"Ca doctori, putem să ne mințim că pacienții ajung să-și accepte boala. Cu siguranță, medicilor și asistentelor le este mai ușor să facă față dacă îngrijesc oameni care s-au împăcat cumva cu situația în care se află. Aceasta deoarece, atunci când este vorba despre diagnostice incurabile, nu poți să nu te gândești la futilitatea unei mari părți a muncii tale. Facem mult bine și îi vindecăm pe majoritatea celor pe care îi consultăm, dar există cazuri în care medicina modernă încă nu poate înfrânge boala." 

Să practici una dintre cele mai fascinante meserii din lume e un privilegiu extraordinar. Să le povestești și altora despre munca ta, o dovadă de curaj și de auto-cunoaștere a tuturor calităților și defectelor care te-au modelat de-a lungul timpul și te-au călăuzit pe acest drum. Dr. Niall Tubridy, neurolog la St Vincent's Private Hospital, își deschide inima în acest roman care îi celebrează munca, dar și provocările zilnice pe care le întâmpină în contact cu pacienții săi. Neurologia e una dintre cele mai ciudate specialități, în care simptomele nu sunt întotdeauna ceea ce par, cele mai banale fiind prevestitoarele unor adevărate catastrofe. Majoritatea diagnosticelor neurologice înseamnă schimbări majore în viața unui pacient, fie că vorbim despre vorbire, mers, senzații sau durere. Nu e ușor să îi spui unui om că va fi nevoit să o ia de la capăt, să învețe să trăiască din nou, adaptându-se deficitelor sale și ideii că va avea nevoie de ceilalți pentru lucruri altădată banale. Unii pacienți acceptă diagnosticul destul de ușor (sau cel puțin așa dau impresia) , în timp ce alții nu se pot adapta niciodată la noua lor condiție. În aria neurologiei intră și multe boli cronice, care în trecut erau considerate condamnări la moarte, dar care astăzi pot fi ținute sub control datorită progreselor făcute de medicina modernă - de exemplu scleroza multiplă. 

Viața de zi cu zi într-un spital nu se aseamănă cu nicio altă existență - e plină de provocări, puzzle-uri de rezolvat, mistere și întrebări nenumărate, toate având ca scop salvarea vieților umane. Înainte de această etapă e facultatea de medicină, o perioadă caracterizată de o acumulare nesfârșită de cunoștințe și relațiile dintre ele. Informația însă reprezintă doar o mică parte a meseriei, să-i spunem fundație, căci viața în spital înseamnă să faci parte dintr-o echipă care trebuie să funcționeze perfect, să îți coordonezi mișcările în funcție de ceilalți și uneori contratimp, să oferi atât diagnostice corecte, cât și compasiune și înțelegere pentru pacientul tău. Să fii acolo pentru ceilalți, să fii capabil să înțelegi toate perspectivele unui caz și să tratezi fiecare om ca și cum ar fi cel mai important pacient al tău. Fața ta, vocea ta, gesturile tale vor fi cele pe care și le va aminti mereu când vine vorba despre momentul în care viața i s-a schimbat. Indiferent că s-a schimbat în bine sau în rău. 

"Ceva atât de banal precum un sughiț - un fenomen pe care l-am experimentat cu toții - poate apărea din cauza faptului că mâncarea a luat-o pe calea greșită sau poate fi semnul unei leziuni cerebrale cataclismice. Astfel că, în timp ce oamenii normali așteaptă ca un episod e sughiț să treacă de la sine ori își țin respirația ca să-l oprească, un neurolog care sughiță își va face griji în legătură cu trunchiul cerebral." 

Cartea doctorului Tubridy combină cu succes cazurile care i-au rămas în memorie de-a lungul anilor și provocările meseriei pe care a ales-o. Sinceritatea sa nu se rezumă doar la bucuriile pe care le simte când pacienții îi mulțumesc sau merg acasă pe propriile picioare, ci și la îngrijorările din miez de noapte, imposibilitatea de a găsi un tratament potrivit pentru unii pacienți, anunțarea deceselor și învățarea continuă pentru a avea succes în acest domeniu. Oamenii se află în cea mai înspăimântătoare și vulnerabilă situație atunci când ajung în fața unui medic - nu e uțor să jonglezi cu atâtea emoții și temeri, să îți faci meseria așa cum ai învățat și să nu te implici prea mult pentru ca sufletul tău să rămână intact și capabil să facă mai mult bine. Există limite clar stabilite în medicină, dar partea cu implicarea e cel mai greu de gestionat - ești și tu om, ai și tu o familie, nu poți suferi pentru fiecare pacient la fel de mult. Dar în același timp, chipul fiecărui pacient e chipul unui om drag care s-ar putea afla cândva în aceeași situație, îți dorești cu disperare să îl ajuți si să-i îmbunătățești viața, să-i schimbi cumva destinul sumbru. 

