Un etern îndrăgostit de literatură, devenit mai târziu un neurochirurg dedicat pacienților săi. Un om în căutarea sensului vieții, dar și al morții - prima dată în cărțile pe care le citea, peste ani ajungând aproape să se joace cu ele pentru a-i salva pe oamenii care i-au oferit toată încrederea. Un filozof îmbrăcat în costum chirurgical. Un om pasionat de știință și de misterele creierului - Dumnezeu a lucrat prin mâinile lui deoarece el vedea neurochirurgia ca pe o pasiune, căci după cum declara "dacă aș considera-o slujbă, ar fi una dintre cele mai nasoale din lume." Trecerea bruscă de la statutul de medic la cel de pacient îl ambiționează și mai mult, învățând în timpul care i-a mai rămas să-și protejeze sinele și demnitatea. 

Cartea lui Paul Kalanithi este un omagiu adus vieții, dar și morții - în special, a iminenței morții care schimbă total viața celui care nu se vrea plecat prea devreme, fiindcă simte că mai are multe de dăruit. 

Julian Barnes este un autor asumat și șocant de sincer în tot ceea ce spune. Am citit pe nerăsuflate Trois și apoi continuarea, Iubire etc. Nu am fost atât de entuziasmată de Sentimentul unui sfârșit, care mi s-a părut îndelung lăudată, dar seacă în conținut și acțiune, iar acum, citind Nimicul de temut , istoria mea cu Barnes devine din ce în ce mai interesantă. Nu e o carte ușor de digerat, nu e o ficțiune. Este o introspecție asupra morții și a religiei, care cu greu poate fi interpretată sau judecată având în vedere intimitatea dezgolită și sinceritatea frapantă a autorului. 

"Alan Turing was not only prosecuted, but quite arguably persuaded to end lis own life early, by a society who called him a criminal for simply seeking out the love he deserved, as all human beings do." (Benedict Cumberbatch) 

​Geniul lui Alan Turing a uimit o lume întreagă la fel de mult pe cât a dezamăgit dezvăluirea orientării lui sexuale. A fost un om blând și bun, preocupat excesiv de părerea celor din jur, o forță într-un simplu corp uman care a pus bazele lumii în care trăim astăzi. Meritele nu i-au fost recunoscute niciodată, pentru tot efortul și munca depuse primind doar o medalie. Forțat apoi să se ascundă și să-și țină gura închisă, persecutat în toate aspectele vieții lui, rămâne unul dintre geniile de care astăzi doar ne amintim, un exemplu de inteligență dusă la extrem. 

The Imitation Game, filmul despre viața și munca lui din timpul războiului, este o capodoperă pe care aș revedea-o oricând. Dar cartea oferă o cu totul altă perspectivă asupra vieții acestui om neînțeles de nimeni, admirat de puțini și persecutat de prea mulți. 

Este cunoscut pentru Mic dejun la Tiffany și Cu sânge rece, dar vocația de scriitor i-a apărut devreme, pe când avea 12 ani. De atunci a exersat încontinuu, demonstrând că talentul extraordinar cu care a fost înzestrat nu a fost suficient, munca și ambiția fiind absolut necesare. A avut o viață zbuciumată, pusă sub semnul stigmatizării, dar moștenirea pe care ne-a lăsat-o este infinit mai importantă decât bârfele pe care le putem citi despre el. 
Povestirile din acest volum au fost descoperite în arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York și reprezintă primii pași ai unui mare scriitor spre consacrare. 

Peggy Guggenheim nu a fost doar o femeie privilegiată, cu o viață fabuloasă și de cele mai multe ori, lipsită de griji. A fost un om pasionat de artă și de oamenii care au creat-o, o apărătoare înverșunată a valorilor secolului XX, o colecționară frumoasă și suficient de inteligentă pentru a scăpa de apele tulburi ale vremurilor în care a trăit.