Lista de cărți pe care vreau să le citesc e foarte lungă. Mereu apar alte capodopere, cărți care se anunță a fi extrem de interesante sau a căror descriere mă fascinează și îmi doresc să aflu, să investighez mai mult. 
Citesc în paralel cartea lui Cosmin Cârciova, Oral și Stăpânul savanelor de Javier Yanes. Oral e destul de profundă, nu mă așteptam să aibă un protagonist atâr de complex și să trateze probleme atât de actuale. Mă face să-mi pun întrebări după fiecare zece pagini. Asta înseamnă că la sfârșit, voi declara fără dubiu că am citit încă o carte bună. Iar Yanes scrie despre un tânăr jurnalist care pornește în căutarea bunicului său, în Africa. Sunt fascinată de Africa și de misterele ei de când mă știu, dar nu de Africa pe care o vedem cu toții la tv, ci de cea ascunsă, pe care nu ai cum să o cunoști decât mergând acolo, stând printre localnici și simțindu-i pulsul. 

Dragi pacienți,

Sunt o viitoare asistentă medicală, care vă dorește să nu vă îmbolnăviți niciodată. Să nu ajungeți într-un spital din România, să nu cheltuiți bani pe medicamente, pansamente sau alte lucruri pe care s-ar putea să nu le avem. Dar din păcate, o să ajungeți, la un moment dat. Cu probleme minore sau majore.

Și trebuie să înțelegeți un lucru până atunci : în spitale nu lucrează supereroi, roboți sau ființe cu puteri supranaturale. Lucrează oameni, ca voi, pe care îi așteaptă o familie dincolo de porțile spitalului, oameni cu griji și probleme și rate la bancă. Încetați să-i denigrați, să-i batjocoriți, să-i numiți șpăgari și hoți, căci nu merită. Au muncit mult ca să ajungă aici, e ridicol ca o televiziune de doi bani și câțiva jurnaliști care nu știu ce înseamnă să muncești să vă influențeze în așa hal.

Nu vă mai alungați medicii prin vorbe urâte și procese de malpraxis, căci vor exista situații în care doar ei o să vă poată salva. Când, Doamne ferește, veți fi implicați într-un accident rutier sau de orice alt tip, n-o să vă oblojească rănile nici reporterii de la proteveu și nici preoții ăia șmecheri care se plimbă în mașini de 50.000 de euro. Toate rugăciunile și donațiile către Catedrala Mântuirii Neamului n-o să vă poate ajuta atunci. Doar un simplu medic. Un om care a învățat șase ani, s-a sacrificat și a luptat încă de pe atunci cu sistemul corupt al facultăților din România(dar asta e altă temă care merită discutată) , ca să ajungă să vă trateze familiile, în timp ce și-o neglijează pe a sa. 

Iar după ce a terminat, îl așteaptă alți cinci sau șase ani de rezidențiat, în care va trebui să se războiască iarăși cu sistemul ca să învețe ceva și să vă trateze corespunzător. Dar n-o să poată face asta niciodată dacă își va aduce grijile de acasă la muncă. Dacă familia lui va suferi de foame sau va avea alte nevoi pe care nu i le poate îndeplini, n-o să vă poată oferi un act medical de calitate și n-o să vă poată asculta așa cum meritați. Oricât de dedicat și muncitor ar fi, n-o să-și sacrifice propria familie pentru pacienții lui. E absurd. Nimeni n-ar face asta.

Știu că nu toți sunt la fel. Știu că în breaslă mai sunt și oameni care și-au ales meseria pentru bani, mulți bani. Știu că sunt și cei care pretind șpaga înainte de consultație. Am fost și eu pacientă. Dar, din fericire, nu am dat niciodată peste altfel de oameni. Am avut ocazia să întâlnesc oameni dedicați, oameni frumoși sufletește, care au făcut orice ca să mă ajute. Mi-au dat al doilea, al treilea, al patrulea tratament dacă primul n-a mers. Medicii nu sunt vrăjitori. Nu pot ghici diagnosticul doar uitându-se la un pacient. Fiecare dintre noi suntem diferiți. Și chiar dacă am avea aceeași boală, un medicament n-o să acționeze niciodată la fel , n-o să dea aceleași efecte adverse pe doi pacienți. E nevoie de răbdare și calm. Trebuie să-i înțelegem, ca să ne poată ajuta la rândul lor.

Șpaga ar putea dispărea foarte ușor dacă medicii ar fi plătiți. Dacă asistentele, infirmierele și tot personalul medical ar fi plătit pe măsura muncii pe care o fac. Dacă pacienții nu ar mai arunca cu noroi în sistemul medical. E și asa destul de bolnav. Sau dacă domnii/doamnele care se pretind a fi jurnaliști nu ar mai profita de naivitatea unora ca să denigreze o profesie nobilă. O profesie care va supraviețui întotdeauna. Pentru că oameni bolnavi vor exista mereu, oricâte progrese s-ar mai face în medicină de azi înainte. 

Cu stimă și urări de sănătate, un om care speră să vă trateze așa cum meritați.