Un alt neurolog celebru ale cărui cărți m-au fascinat la fel de mult e Oliver Sacks și vă asigur că veți fi captivați cu totul în poveștile lui. O viața întreagă dedicată oamenilor e o viață care te-a modelat în toate felurile posibile, te-a provocat să te lupți cu moartea, să ai curaj și să mergi mai departe indiferent de obstacole.

​Cartea o găsiți aici. 

Iubirea poate schimba lumea într-o clipă. Nimic nu te pregătește pentru acest moment, nu ești avertizat dinainte că viața o să se schimbe cu totul. Ești pus în fața faptului împlinit și te adaptezi din mers, natural, ca și cum așa ai fi trăit mereu. Acest lucru extraordinar i se întâmplă lui Thomas, un pianist talentat, care se pregătește pentru unul dintre cele mai importante concerte din cariera sa. După o zi întreagă petrecută la repetiții, Thomas ajunge acasă la mama sa și vrând să se relaxeze, fumează o țigară făcută din iarbă de cea mai bună calitate. La scurt timp, îl vede pe tatăl său, iar acesta e dornic să vorbească cu el. Dar tatăl lui e mort. E doar o halucinație. E imposibil să fie altceva. Dar a doua, a treia zi și în toate cele care urmează, nu încetează să-și vadă tatăl și să vorbească cu acesta. Nu înțelege cum de e posibil, iar tatăl său e hotărât să-i încredințeze cea mai importantă misiune din viața lui - fiul său trebuie să-l reunească cu marea lui iubire, o iubire neîmplinită în viața reală. Thomas nu bănuiește cât de mult îi va schimba această călătorie viața și perspectivele, dar și relația cu tatăl său - câte lucruri nespuse își vor face lor între ei, câte momente de neuitat, câte amintiri neprețuite... 

Fantoma și iubirea mi-a amintit tare mult de prima carte scrisă de Levy pe care am pus mâna, Unde ești?. O iubire capabilă să schimbe o lume întreagă, o iubire care trece dincolo de viață, dincolo de moarte și de tot ceea ce oamenii ar putea înțelege. O iubire împărtășită pe jumătate, pe furiș, sub privirile atente ale celor din jur. Romantismul debordant din primele romane ale lui Levy e prezent și aici, în timp ce ultimele sale romane mi s-au părut mult mai diferite de ceea ce eram obișnuită să citesc (Orizontul răsturnat, Ultima din clanul Stanfield). Am simțit o maturizare a scrierilor sale, o abordare diferită a subiectelor, în special cele populare în lumea modernă (progresul științei, medicina, invențiile) și mi-a plăcut această schimbare de direcție. Însă dragostea cred că va rămâne mereu tema lui preferată, o va evoca de fiecare dată în romanele sale și îi va dedica multe pagini și de azi înainte. Stilul romantic și poveștile de dragoste spectaculoase l-au consacrat în rândul celor mai apreciați scriitori și tot ele m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de la primele pagini dn romanul Unde ești? ​. 

Indiferent de aspirații, vise și temeri, toate personajele sunt în căutarea dragostei, indiferent de mijloace, obstacole sau consecințe. În această căutare își consumă toate resursele de care dispun, iar toate celelalte aspecte din viețile lor pălesc ușor. Nu are importanță de unde vii, cum ai crescut sau ce ambiții ai, dragostea va fi mereu visul universal, visul care merită trăit indiferent de consecințe sau de părerile celor din jur. 

​Toate cărțile lui Marc Levy conțin un strop de magie, te îndeamnă la visare și sunt perfecte pentru această perioadă încârcată de romantism și speranță. Cartea o găsiți aici. 

Cu o multitudine de personaje, un mister care datează de zeci de ani și câteva povești de dragoste, Ultima aniversare e un roman captivant, plin de umor, despre o tragedie transformată într-o afacere profitabilă de familie. Fetița Munro, un bebeluș (aparent) abandonat de părinți este găsit de două surori care locuiau în apropiere. Viața ei reprezintă un subiect neîncetat de bârfă și curiozitate excesivă din partea oamenilor. Casa în care a fost găsită este transformată în muzeu, iar oamenii continuă să vină chiar și peste zeci de ani, dornici să afle cât mai multe detalii și picanterii. Dar totul s-ar putea schimba, căci Connie (una dintre surori) a murit și casa ei a rămas moștenire unei tinere care nu face parte din familie... 

