Anne Berest - Cartea poștală

În urmă cu nouăsprezece ani, părinții lui Anne Berest au primit o carte poștală neobișnuită. Pe o parte, înfățișând Opera Garnier din Paris, iar pe cealaltă având scrise numele bunicilor, mătușii și unchiului mamei sale, morți la Auschwitz în 1942. Această scrisoare anonimă provoacă o tulburare adâncă în sânul familiei sale, trezind la viață amintiri dureroase despre pierdere și despre golul acela din suflet care nu va mai putea fi umplut niciodată. Pornind de la această scrisoare, autoarea decide să investigheze trecutul familiei sale.

Jumătate realitate, jumătate ficțiune, romanul reconstituie călătoria strămoșilor săi, familia Rabinovich. Membrii familiei părăsesc pământul natal, Rusia, în anul 1919. Decid să se stabilească în Letonia, deoarece capul familiei considera că în Europa există foarte puține locuri cu adevărat sigure. Perioada petrecută aici este foarte scurtă, iar familia începe o nouă călătorie spre Israel. Afacerea familiei avusese niște probleme, iar Israel le oferea o nouă oportunitate de a supraviețui - agricultura. Dar munca era grea, iar banii puțini. În cele din urmă, familia Rabinovich ajunge în Franța Visul frumos nu durează mult, căci veștile din Germania sunt tot mai îngrijorătoare. Nimănui nu-i vine să creadă că ceea ce se întâmplă este adevărat, că acest coșmar este chiar realitatea lor.. Iminența sfârșitului este simțită intens în sânul familiei, iar ororile din jur nu par să se mai termine. Lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece, iar supraviețuirea devine din ce în ce mai improbabilă. 

Autoarea a început să investigheze trecutul familiei sale având în minte două întrebări - care e adevărata poveste din spatele cărții poștale și ce înseamnă să fii evreu într-o lume laică. Anne nu a fost crescută în spiritul culturii evreiești, părinții ei considerând că libertatea de exprimare e mult mai importantă decât rădăcinile, în special într-o lume în continuă schimbare. Dar călătoria parcursă pentru a scrie acest roman a convins-o că nu e nimic greșit să-ți onorezi strămoșii și să duci mai departe o moștenire care te-a făurit. Este un roman extrem de emoționant, plin de detalii personale, intime, autoarea având o deschidere imensă față de publicul său. Toate aceste povești despre familii destrămate în cel de-al Doilea Război Mondial și multe altele care nu au fost spuse încă ar trebui să ne facă recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ceea ce trăim. Evenimentele recente ne arată că istoria s-ar putea oricând repeta și e de datoria noastră să luptăm pentru a împiedica acest lucru. 

Cartea o găsiți aici.