Dr. Niall Tubridy - Bărbatul care a uitat cine e și alte povestiri dintr-o viață de neurolog

"Ca doctori, putem să ne mințim că pacienții ajung să-și accepte boala. Cu siguranță, medicilor și asistentelor le este mai ușor să facă față dacă îngrijesc oameni care s-au împăcat cumva cu situația în care se află. Aceasta deoarece, atunci când este vorba despre diagnostice incurabile, nu poți să nu te gândești la futilitatea unei mari părți a muncii tale. Facem mult bine și îi vindecăm pe majoritatea celor pe care îi consultăm, dar există cazuri în care medicina modernă încă nu poate înfrânge boala." 

Să practici una dintre cele mai fascinante meserii din lume e un privilegiu extraordinar. Să le povestești și altora despre munca ta, o dovadă de curaj și de auto-cunoaștere a tuturor calităților și defectelor care te-au modelat de-a lungul timpul și te-au călăuzit pe acest drum. Dr. Niall Tubridy, neurolog la St Vincent's Private Hospital, își deschide inima în acest roman care îi celebrează munca, dar și provocările zilnice pe care le întâmpină în contact cu pacienții săi. Neurologia e una dintre cele mai ciudate specialități, în care simptomele nu sunt întotdeauna ceea ce par, cele mai banale fiind prevestitoarele unor adevărate catastrofe. Majoritatea diagnosticelor neurologice înseamnă schimbări majore în viața unui pacient, fie că vorbim despre vorbire, mers, senzații sau durere. Nu e ușor să îi spui unui om că va fi nevoit să o ia de la capăt, să învețe să trăiască din nou, adaptându-se deficitelor sale și ideii că va avea nevoie de ceilalți pentru lucruri altădată banale. Unii pacienți acceptă diagnosticul destul de ușor (sau cel puțin așa dau impresia) , în timp ce alții nu se pot adapta niciodată la noua lor condiție. În aria neurologiei intră și multe boli cronice, care în trecut erau considerate condamnări la moarte, dar care astăzi pot fi ținute sub control datorită progreselor făcute de medicina modernă - de exemplu scleroza multiplă. 

Viața de zi cu zi într-un spital nu se aseamănă cu nicio altă existență - e plină de provocări, puzzle-uri de rezolvat, mistere și întrebări nenumărate, toate având ca scop salvarea vieților umane. Înainte de această etapă e facultatea de medicină, o perioadă caracterizată de o acumulare nesfârșită de cunoștințe și relațiile dintre ele. Informația însă reprezintă doar o mică parte a meseriei, să-i spunem fundație, căci viața în spital înseamnă să faci parte dintr-o echipă care trebuie să funcționeze perfect, să îți coordonezi mișcările în funcție de ceilalți și uneori contratimp, să oferi atât diagnostice corecte, cât și compasiune și înțelegere pentru pacientul tău. Să fii acolo pentru ceilalți, să fii capabil să înțelegi toate perspectivele unui caz și să tratezi fiecare om ca și cum ar fi cel mai important pacient al tău. Fața ta, vocea ta, gesturile tale vor fi cele pe care și le va aminti mereu când vine vorba despre momentul în care viața i s-a schimbat. Indiferent că s-a schimbat în bine sau în rău. 

"Ceva atât de banal precum un sughiț - un fenomen pe care l-am experimentat cu toții - poate apărea din cauza faptului că mâncarea a luat-o pe calea greșită sau poate fi semnul unei leziuni cerebrale cataclismice. Astfel că, în timp ce oamenii normali așteaptă ca un episod e sughiț să treacă de la sine ori își țin respirația ca să-l oprească, un neurolog care sughiță își va face griji în legătură cu trunchiul cerebral." 

Cartea doctorului Tubridy combină cu succes cazurile care i-au rămas în memorie de-a lungul anilor și provocările meseriei pe care a ales-o. Sinceritatea sa nu se rezumă doar la bucuriile pe care le simte când pacienții îi mulțumesc sau merg acasă pe propriile picioare, ci și la îngrijorările din miez de noapte, imposibilitatea de a găsi un tratament potrivit pentru unii pacienți, anunțarea deceselor și învățarea continuă pentru a avea succes în acest domeniu. Oamenii se află în cea mai înspăimântătoare și vulnerabilă situație atunci când ajung în fața unui medic - nu e uțor să jonglezi cu atâtea emoții și temeri, să îți faci meseria așa cum ai învățat și să nu te implici prea mult pentru ca sufletul tău să rămână intact și capabil să facă mai mult bine. Există limite clar stabilite în medicină, dar partea cu implicarea e cel mai greu de gestionat - ești și tu om, ai și tu o familie, nu poți suferi pentru fiecare pacient la fel de mult. Dar în același timp, chipul fiecărui pacient e chipul unui om drag care s-ar putea afla cândva în aceeași situație, îți dorești cu disperare să îl ajuți si să-i îmbunătățești viața, să-i schimbi cumva destinul sumbru. 

Un alt neurolog celebru ale cărui cărți m-au fascinat la fel de mult e Oliver Sacks și vă asigur că veți fi captivați cu totul în poveștile lui. O viața întreagă dedicată oamenilor e o viață care te-a modelat în toate felurile posibile, te-a provocat să te lupți cu moartea, să ai curaj și să mergi mai departe indiferent de obstacole.

​Cartea o găsiți aici.