Așa cum ne-a obișnuit în celelalte romane ale sale, Moriarty nu renunță nici de această dată la un mister bine construit pentru a face povestea mai palpitantă. Viețile personajelor se învârt în jurul acestui mister - pe de o parte, doamnele ajunse deja la o vârstă respectabilă (Rose, Connie și Enigma), pe de altă parte, fiicele și nepoții lui Enigma, care și-au dorit mereu să afle adevărul despre apariția ei. Dintre toți, Veronica e cea mai determinată în acest sens, plănuind să scrie o carte despre viața bunicii sale. Având în vedere interesul nesecat al oamenilor pentru viața acestei familii, tururile casei în care a fost găsită Enigma continuă an de an, iar aniversarea acestei întâmplări va revela în sfârșit adevărul. Toată lumea va răsufla ușurată și va încerca să pună toată cioburile la loc... În tot acest peisaj, apare Sophie, fosta prietenă a lui Thomas (fratele Veronicăi), căreia Connie i-a lăsat drept moștenire casa ei și care spera că aceasta va avea parte de un final fericit. În scrisoarea pe care i-a lăsat-o, pomenea de un bărbat pe care îl considera perfect pentru Sophie. Însă tânăra nu reușește să-și dea seama cine este acest bărbat și încearcă să se consoleze cu gândul că probabil va rămâne singură toată viața... 

Țin minte și acum prima carte semnată Moriarty pe care am citit-o (Marile minciuni nevinovate) , iar de atunci m-am tot pierdut în poveștile ei. Stilul ei este unul simplu, care curge firesc spre deznodământ, pe parcurs nelipsind situațiile limită sau întâmplările amuzante. Dintre temele abordate nu lipsesc niciodată dragostea sau relațiile de familie, iar misterul aferent leagă toate destinele personajelor până la final. Acest mister (care nu a lipsit până acum din niciun roman pe care l-am citit) e motivul pentru care am continuat s-o citesc, să rămân captivă în lumile create de ea. 

Ultima aniversare se concentrează practic pe relațiile de familie și secretele care țin laolaltă mai mulți oameni, secrete care într-un final vor ieși la suprafață, determinând familia să o apuce pe un drum nou, să o ia de la capăt cu eleganță și corectitudine. Dinamica dintre ei se va schimba, vor apărea certuri, sentimente nespuse și schimburi dure de replici, dar vor fi mai uniți și mai sinceri ca niciodată.

Cartea o găsiți aici. 

Totul a început de la un simplu test ADN. O probă care îți va permite să te întâlnești cu cel/cea creat special pentru tine. Partenerul perfect din punct de vedere genetic. Asta promite Potrivește-ți ADN-ul , o platformă de online dating cu totul diferită de ceea ce există până acum pe piață. O metodă revoluționară și ingenioasă de a întâlni persoana potrivită. Aproape prea frumos să fie adevărat. Unde e capcana? 

Romanul alternează poveștile a cinci cupluri, care pe măsură ce se desfășoară acțiunea vor trece prin diverse faze, se vor dezvolta împreună, dar și separat. Un noian de secrete întunecate, minciuni și motivele pentru care au ajuns împreună se vor revărsa peste cititori, dezvăluind o lume de-a dreptul lipsită de scrupule. Lumea întâlnirilor online e una capricioasă și plină de necunoscute, chiar dacă promisiunile creează așteptări mari. Principala temă a romanului este drumul spre iubire, dar cartea naște întrebări fundamentale legate de natura umană și compromisurile făcute în numele iubirii. Cine stabilește dacă o persoană este potrivită pentru noi? De ce ar trebui să existe criterii pentru dragoste? De când dragostea a devenit doar o lisă de bifat? 

Lumea online dating-ului câștigă tot mai mult teren într-o lume care nu mai știe să comunice decât prin intermediul dispozitivelor inteligente și are prea puțin timp pentru a sta față în față cu alte ființe umane. Chiar dacă viziunea lui John Marrs e puțin exagerată, pare mai degrabă o profeție a viitorului pe care-l vom trăi și nu o nebunie absolută. În romanul său, explorează toate motivele pentru care aceste întâlniri ar putea să meargă prost, acțiunea devenind din ce în ce mai dark ​și culminând cu momente în care iubirea chiar pare cea mai proastă decizie. Căutarea disperată a omului modern se reflectă în toate aspectele vieții sale, ceea ce duce de multe ori la dezastre și nefericire. De ce tindem să credem că există o persoană perfectă pentru noi din toate punctele de vedere? De ce ne-am considera incompleți sau defecți fără un partener? Aceste iluzii, care ne sunt alimentate de filme, romane sau basmele din copilărie, nu fac decât să ne îndepărteze de adevărul care ne stă în față - un partener înseamnă un om, cu calități și defecte, cu frici, cu greșeli și anxietăți. Nu există suflet-pereche fără imperfecțiuni. Dar tocmai aceste imperfecțiuni ne fac să afirmăm că altă persoană este perfectă pentru noi. ​

