Am intrat în 2024 cu câteva restanțe despre care am omis să vă povestesc și cu multe altele în materie de citit. 2023 a fost un roller-coaster , cu perioade extrem de bune și perioade în care nu am pus mâna pe nicio carte, am abandonat o mulțime de cărți pe care nu le-am menționat aici în speranța că mă voi întoarce la un moment dat la unele dintre ele. De-abia aștept să văd ce surprize ne pregătesc editurile anul acesta, deși momentan mă concentrez pe toate cărțile pe care le-am primit / cumpărat la sfârșit de an plus cele care mă așteaptă în bibliotecă de vreo 2-3 ani. Din mulțimea de restanțe, am în gând trei titluri - Către paradis, de Hanya Yanagihara ; 4 3 2 1 de Paul Auster și Cetatea cucului din nori de Anthony Doerr, cărți menționate în multe topuri din 2023. Finalul acestui an ne va spune dacă m-am ținut de plan sau nu. Voi ce mai citiți? Am terminat anul 2023 cu două dintre cele mai așteptate și dorite romane : Demon Copperhead (despre care o să vă povestesc într-un articol separat) și Portretul căsătoriei , cartea lui Maggie O'Farrell despre viața Lucreziei de Medici. Am precizat în bilanțul literar al lui 2023 că nu mă așteptam la surprize neplăcute din partea ei, dar realitatea a fost alta. Am crezut că îmi va plăcea orice scrie autoarea, dar probabil am avut așteptări prea mari după Hamnet. Romanul nu este scris prost sau îngreunat inutil, dar obsesia acestui portret, un fel de metaforă prezentă pe tot parcursul acțiunii, m-a scos din minți. Probabil că unele înțelesuri încă îmi scapă și nici nu știu exact de ce mi-a displăcut. Are toate ingredientele necesare unei ficțiuni istorice, personaje misterioase și interese ascunse, dar mi se pare mai degrabă un omagiu adus acestei femei pe care istoria a îngropat-o în faldurile ei, căci nu are nicio finalitate și nici nu se dezleagă misterul despre care aflăm din primele pagini ale cărții. Mi-am început noul an cu cartea lui Cristian Mungiu, Tania Ionașcu, bunica mea, o istorie de familie desfășurată pe parcursul câtorva zeci de ani. De la copilăria petrecută la Cahul, în Barasabia și până la copilăria regizorului petrecută la Iași, în casa bunicilor, cartea urmărește destinul Taniei Ionașcu, originară din Basarabia, marcând evenimentele importante care au modelat istoria. Nu m-a impresionat în mod profund, dar a fost o lecție de viață despre greutăți, speranță și puterea de a merge mai departe. Erin Litteken a câștigat în 2022 Premiul pentru cea mai bună ficțiune istorică acordat de She Reads pentru romanul ei de debut, Secretul jurnalului de la Kiev. Inspirat de povestea străbunicii sale, o refugiată de origine ucraineană din cel de-al Doilea Război Mondial, romanul trece prin istoria însângerată a unei națiuni și, din păcate, ne arată multiplele moduri în care aceasta se repetă în prezent. Un roman emoționant despre puterea de a supraviețui într-o lume ostilă. măcinată de conflicte, foamete și ură. Nu sunt și nu am fost niciodată o gurmandă, dar cartea lui Vlad Macri este o adevărată încântare din punct de vedere literar și senzitiv. Alfabetul bucatelor spune povești despre mâncare, îmbinând istoria noastră recentă cu timpurile moderne și integrând fiecare rețetă în context social și politic. Cartea prezintă cele mai cunoscute rețete ale bucătăriei românești, tradiționale sau împrumutate, autorul aducându-și contribuția la fiecare dintre ele, adăugând sau eliminând ingrediente, ierburi, condimente. Mare parte din lectură mi-am petrecut-o cu diferite gustări alături, căci toată această desfătare a simțurilor descrisă de Vlad Macri mi-a trezit nu doar apetitul pentru citit. Istoria bucatelor este fascinantă, dar mai ales contextele sociale în care au apărut diferite mâncăruri, precum și modul în care acestea au influențat nenumărate aspecte ale vieții oamenilor. Mâncarea înseamnă mult mai mult decât o acțiune pe care o faci pentru a supraviețui, iar gustul se educă, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, în funcție de nevoi, statut social, credință etc. Cea mai nouă carte a lui Ian McEwan, Lecții, este o pură desfătare literară, un proiect ambițios în care autorul consemnează cele mai importante evenimente / crize istorice de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și până în anii pandemiei de COVID19, precum și felul în care acestea ne-au modelat existența. McEwan e un scriitor incredibil pe care nu l-am mai citit de foarte mult timp, iar acest roman a fost o plăcută readucere aminte a faptului că îmi place extrem de mult felul său de a descrie lumea din jur și de a-i analiza toate punctele slabe.
Pe când credeam în sirene este o poveste înduioșătoare despre familie și iubire, cu o acțiune destul de alertă și multe treceri de la trecut la prezent. Nu m-a impresionat la fel de tare precum mă așteptam, iar multe dintre aparentele mistere sau lacune sunt ușor de intuit, autoarea mizând pe niște subiecte actuale pentru a pipera acțiunea. Despre Demon Copperhead, am scris aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|