Am crezut inițial că voi citi o poveste asemănătoare celor scrise de Isabel Allende, unde realitatea se întrepătrunde subtil cu alte lumi și cu ființele care le populează. A început promițător, cu o poveste veche de când lumea și totuși, nouă de fiecare dată și cu un substrat puternic reprezentat de romanul lui Nathaniel Hawthorne, Litera stacojie. A început cu povestea unei fete dornice să descopere viața, mult prea naivă în comparație cu complexitatea acesteia. Tânăra Ivy Jacob rămâne însărcinată la o vârstă fragedă, iar cel pe care credea că îl va avea alături toată viața îi sugerează să scape de copil, căci el nu își poate periclita viitorul. La aflarea veștii, părinții lui Ivy rămân șocați și îi spun să lase adulții să decidă ce e de făcut. Însă Ivy își aude părinții certându-se din cauza ei, ajungând la concluzia că cea mai bună soluție ar fi să dea copilul spre adopție, iar mintea adolescentei se întunecă brusc în fața acestei trădări. În ciuda situației dificile în care se află, Ivy își iubește deja copilul și decide că nu va permite nimănui să o despartă de el. În plină noapte, pleacă de acasă cu speranța că va reuși să supraviețuiască și să-și crească copilul. Ajunge la o fermă izolată din vestul statului Massachussets, unde este primită cu brațele deschise de membrii Comunității.
Comunitatea, un cult opresiv înființat de Joel Davis, considera că lumea exterioară este plină de pericole și tentații fățișe și că o viață simplă este o alegere mult mai bună. Prin viață simplă se subînțelegea un set de reguli stricte de la care nu aveai voie să te abați, niciun contact cu lumea exterioară, muncă fizică intensă și smerenie totală. Orice încălcare a regulilor se pedepsea dur, prin violență verbală și fizică, prin umilire și subestimare. Cărțile era considerate obiecte malefice. Copiii le aparțineau tuturor, nu li se permitea să rămână alături de mamele lor și erau învățați de la o vârstă fragedă să fie cât mai tăcuți, să nu râdă prea tare, să fie umili în prezența adulților. Copiii nu mergeau la școală și erau obișnuiți cu munca încă de mici. Nu se permitea purtarea hainelor colorate sau a bijuteriilor. Nu era permis niciun moment de bucurie sau relaxare, o viață împlinită putând fi obținută doar prin muncă și supunere totală. Joel este atras de Ivy din prima clipă, fără să știe că e însărcinată. Ivy găsește în Joel ceea ce nu i-au oferit părinții ei și nici tatăl copilului - vorbe dulci, înțelegere, o aparentă fascinație pentru persoana ei. Joel era suficient de matur și viclean pentru a avea un efect instant asupra oamenilor din preajma lui, acest efect fiind amplificat asupra unei adolescente dezamăgite de toți oamenii din viața ei. Fericirea nu durează mult, iar după o săptămână de la naștere Ivy este separată de fetița ei, Mia. Această nouă durere o determină să-și deschidă larg ochii și să realizeze ce greșeală imensă a făcut, acceptând ajutorul lui Joel. Anii trec, iar Mia se transformă într-un copil curios, asemenea mamei sale, dornic să descopere lumea și cu o plăcere acută de a încălca regulile. O serie de evenimente nefaste o aduc pe Mia în pragul disperării, hotărâtă să se sinucidă. Însă salvarea ei se află în paginile unui roman numit Litera stacojie, pe care Mia începe să-l răsfoiască, devenind din ce în ce mai mirată să recunoască în carte chiar povestea mamei sale. Din acea clipă, singura ei dorință este să-l întâlnească pe omul a cărui minte a născocit acele cuvinte care i-au adus alinare - Nathaniel Hawthorne... Încă am sentimente contradictorii în legătură cu această carte. Prima parte mi-a plăcut enorm, nu am putut lăsa cartea din mână până nu am aflat dacă Mia a reușit să scape din Comunitate, dacă și-a făurit șansa la o viață normală așa cum își dorea. Însă a doua parte, un fel de călătorie în timp, la începutul carierei de scriitor a lui Hawthorne, mi s-a părut foarte forțată. A fost ca și cum aș fi citit o poveste extraordinară, iar cineva m-ar fi smuls brusc din acest univers și m-ar fi plasat în altul, unul în care nu puteam percepe nici timpul, nici spațiul. Am simțit o rupere totală de ceea ce mă așteptam să fie cartea, am fost dezamăgită de deznodământul relației lui Mia cu Joel, de implicațiile călătoriei în timp în prezentul ei. Am avut impresia că pe la jumătatea procesului creativ, autoarea s-a răzgândit și a vrut să scrie o altă carte, una care să prindă mult mai bine la public decât o altă poveste despre femei abuzate și umilite. Accentul pus pe puterea femeilor și capacitatea lor de a se adapta în orice condiții s-a păstrat pe tot parcursul cărții, autoarea făcând o legătură între destinul lui Ivy din epoca modernă cu destinele celor considerate "vinovate de acte de vrăjitorie" din Salem. Făcând un bilanț, ca să nu mă lungesc inutil, Ora nevăzută este, în primul rând, un roman despre puterea salvatoare a cărților, despre alinarea și magia pe care cuvintele le pot produce. O poveste care ne aduce aminte de rolul femeii în societate, de prejudecățile care ne însoțesc încă din cele mai vechi timpuri, de inegalitatea la care (încă) sunt supuse femeile și lupta acestora pentru a trăi o viață normală, împlinită. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|