Suflete pereche  oferă o perspectivă destul de sumbră asupra întâlnirilor online și a relațiilor interumane, care se întâmplă din ce în ce mai des într-o lume virtuală, plină de necunoscute. Nu știu cum vor interacționa oamenii peste cincizeci de ani, dacă le va părea cool să vorbească unul cu celălalt sau să își găsească partenerii în lumea reală, dar n-aș vrea să văd acest roman transpus în realitate.

​Cartea o găsiți aici. 

În Trei femei puternice vorbea despre feminitate, armele unei femei în lumea bărbaților și obstacolele pe care trebuie să le depășească o femeie în drumul spre fericire. De data aceasta, Marie NDiaye ne poartă prin culisele unui domeniu pe cât de fascinant, pe atât de dificil, spunând povestea unei alte femei puternice, care a reușit să se impună într-o lume dedicată (aproape) exclusiv bărbaților - gastromonia. Un roman savuros din toate punctele de vedere, despre mâncare și viață, despre puterea de a reuși să satisfaci gusturi și să trăiești o viață plină de miresme încântătoare. 

​Șefa se află în căutarea perfecțiunii culinare, combinând mereu arome și gusturi pentru a ajunge la supremație. Este o femeie puternică și independentă, care a reușit să se ridice prin forțe proprii într-o lume deținută în proporție de 99% de către bărbați. Este concentrată doar pe bucătărie, nu dezvăluie prea multe despre viața ei personală sau despre sentimentele ei. Nu caută interacțiunea cu clienții săi, îi place doar să privească de la distanță mulțumirea sau uimirea de pe chipul acestora. Se ferește de laude sau vorbe frumoase la adresa ei, căci nu consideră că le merită pe deplin. Tot ceea ce contează pentru ea sunt gusturile și perfecțiunea gastronomică la care visează de când a intrat pentru prima dată în bucătărie. 

Cartea este scrisă din perspectiva fostului ajutor în bucătărie al Șefei, un bărbat care nu doar a învățat tainele gastronomiei de la ea, ci a iubit-o și a admirat-o nespus. Evident, s-a ferit întotdeauna să-i pună întrebări indiscrete, să o agaseze cu curiozități sau nelămuriri - s-a mulțumit să stea în preajma ei în timp ce se petrecea magia, să o privească din umbră și să o respecte pentru ceea ce e, fără să-și pună prea multe întrebări în legătură cu viața ei dinafara bucătăriei. I-a respectat intimitatea și timiditatea (sau mai degrabă secretomania) în privința tuturor lucrurile înafară de bucătărie, știind că are în față un om deosebit, un om de la care are multe de învățat. Povestea lui este un amestec de melancolie transformat în scrisoare de dragoste; pe tot parcursul acțiunii se simte o nostalgie profundă care răzbate din cuvintele personajului, o durere adâncă și o iubire neîmpărtășită. 

E o lectură perfectă dacă sunteți pasionați de gastronomie și vă fascinează ce se întâmplă în spatele ușilor închise, cum se transformă niște ingrediente simple într-o explozie de gusturi și cât de reconfortant este acest răsfăț. Mie mi s-a părut fascinant (și încă mi se pare) ce poate crea un om din câteva legume sau o carne , cum poate cineva să îți dea toate simțurile peste cap și mai ales, câtă muncă se ascunde în spatele unei farfurii pe care o savurezi în câteva minute. Câte nopți pierdute, câte combinații, câte miresme și savori poate analiza un bucătar înainte să pună pe farfurie o mâncare delicioasă. Gastronomia a devenit un domeniu extrem de mediatizat (în special după explozia de show-uri culinare) , iar oamenii devin din ce în ce mai curioși de secretele din spatele unor farfurii excepționale. 

Cartea o găsiți aici. 

Magia din cuvintele lui Jill Santopolo, pe care am savurat-o din plin citind Lumina pe care am pierdut-o , și-a făcut apariția din nou în povestea Ninei Gregory, o tânără decisă să se regăsească, în timp ce este nevoită să ducă mai departe moștenirea familiei și să-și asculte sufletul. Cartea e o combinație de secrete de familie, povești de dragoste și regăsire de sine, dar accentul se pune pe cunoașterea de sine în timp ce toată lumea îți spune ce ar trebui să fii și își proiectează așteptările asupra ta. 

