Pam Jenoff - Povestea unui orfan

Pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, într-un decor plin de strălucire și durere, se desfășoară prietenia a două femei de nezdruncinat. Noa, o tânără de origine olandeză, face o greșeală imensă și este alungată de acasă. A avut o aventură cu un soldat nazist, a rămas însărcinată, iar copilul ei va intra într-un program conceput de nemți pentru a proteja rasa ariană. Va ajunge la o familie care să aibă grijă de el așa cum ea nu ar putea-o face niciodată. Însă la naștere e evident faptul că nou-născutul i-a moștenit trăsăturile de parte evreiască, dar îi este luat oricum. După această traumă, Noa ajunge să lucreze ca femeie de serviciu într-o gară. Într-o seară aude un zgomot ciudat venind dintr-un vagon de tren și descoperă cu surprindere o mulțime de nou-născuți de origine evreică, aproape morți din cauza frigului și a foamei. Instinctul matern e mai puternic decât teama de a fi prinsă de germani - Noa salvează un copil din vagon și fuge cu el, în speranța că va putea salva măcar un suflet. 

Însă eforturile ei sunt în zadar, căci în timpul drumului se prăbușește într-o pădure, aproape înghețată de frig, cu vântul răscolindu-i atât hainele subțiri, cât și sufletul. Este salvată de un circ german, unde o cunoaște pe Astrid și începe o viață nouă. Astrid este o femeie cu propriile secrete și dureri, una dintre cele mai talentate trapeziste și dure antrenoare. Pentru a-și salva viața și a-l proteja pe Theo, bebelușul salvat din tren, Noa este nevoită să învețe în șase săptămâni ceea ce Astrid a învățat începând de la vârsta de 4 ani. Însă, spre surprinderea tuturor, se descurcă extrem de bine, chiar și sub privirile dezaprobatoare ale lui Astrid. Timpul se scurge repede și zidul de răceală dintre cele două femei se sfarmă încetul cu încetul, secretele ies la iveală, iar relația lor se dezvoltă într-o prietenie adevărată, respect și sprijin necondiționat. Viața le va rezerva multe surprize, în special în timpul războiului, multă suferință și situații de neimaginat. Singurele lucruri care vor rămâne în picioare sunt dragostea pe care și-o poartă una celeilalte și dorința de a se sacrifica pentru binele celorlalți. 

La fel ca în multe alte romane pe care le-am citit despre perioada celui de-al Doilea Război Mondial, m-au surprins faptele oamenilor. Războiul i-a transformat în mașinării fără sentimente, incapabile să se mai gândească la altceva decât propria bunăstare. I-a obligat să-și reconsidere relațiile și loialitățile, faptele și gândirea. Oamenii au devenit cruzi și capabili de orice pentru a supraviețui, capabili să-și trădeze prietenii și rudele, majoritatea având drept scop acumularea bunurilor materiale și a puterii conferite de acestea. În pofida acestor lucruri, bunătatea și blândețea și-au făcut loc în cele mai întunecate unghere, reușind să echilibreze balanța cât de cât, să aducă o rază de speranță în marea de nenorociri și moarte.

Acest roman s-a născut din dorința autoarei de a spune mai departe poveștile din război. Totul a început cu două povestiri - una despre nou-născuții evrei smulși din brațele părinților și alta despre familiile de evrei care au purtat tradiția circului secole de-a rândul - pe care autoarea le-a descoperit într-o arhivă. Aceste mărturisiri au șocat-o profund, livrându-i o doză puternică de realitate din timpuri străvechi. A vrut să facă cunoscute aceste fapte și chiar dacă romanul este unul de ficțiune, aceste povestiri sunt încadrate în acțiune, dezvăluind încercările prin care au trecut nenumărați evrei și nu numai sub ocupația nazistă. Printre toți cei dornici să-i chinuie și să-i umilească pe cei mai slabi, au existat oameni cărora curajul le-a dat aripi, care au încercat să ascundă cât mai mulți evrei și să-i protejeze cu orice preț, care au demonstrat că a fi empatic în timp de război e la fel de simplu ca pe timp de pace. 

Cartea o găsiți aici.