricâte cărți s-ar scrie despre el nu vor putea reda cu adevărat ceea ce s-a întâmplat acolo. Cuvintele sunt pur și simplu de prisos, pentru că acest episod sumbru ne arată efectele puterii asupra speciei umane și cum se poate transforma o ființă cu rațiune superioară într-un monstru fără suflet. 

Recunosc că poveștile petrecute în acea perioadă nu vor fi niciodată genul meu preferat de lectură, dar e important ca ele să ajungă la cât mai mulți cititori. Nu vom mai putea schimba nimic, evident. Compasiunea noastră nu va vindeca rănile celor care au pierdut totul în acele locuri. Nici faptul că ne amintim de victime în fiecare an nu schimbă mare lucru. Dar e important să nu uităm asemenea momente, să apreciem oamenii din jur mai mult, să fim mai empatici și deschiși la nevoile celorlalți, chiar dacă nu îi înțelegem, chiar dacă ne par mult prea diferiți. Să comunicăm, căci lipsa de comunicare și schimbarea de opinii poate duce la războaie. Să fim mai atenți la tot ceea ce ne înconjoară. 

Vă recomand cartea lui Victor Frankl din rațiuni legate de caracterul uman, de înțelegerea profundă a minții și psihicului uman pe care autorul le posedă, dar și de compasiunea cu care își însoțește vorbele, de empatia și tăria de care dă dovadă pe tot parcursul experienței sale. Practic, minimalizează ceea ce a avut de îndurat pentru a descrie experiența celor din jurul lui, traumele și micile victorii prin care au trecut, observându-i fără să-i judece și înțelegând că tocmai diversitatea caracterelor umane poate explica de ce unii au supraviețuit și alții nu. 

Cartea o găsiți aici. 

Una dintre cele mai plăcute surprize ale acestui sfârșit de an literar este Prințesa de cenușă, o reinterpretare modernă și feministă a poveștii tradiționale cu o eroină detronată, mult suspans și victoria binelui asupra forțelor malefice. Se adaugă multe replici inteligente, iubire, minciună, tensiune și se încheie cu nenumărate nuanțe de gri și multă culoare, căci ele se potrivesc cel mai bine peisajului lumii de azi. 

Nu prea citesc acest gen de povești, combinație de fantasy și young-adult, însă m-a surprins plăcut, m-a ținut cu sufletul la gură până la final, iar nota feministă din spatele acțiunii aduce romanul într-un context actual, în care femeile luptă pentru a fi auzite, văzute, luate în seamă, se zbat pentru drepturile lor și au curajul de a vorbi despre lucrurile care până mai ieri păreau incomode. 

Theodosia avea 6 ani când lumea ei s-a năruit. Mama ei a fost ucisă sub privirile sale, iar ea a devenit prizonieră în propriul regat. Acum Kaiserul conduce imperiul care era cândva al ei, o umilește și o ține captivă doar pentru plăcerea de a o vedea chinuindu-se. Numele ei nu mai e Theodosia, ci Prințesa de Cenușă, un nume care să se potrivească mai bine cu statutul de prizonieră și care să o umilească îndeajuns. Supusă la nenumărate încercări, strânge din dinți și merge mai departe, anticipând momentul când rebela din ea se va trezi și va încerca să lupte pentru o viață normală. S-a săturat să supraviețuiască și atât. Însă ororile pe care le-a suportat nu sunt de ajuns pentru Kaiser - acesta o forțează să își păteze mâinile de sânge, iar pentru Theodosia e prea mult. Acesta e momentul în care totul se schimbă și, chiar dacă nu are o armată cu care să lupte, arme sau aliați de partea ei, are o minte puternică, pe care o poate controla mai bine decât s-ar fi așteptat. Forța fizică nu e de ajuns pentru a învinge dacă mintea nu e aliniată în aceeași direcție. Aventurile lui Theo încep în forță, însă nu avem parte neapărat de o acțiune continuă, ci mai mult de reflexia gândurilor ei asupra lumii înconjurătoare și cum o poate schimba în bine. Știe că există oameni care încă o consideră moștenitoarea de drept a regatului, dar nu știe cum poate lua legătura cu ei și cum o pot aceștia ajuta, având în vedere că trăiesc în aceeași teroare ca și ea. Un plan îi încolțește în minte, însă pe măsură ce avansează, va fi nevoită să aleagă între nevoile minții și cele ale sufletului... 

Chiar dacă avem în fața ochilor o reinterpretare a basmelor, cartea surprinde aspecte ale vieții moderne, în special acest curent feminist care prinde tot mai mult contur. Îmi vine în minte o scenă dintr-un serial/film în care ideea principală era faptul că uneori prințesa este nevoită să se urce ea însăși pe calul alb și să plece în căutarea propriului destin, fără să-l mai aștepte pe prințul capabil să le facă pe toate. Independența și puterea feminină capătă tot mai mult culoare în zilele noastre din cauza discriminării de gen care încă există - femeile nu sunt considerate capabile să practice anumite meserii sau sunt împiedicate s-o facă, le sunt diminuate puterile în nenumărate situații și sunt (până la proba contrarie) sexul slab. Însă acest gen de afirmații tind să o ia pe o pantă descendentă pentru că tot mai multe femei au curajul să vorbească despre abuz, despre discriminarea de orice fel, despre situațiile în care au fost umilite fără motiv. Nu trăim într-o lume de basm și, cu siguranță, nu ne salvează nimeni de greutați sau obstacole. De cele mai multe ori, suntem nevoiți să ne salvăm singuri. 

"Mama era cunoscută drept Regina de Foc, o întruchipare a puterii. Eu sunt Prințesa de Cenușă, o batjocură."

"Muzica se pornește și mintea îmi zboară înapoi la mama. E genul de muzică pe care ea dansa, rotindu-se în timp ce fusta i se ridica, dezvăluindu-i picioarele, învârtindu-mă și pe mine cu ea, până amețeam amândouă. E genul de muzică pe care ea și Ampelio dansau, îmbrățișându-se strâns. Acești oameni nu merită să o asculte ; nu merită nimic din toate acestea. Strâng pumnii de furie, ascunzându-i în poalele rochiei."

"Sunt furioasă.
Sunt flămândă. 
Și îmi promit că, într-o zi, îi voi vedea pe toți cum vor arde."

Cartea o găsiți aici.