Pentru Nina, moartea tatălui său înseamnă multă durere, dar și noi responsabilități care atârnă acum pe umerii ei. Oare va fi în stare să mențină moștenirea familiei sale, complexul de hoteluri pe care bunicul său le-a construit cu pasiune și dedicație? Va fi capabilă să mențină afacerea pe linia de plutire, să facă ceea ce tatăl ei se aștepta să facă? Viața Ninei a fost mereu lipsită de griji, chiar dacă și-a pierdut mama la o vârstă fragedă. Tatăl ei i-a oferit mereu dragoste și a încercat să înlocuiască lipsa mamei prin momente de neuitat, dar și-a proiectat visele și speranțele asupra fiicei, pregătind-o din timp pentru misiunea de a păstra moștenirea familiei. Nina a știut mereu că este inteligentă și capabilă, pentru că tatăl său i-o spunea în fiecare zi, dar a început să simtă presiunea mult prea devreme. Iar acum, pe lângă dilemele legate de jobul său și pasiunea ei, se simte ciudat în relația cu Tim, cel mai bun prieten al ei care s-a transformat de puțin timp în iubit. Totul e nou, surprinzător și ciudat, chiar dacă se cunosc de o viață întreagă și le e ușor să fie împreună. Pentru ca lucrurile să se complice și mai tare, începe să simtă o atracție fatală pentru șeful ei, posibil viitor primar al New York-ului. Viața pare dintr-odată plină de posibilități și totuși restrânsă la câteva decizii cruciale... 

Deși mi-a plăcut mult ideea cărții și apoi tema căutării de sine, a schimbării radicale pe toate planurile (carieră, relații etc.) mi s-a părut puțin clișeică și evident nici nu concepeam lipsa unui happy-end. Tema căutării de sine e una intens dezvoltată în zilele noastre, mai ales că există atâtea posibiltăți de explorat și drumuri nebătute pe care le putem urma. Lumea noastră ne dă cumva posibilitatea de a păși pe alte căi decât cele pe care au pășit părinții sau bunicii noștri, drumurile acestea cerând la rândul lor alte sacrificii decât cele care ne sunt cunoscute. Dar în cazul Ninei (o moștenitoare fără grija zilei de mâine, cu lumea întreagă la picioare) această căutare de sine devine (mă repet) clișeică. Pentru că e foarte simplu să nu te mai regăsești în viața pe care cineva ți-a proiectat-o atâția ani de zile și la fel de simplu să o schimbi, atunci când ai la îndemână posibilități materiale nelimitate. Nu spun că viața ei ar fi fost lipsită de griji, probleme sau dileme de natură morală, însă din start avea avantaje considerabile față de alți tineri de vârsta ei. În rest, toate stările, sentimentele și senzațiile pe care le experimentează de-a lungul cărții sunt ale unui om absolut normal, cu bune și cu rele ; o tânără aflată pentru prima dată pe propriile picioare, nevoită să se descurce cu situații noi și secrete vechi de familie. 

Farmecul lui Santopolo nu poate fi contestat, astfel că povestea m-a prins destul de repede și cred că e perfectă pentru perioada care urmează, lângă o cană de ceai și cu trosnetul lemnelor în surdină. Lumina pe care am pierdut-o ​mi s-a părut o carte mult mai profundă decât aceasta, atât prin poveste, cât și prin execuție și mesaj. E o poveste pe care am recomandat-o la rândul meu de fiecare dată când am avut ocazia, iar așteptările mele față de alte romane scrise de Santopolo sunt foarte mari, așa cum a fost și în cazul ăsta. Vă recomand să le citiți pe amândouă și să vă faceți o părere (poate îmi spuneți și mie care v-a plăcut mai mult și de ce). 

Cartea o găsiți aici. 

Știu ce o să spuneți - există atâtea cărți care te învață cum să slăbești, să mănânci mai sănătos, să faci sport în fiecare zi și să îți păstrezi motivația mult timp, încât a devenit o adevărată modă în rândul vedetelor și al oamenilor care consideră că au ceva de spus în acest domeniu. Probabil că nu vă mai amintiți foarte multe despre Irina Reisler, a dispărut din lumina reflectoarelor de ceva timp și s-a concentrat pe pasiuni mai vechi și pe familie. A lucrat la Pro TV și Acasă TV, dar marea ei iubire este radioul. Acum creează bijuterii de poveste și a scris o carte nu despre slăbit, ci despre o transformare pe toate planurile. 

