Declar de la bun început că e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Am râs și am plâns împreună cu personajele, iar evenimentele petrecute într-un azil pentru boli mentale m-au marcat mai mult decât mi-aș fi imaginat. Psihiatria este o ramură medicală extrem de controversată - sferele realului nu au o limită bine definită față de cele ale patologicului, iar tratamentele din trecut pentru bolile psihice sunt considerate și astăzi adevărate orori. Diagnosticul acestor boli nu este niciodată unul clar sau definitiv, iar pacienții nu se deosebesc neapărat în rândul celorlalți oameni - mulți dintre ei surprind prin varietatea cunoștințelor pe care le dețin, inteligența lor nefiind afectată de celelalte manifestări. Însă, mai presus de partea psihiatrică, autoarea cărții jonglează foarte bine cu emoțiile umane și consecințele lor, jocul acesta oferindu-i cititorului un adevărat regal al lecturii. 

Câștigător al premiului Pulitzer în 2016, thriller-ul politic al lui Viet Thanh Nguyen descrie lupta unui dublu agent comunist, jumătate francez, jumătate vietnamez, ajuns în America după căderea Saigonului, dornic să își reconstruiască viața și să scape de ororile trecutului. 

Familia mea și alte animale este povestea unui om care a luptat toată viața pentru cei fără voce și mijloace de apărare, un om care și-a lăsat amprenta asupra acestei lumi prin înființarea unei organizații care luptă pentru protejarea lumii animale așa cum ar fi făcut-o și el, dacă ar mai fi fost aici. Poate că nu putem influența în totalitate mersul acestei lumi, dar putem lupta până la ultima suflare pentru cei inocenți, așa cum a făcut-o Gerald Durrell. Scrierea acestei cărți reprezintă doar o mică parte din planul lui, dar a influențat generații întregi și continuă s-o facă și astăzi. 

În viață nu contează ce ai, ci pe cine ai. Pornind de la această propoziție dătătoare de speranță, o să vă povestesc despre una dintre cele mai greu de digerat povești pe care le-am citit. O carte a speranței, dar și a disperării, a oamenilor care marchează vieți fără să-și dea seama, a durerii care conduce întotdeauna pe căi greșite. Războiul care mi-a salvat viața, carte premiată cu Newbery Honor în 2016, este povestea Adei, dar și a altor milioane de copii speciali, născuți cu defecte sau boli incurabile, arătați cu degetul de cei din jur sau respinși de propriii părinți. O carte care îndeamnă la toleranță și ne arată că toți suntem speciali în felul nostru, toți avem un strop de umanitate în adâncul sufletului și puterea de a face schimbări benefice pentru ceilalți. 

Aparențele acționează asemenea unei plase de protecție asupra personalității umane. Există persoane sau situații care par perfecte dinafară, dar odată ce ai ajuns în cercul interior lucrurile par să se destrame încet. Măștile pe care le purtăm în fața celorlalți îi induc în eroare, le provoacă invidie sau milă, îi stârnesc și îi îndeamnă să cerceteze mai adânc. Un roman al măștilor purtate prea des - așa ar putea fi descrisă cartea lui Sascha Arango. O poveste despre puterea dualității și macabrul farmec al psihopatului.