Samar Yazbek - Fata care nu se putea opri din mers

Samar Yazbek este jurnalistă, scriitoare și activistă pentru drepturile omului. S-a născut în Siria în 1970, iar pământul în care i se află rădăcinile este devastat de violență și teroare de ani de zile. Oameni nevinovați mor, iar luptele continuă fără ca cineva să le mai înțeleagă sensul. Am văzut cu toții imaginile devastatoare cu refugiați răniți, înfometați, însetați, care își caută calea către o lume normală, dar și cele care au avut un impact puternic asupra emoțiilor noastre - cele cu copii de diverse vârste, aflați într-un peisaj apocaliptic, unde nimic nu seamănă cu ceea ce cunoaștem despre lume, purtând pe chip și în ochi violențele care îi înconjoară. Recunosc că nu știu foarte multe despre acest conflict și că de cele mai multe ori refuz să mă uit la imagini de acolo din cauza suferinței pe care mi-o provoacă, dar trebuie să vorbim și despre lucrurile care ne dor, pentru ca ele să se schimbe cumva sau să înceteze. Încă mi-e dificil să înțeleg de ce ființa umană este atât de înclinată să facă rău celor vulnerabili, de ce este atât de hotărâtă să omoare în numele unei credințe și cum se împacă aceste fapte cu drepturile fundamentale ale omului. 

În Fata care nu se putea opri din mers, războiul din Siria este văzut prin ochii unui copil neajutorat, o fată cu grave probleme de sănătate, care observă totul de la distanță și înțelege mai multe decât cred cei din jurul ei. Rima nu vorbește deloc și încă de când a început să umble nu s-a mai putut opri. Picioarele nu o ascultă și dacă și-ar urma impulsurile nu s-ar mai opri niciodată, ignorând pericolele din jurul ei și mergând fără oprire spre capătul lumii. Îi place să citească, iar lectura este singura ei legătură cu lumea înconjurătoare. Rima desenează și își scrie povestea cu un pix albastru, care nu va mai ține multă vreme. Vocea ei, mai puternică decât zgomotul bombelor din jur, este cea care relatează ororile unui război dement, nebunia instalată pe o bucată de pământ din lumea asta unde oamenii sunt uciși fără drept de apel, terorizați și supuși abuzurilor în nenumărate feluri. Oamenii o consideră pe Rima ciudată, nebună, un fel de ființă stranie care privește totul cu ochii larg deschiși, fără să se exprime în vreun fel. Dar ceea ce tind oamenii să ignore e tocmai nebunia din jurul lor, care se dezlănțuie zi de zi și le schimbă viețile brutal. 

Fata care nu se putea opri din mers este un roman care te îngenunchează din punct de vedere emoțional, te poartă printr-o lume dominată de durere și tragedie, în care oamenii sunt conduși de violență. Anul ăsta nu a fost ușor pentru nimeni, dar se pare că ne-a arătat tuturor câtă durere există în lume, câtă suferință despre care nu vorbește nimeni, câte categorii de oameni ale căror necazuri sunt trecute sub tăcere. Odată cu izolarea, am fost nevoiți să conviețuim împreună sau singuri și poate pentru prima dată am început să înțelegem ce înseamnă cu adevărat un război. Doar că noi l-am trăit în confortul caselor noastre, nefiind dominați de teama că o bombă ne-ar putea spulbera cu totul sau ne-ar distruge locuința. Poate că nu am făcut o comparație prea bună, dar acum avem o altă viziune asupra a ceea ce înseamnă să trăiești într-o lume pe care nu o mai recunoști. Au fost momente în care am realizat că bunătatea ne poate salva și că ajutându-i pe ceilalți, te poți salva și pe tine însuți. Ne-am întors privirea către lucrurile despre care ne e greu să vorbim în timpul zilelor noastre agitate, dar ne-am și scos la iveală toate frustrările și răutatea care zace în noi. Nu știu dacă această perioadă ne-a adus vreun echilibru sau vreo constatare miraculoasă, dar citind cartea asta, îți dai seama că indiferent de răul care îți domină lumea, sunt oameni care trăiesc sub norul amenințării toată viața. Sunt copii cărora li s-a furat nu doar copilăria, ci și inocența și încrederea în oameni. Li s-a furat lumea dinainte de a se naște sau la puțin timp după ce au sosit. Cum ai putea să te mai plângi de faptul că trebuie să porți o mască și să să îi protejezi pe cei din jur când alții au văzut mereu lumea ca pe un scenariu apocaliptic? 

Cartea o găsiți aici.