Totul a început cu kilogramele acumulate în timpul sarcinii, care refuzau să dispară chiar și la ceva timp după naștere. Kilogramele în plus nu înseamnă doar oboseală excesivă sau mâncat compulsiv, ci și scăderea stimei de sine, depresie și alte boli derivate. Transformarea Irinei s-a petrecut treptat și nu s-a limitat doar la corpul ei, ci mai ales la minte și spirit. Pentru a face o schimbare, ai nevoie de curaj și determinare, dar în primul rând trebuie să recunoști față de tine însăți că ceva nu mai merge cum trebuie, că greșești ceva și că trebuie să găsești o rezolvare pentru problemele pe care le ai. De aceea spuneam mai sus că nu e doar o carte de slăbit, ci mai mult o poveste de viață care să îi inspire și pe alții să schimbe ceva, să își transforme gândurile negative în idei și planuri pentru o viață trăită pe deplin, iar stima de sine să crească odată cu aceste schimbări. Irina a slăbit, după care a continuat să se reinventeze, punând accent pe partea spirituală, relația cu mediul înconjurător și cu Universul. Nu doar mărturia ei face subiectul acestei cărți, ci și alte povești despre oameni care și-au schimbat viața radical. Din toate mărturisirile, un element comun iese la suprafață - mâncarea a fost pentru majoritatea singurul refugiu pe care îl aveau, singura modalitate de a scăpa de problemele care le măcinau sufletul, în timp devenind încă o provocare de înfruntat, încă o luptă cu ei înșiși și judecata celor din jur. Cartea mai conține și poezii scrise de Irina, publicate pentru prima dată, poze din arhiva personală și multe, multe sfaturi care încurajează cititorii să se iubească mai mult. Din păcate, iubirea de sine nu se învață la școală, deși ar trebui. Nimeni nu ne spune cât este de important să ne mulțumim pe noi în primul rând, să menținem o pace interioară. Doar așa vom fi capabili să interacționăm pe deplin cu cei din jurul nostru.
​
Slăbitul și metodele de a ajunge la o greutate ideală sunt subiecte extrem de exploatate. Putem citi peste tot despre diete, alimente prietenoase și soluții pentru un corp frumos. Despre partea psihologică a confruntării cu kilogramele nu vorbește nimeni, există doar prejudecățile aferente și presiunea impusă de societate. Există nenumărate exemple de cum ar trebui să arătăm, cum arată un corp ideal și cum se menține acesta, dar lucrurile nu funcționează la fel pentru toată lumea. Etaloanele de frumusețe ascund în spate înfometare și încercări repetate de a fi pe placul altora, depresie și stimă de sine scăzută. Nu toate supermodelele sunt fericite, chiar dacă au 50 de kilograme. Nu toate persoanele care au această greutate sunt sănătoase. Un corp sănătos, frumos și lucrat este doar reflecția unei minți sănătoase, unui psihic puternic și capabil să se educe în fiecare clipă. 

Cartea o găsiți aici. 

Când vine vorba despre destin, cei mai mulți oameni tind să îi atribuie puteri aproape magice, considerând că viețile ne sunt bine stabilite de la bun început și orice decizii am lua în viață, vom ajunge, inevitabil, pe drumul pe care era menit să călcăm. Pentru alții, mai încrezători în propriile forțe și cu o conștiință mai răsunătoare, destinul nu e decât suma gândurilor noastre, a energiilor pe care le atragem și care se reflectă apoi în fiecare aspect al vieții noastre. Destinul poate fi schimbat oricând, dacă ne ascultăm instinctele și ne cizelăm gândirea. Întotdeauna atragem ceea ce gândim, ceea ce suntem ca oameni și, inevitabil, vom atrage în jurul nostru oameni asemenea vibrațiilor pe care le transmitem. 
​
Dar dacă destinul ar fi doar un mit și ai putea să îți modelezi viața după propriile dorințe, ai face-o? Această întrebare o macină pe Harriet Westaway, o adolescentă care aparent nu mai are nimic de pierdut. Singură pe lume, cu o mulțime de datorii care cresc de la zi la zi, încă jelind moartea mamei sale și fără niciun suflet căreia să i se confeseze, Harriet primește o scrisoare ciudată prin care este anunțată că a moștenit o avere fabuloasă. Însă este evident că undeva s-a produs o greșeală, chiar dacă adresa și numele ei sunt corecte. Și este și mai evident faptul că această greșeală i-ar putea schimba viața definitiv. Harriet își câștigă existența citindu-le oamenilor în cărți de tarot, fiind o bună cunoscătoare a psihologiei umane și a așteptărilor pe care clienții săi le au atunci când îi calcă pragul. Ar putea foarte bine să întoarcă situația în favoarea sa, să ia banii, să-și plătească datoriile și să înceapă o viață nouă. O viață fără griji și fără nopți nedormite.

