Paul Dolan - Fericit până la adânci bătrâneți

Încă din copilărie suntem familiarizați cu anumite concepte care ne îndeamnă să ne trăim viața într-un anumit fel, să căutăm o anume persoană și să fim fericiți. Pe măsură ce ne maturizăm, lucrurile se schimbă și capcanele se întețesc. Ar fi bine să învățăm suficient încât să intrăm la o facultate de top, să ne găsim un job imediat ce am terminat cu școala, să găsim pe cineva capabil de iubire și să ne căsătorim îndată ce suntem siguri de sentimentele noastre. Apoi să facem copii și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, ​exact ca în poveștile pe care le auzeam înainte de culcare. Pe lângă aceste concepte mari, care vizează educația și viața de familie, mai sunt nenumărate alte sugestii privind comportamentul, sexualitatea, obiceiurile de zi cu zi - toate aceste lucruri care ne diferențiază și ne apropie în același timp. Dar în general lumea pare să aibă o părere despre fiecare aspect al vieții - ce și cum ar trebui să fie. 

​Nu e de mirare că mulți cedează acestor norme și presiuni venite din afară, știind dintotdeauna că ei sunt diferiți și că niciodată nu vor putea fi la fel ca marea majoritate. Ar fi mult prea plictisitor ca oamenii să facă aceleași lucruri și să se comporte în același fel, ar fi o cale sigură spre involuție. Faptul că suntem atât de diferiți , atât de imprevizibili și de curajoși a făcut posibilă lumea de astăzi, cu toată inteligența, dar și cu riscurile ei. Aceste capcane încă există și dacă majoritatea normelor sociale încep să cadă rând pe rând, avem alte radare numite rețele sociale. Perfecțiunea etalată în aceste spații, perfecțiunea în toate aspectele vieții a condus la aceleași probleme din trecut, la cazuri de depresie și frustrări fără număr. Ceea ce ni se servește e de fapt doar o aparență îmbrăcată frumos, pusă în cea mai bună lumină și prezentată drept normalitate. Dar viața reală e mult mai încurcată și plină de neprevăzut, mult mai frumoasă și mai plină de sens trăită așa cum simți, în pofida celorlalți și a experiențelor ridicate la rang de normă socială. 

Fericirea nu poate însemna același lucru pentru două persoane. Nu poate fi generalizată sau încadrată în anumite limite, pentru că fericirea înseamnă libertate. Libertatea de a face totul așa cum simți, libertatea de a reduce la tăcere vocile din jur, prejudecățile și de a îndepărta toate straturile aurite de pe aparențele cu care te-ai hrănit. Perfecțiunea nu există, e doar un ideal, o himeră despre care am auzit povestindu-se încă din copilărie, care ne-a stat mereu în față atunci când luam o decizie și care nu e soluția spre fericire. E doar o presiune suplimentară pe care societatea modernă o pune asupra tuturor, asupra mamelor, asupra femeilor, asupra fiecărei persoane care își dorește să iasă din normele valabil acceptate și să trăiască așa cum crede de cuviință. 

o găsiți aici.