Lumea copilăriei are (încă) multe necunoscute pentru adulți. Deși toți am trăit cândva în ea, o uităm foarte ușor sau o abandonăm prea repede, dorindu-ne să creștem odată, să putem face toate lucrurile care ne sunt interzise. Nici nu bănuim în ce capcană fără ieșire vom fi prinși... Fie că am avut sau nu prieteni imaginari, această minunată carte ne poartă în lumea lor, o lume destul de asemănătoare cu a adulților , dar aflată sub blânda atingere a jocului fără de sfârșit.
1 Comment
În epoca vitezei și a atenției distributive, avem întotdeauna timp să aruncăm un ochi și pe facebook. Să ne punem la curent cu ultimele noutăți, să mai dăm un share la o cauză nobilă , să ne mai expunem o părere etc. Dar nu cred că stăm vreodată să ne punem întrebări în legătură cu activitatea online sau sutele de știri care circulă și pe care le citim cu aviditate când prindem un moment de respiro. Jon Ronson și-a pus întrebări despre cum ne definim prin postările de pe rețelele sociale și cum reacționează creierul nostru la ilegalități date în vileag sau opinii jignitoare. Cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a face rău unei persoane cu o opinie diferită? Cât la sută suntem caracterizați de ceea ce postăm sau share-uim? Despre toate acestea și nu numai, primim niște răspunsuri citind Umilirea publică în epoca internetului , o carte bine documentată, reală și amuzantă.
"Eu am avut în jurul meu oameni. Care m-au iubit. Care au trișat ca să piardă în fața mea. Ăsta e lucru mare."
Am început să iubesc din ce în ce mai mult distopiile datorită acestei povești minunate, despre o lume aparent perfectă, în care viața decurge lin, fără surprize sau contramandări, fără pasiune sau puls. Ce ne face oameni și cum a ajuns omenirea în stadiul acesta avansat și totuși atât de primitiv - sunt întrebările la care ar vrea să răspundă cartea, dar mi se pare că niciunul dintre noi n-ar reuși să găsească un răspuns satisfăcător.
Într-o lume în care se presupune că suntem toți egali, avem aceleași șanse de reușită și primim aceeași doză de atenție / empatie / dragoste există oameni care încearcă din răsputeri să se adapteze, să iasă din lumea proprie. Ființe pe care nu le observăm îndeajuns pentru a le înțelege, față de care păstrăm o distanță sigură. Suntem la fel și totuși atât de diferiți. Și nu mă refer la înfățișare, ci la capacitatea noastră de a schimba ceva în jur.
Un roman care combină legendele populare cu întâmplările vieții de zi cu zi, descriind cu naturalețe granița fină dintre două lumi aparent diferite. O carte despre încredere și sacrificiu, dar și neputința de a funcționa într-o lume încorsetată în propriile prejudecăți.
O distopie fascinantă, care se petrece într-un viitor nu foarte îndepărat și face lumină asupra obiceiurilor, dar și păcatelor lumii moderne. O perspectivă a respectării conceptelor religioase, a deciziilor luate de femei, a puterii pe care au ajuns s-o dețină după secole de luptă. Dar, mai presus de toate, o privire atentă asupra bincuvântărilor mărunte din viața de zi cu zi, cea mai importantă fiind dragostea pentru o altă persoană.
Nici acum nu știu dacă e într-adevăr un jurnal sau doar un roman bine pus în scenă. E ,cu siguranță, o carte intensă, care îți provoacă o multitudine de stări. Poate că nu e suficientă pentru a schimba cu adevărat ceva, dar semnalul de alarmă din interiorul ei nu poate fi ignorat. Este tras în memoria tuturor morților cauzate de consumul de droguri.
O odă închinată celor care iubesc muzica și care au fost salvați de ea nu doar o singură dată, dar, totodată, un roman despre dezamăgire, maturizare și recunoașterea lucrurilor mari atunci când se întâmplă.
|
Arhivă
April 2024
|