Așa ajunge Harriet să participe la înmormântarea doamnei Westaway și să facă cunostință cu familia acesteia. Minciuna îi dă târcoale în fiecare clipă, iar fata face eforturi mari pentru a se stăpâni și a susține în continuare că este nepoata pierdută a răposatei. Dar în momentul în care se citește testamentul și Harriet află că este moștenitoarea conacului vechi de secole, estimat la un milion de lire sterline, toată lumea ei se prăbușește treptat, înghițită de furia membrilor familiei și panica din interiorul ei.

Romanul este plin de intrigi și secrete ascunse - aparent în spatele poveștii se află mult mai mult decât ceea ce știa Harriet despre mama ei și familia acesteia, dar și despre fosta proprietară a conacului impunător. Momentul în care măștile tuturor încep să cadă este concomitent cu citirea testamentului și aflarea beneficiarilor acestuia. Șocul inițial este înlocuit rapid de furie, de amenințări și urlete, situația degenerând rapid. Este primul (dar nu și ultimul) moment în care instinctul lui Harriet îi spune să se îndepărteze cât mai rapid de această situație. Însă pentru un om care nu mai are nimic de pierdut, totul devine doar un amestec de decizii rapide, luate la întâmplare, binele și răul contopindu-se treptat.
​
Nu există adevăr suprem sau minciună perfectă. Nu există doar alb și negru, viața e formată aproape întotdeauna din infinite nuanțe de gri. Nu există un judecator care să dea verdicte pe loc. Nu există oameni buni și oameni răi, doar oameni care se luptă cu viața în fiecare clipă a existenței lor. Iar destinul, capriciosul destin, poate fi modelat în funcție de necesități, dorințe și șansă. 

​Cartea o găsiți aici. Ruth Ware a mai scris Într-o pădure întunecată, Jocul minciunii, Femeia din cabina 10, toate făcând parte din colecția Fiction Connection a editurii Trei. 

Pentru fiecare om din lumea asta, există un grup de persoane care reprezintă mai mult decât se poate descrie în cuvinte. Oamenii pentru care ar face orice (la propriu), oamenii pentru care s-ar sacrifica fără să stea pe gânduri sau și-ar da viața într-o clipită. Dacă vreodată s-ar ajunge la o situație disperată (ipotetic vorbind) am călca în picioare lumea întreagă pentru a-i salva pe cei preaiubiți. Dar dacă într-adevăr viața ne-ar pune într-o situație fără scăpare, cât de departe am fi dispuși să mergem pentru a-i salva? Cât din noi înșine am fi dispuși să pierdem pentru a ne salva familia?

Familia imaginată de Mattias Edvardsson se află într-o situație disperată, care îi obligă pe toți membrii ei să se reseteze din temelii, să-și reconsidere principiile și lucrurile în care cred cu adevărat. O adolescentă de 19 ani este acuzată de crimă. Și totul se destramă pentru familia aparent perfectă, pe care o admiră toată lumea. Baza solidă a relației dintre soți se prăbușește încetul cu încetul, dovedindu-se fără îndoială că fiecare dintre ei este gata să-l sacrifice pe celălalt pentru a-și salva copilul. Singura constantă a acțiunii e iubirea pentru Stella, fiica lor perfectă, pe care au dezamăgit-o constant de-a lungul ultimilor ani și care a acționat în consecință. Faptele ei, izbucnirile și revolta au fost reacții absolut normale, tipice unui adolescent derutat, care nu s-a decis încă ce vrea să facă cu viața lui. Christopher Olsen, bărbatul șarmant, bogat și fără limite este victima crimei care le-a zguduit comunitatea. Nu o victimă oarecare, ci un om care se învârtea în cercuri înalte, influența lui fiind suficient de largă pentru ca moartea lui să atragă atenția jurnaliștilor și al tuturor membrilor comunității. Nu m-am îndoit nicio clipă că Stella l-a ucis. În spatele imaginii perfecte, Chris era un om obsedat de control, obișnuit ca lumea întreagă să îi stea la picioare și să îi execute ordinele. Iar ceea ce Stella urăște cel mai mult pe lume e să se afle la mila altuia, să urmeze regulile impuse de alții. Chris nu avea să fie mai mult decât o aventură de-o vară, o idilă care să o țină ocupată înainte de călătoria în Asia, pe care o plănuise cu mult timp înainte. Însă în scenă intră și Amina, cea mai bună prietenă a Stelei. Fascinația bărbatului matur se revarsă asupra celor două adolescente, amenințând să le distrugă planurile de viitor. Nu mai e mult și lucrurile se complică definitiv. Vor fi în stare cei doi părinți să își salveze fiica? Va fi Amina capabilă să meargă mai departe, în timp ce prietena ei se află într-o celulă murdară, așteptând un verdict fatal?

O familie aproape normală este un roman dureros de sincer. Stilul autorului este unul direct, brutal, fără ocolișuri sau jumătăți de măsură. Suspansul este menținut suficient timp pentru a te prinde în mreje, dar la un moment dat totul devine limpede ca apa de izvor. Adevărul are modalitățile lui de a se insinua printre minciuni și secrete. Scrisă din trei perspective diferite, cartea prezintă versiunea fiecărui membru al familiei, filtrele lor arătând trei universuri diferite în care fiecare se chinuie să îi înțeleagă pe ceilalți. Nu e greu de intuit motivul din spatele crimei sau ceea ce s-a întâmplat de fapt, autorul provocându-și cititorii să reflecteze adânc și să își pună o mulțime de întrebări legate de dragoste, iertare și sacrificiu. Fiecare ascunde câte ceva, un secret mai mult sau mai puțin important. Toți se luptă cu prejudecățile celor din jur, cu principiile în care cred și cu demonii din interior. Niciunul nu știe dacă va fi capabil să lupte până la capăt, să se sacrifice suficient pentru ca ceilalți să fie în siguranță. Relațiile interumane sunt ciudate, greu de gestionat de cele mai multe ori, cu o marjă de eroare imensă. Relațiile cu ceilalți cer eforturi considerabile din partea fiecărui membru implicat, fără ca provocările să se încheie vreodată. 

​Cartea o găsiți aici. 

Autoarea celebrei serii After (pe care nu am citit-o, deci am intrat complet neștiutoare în cartea asta) a scris un roman complex despre familie, prietenie și relațiile dintre femei. Surorile Spring - Meg, Jo, Beth și Amy - trăiesc într-o baza militară din New Orleans. Tatăl lor este plecat în Irak, mama fiind singurul sprijin al celor patru, singura figură familiară la care pot apela de câte ori au nevoie. Cartea le urmărește pe cele patru surori pe drumul spre maturizare, fiecare având propriile vise și temeri. Firi extrem de diferite, cu defecte și calități profund umane, încearcă să își croiască un drum în viață pe propriile puteri. Una își dorește să evadeze din universul mic în care trăiește, alta e convinsă că lumea e prea mare pentru ea, iar surorile mai mici învață de la cele mari lecții de viață, conturându-și propriile idei despre drumul pe care vor păși mai târziu. 

Absența figurii paterne din viața fetelor e un element extrem de important, care le va contura atât evoluția, cât și deciziile pe care le vor lua la vârsta adultă. Mama lor nu reușește să suplinească această lipsă, încercând însă din răsputeri să le protejeze și evitând cu îndemânare să rostească anumite adevăruri. Totodată, viața lor este influențată de cadrul în care trăiesc - baza militară, cu toate restricțiile și limitările sale, nu e chiar locul ideal în care patru adolescente se pot dezvolta după bunul plac. Odată cu debutul adolescenței, visele lor întâmpină nenumărate obstacole, provocându-le personalitatea și abilitățile. 

Surorile Spring este un roman despre feminitate, maturizare și speranță, desfășurat într-un cadru formal, plin de reguli stricte și apăsător pentru patru fete aflate în plin proces de transformare. O carte despre viața femeilor într-o lume care le corectează și modelează constant, o lume care le impune ce și cum să fie în fiecare etapă a vieții lor. Din toate situațiile încurcate, normele bine stabilite și încorsetarea prezentă, personajele sunt nevoite să iasă cu abilitate, să se descopere cu adevărat și să se metamorfozeze în ceea ce și-au dorit să fie. Nu e ușor să fii femeie în secolul XXI, indiferent de locul în care trăiești. Ești mereu pusă la punct, corectată și silită să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai face, nevoită să te dezvolți într-un mediu ostil de cele mai multe ori. Iar toate aceste detalii tind, mai degrabă, să inhibe creativitatea și speranța, în loc să le încurajeze. O lume a bărbaților, cu tot ceea ce ține de ea. O lume în care dezvoltarea caracterului și descoperirea feminității sunt procese îndelungate, dureroase și pline de sacrificii. 

​Cartea o găsiți aici.