"Cel care are un De Ce pentru care să trăiască, va suporta orice Cum." (Nietzsche) Am terminat de citit, nu demult, una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care mi-a fost dat să le țin în mână. Tatuatorul de la Auschwitz. O poveste inspirată de fapte reale, despre viața prizonierilor din lagărele de la Auschwitz-Birkenau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea e cutremurătoare, un adevărat carusel de emoții pentru orice cititor. Tocmai de aceea mi-am dorit mult să citesc și cartea lui Victor Frankl, considerată una dintre lecturile de căpătâi ale acestui secol. Autorul a fost profesor de neurologie și psihiatrie la University of Vienna Medical School și a fost închis în lagărul de la Auschwitz timp de trei ani. Trei ani în care a observat toate metodele de a face față unei situații inimaginabile, toată speranța, drama și disperarea de care era înconjurat. Există nenumărate mecanisme prin care creierul uman poate să facă față la situații peste care omul consideră că nu poate trece și tocmai aceste mecanisme trebuie urmărite pe parcursul lecturii. Pentru autor moartea oamenilor de acolo nu reprezintă un mister. Misterul adevărat este supraviețuirea celor care au ieșit de acolo și cum au fost capabili să își reconstruiască viața după ce au suportat orori de neimaginat. "În viața oricărui prizonier eliberat vine o zi în care privește retrospectiv la tot ce i s-a întâmplat și nu înțelege cum a putut îndura totul. După ziua eliberării, când totul pare un vis frumos, în viața prizonierului vine și ziua în care experiența din lagăr îi pare doar un coșmar.
Dar experiența supremă, pentru orice supraviețuitor, este sentimentul minunat că, după tot ce a suferit, nu se mai teme de nimic - în afara Dumnezeului său." Dacă în Tatuatorul de la Auschwitz tocmai speranța de care dădea dovadă personajul principal erau greu de suportat, Frankl afirmă că speranța a fost cheia supraviețuirii multor prizonieri, În ciuda mâncării puține, a bătăilor repetate, a muncilor grele și a torturii zilnice, unii dintre prizonieri au rezistat, împinși de gândurile îndreptate spre cei dragi, de speranța că viața va fi din nou obișnuită și plină de rutinile bine cunoscute. Cred că oricâte pagini s-ar citi pe marginea acestui subiect, nu vom înțelege niciodată impactul pe care lagărele naziste l-au avut asupra prizonierilor, motivele germanilor de a orchestra asemenea orori sau mecanismele prin care supraviețuitorii au reușit să reziste, zi după zi și să trăiască pentru a povesti apoi lumii întregi. Acest genocid asupra evreilor rămâne unul dintre cele mai sângeroase momente ale istoriei omenirii și oricâte cărți s-ar scrie despre el nu vor putea reda cu adevărat ceea ce s-a întâmplat acolo. Cuvintele sunt pur și simplu de prisos, pentru că acest episod sumbru ne arată efectele puterii asupra speciei umane și cum se poate transforma o ființă cu rațiune superioară într-un monstru fără suflet. Recunosc că poveștile petrecute în acea perioadă nu vor fi niciodată genul meu preferat de lectură, dar e important ca ele să ajungă la cât mai mulți cititori. Nu vom mai putea schimba nimic, evident. Compasiunea noastră nu va vindeca rănile celor care au pierdut totul în acele locuri. Nici faptul că ne amintim de victime în fiecare an nu schimbă mare lucru. Dar e important să nu uităm asemenea momente, să apreciem oamenii din jur mai mult, să fim mai empatici și deschiși la nevoile celorlalți, chiar dacă nu îi înțelegem, chiar dacă ne par mult prea diferiți. Să comunicăm, căci lipsa de comunicare și schimbarea de opinii poate duce la războaie. Să fim mai atenți la tot ceea ce ne înconjoară. Vă recomand cartea lui Victor Frankl din rațiuni legate de caracterul uman, de înțelegerea profundă a minții și psihicului uman pe care autorul le posedă, dar și de compasiunea cu care își însoțește vorbele, de empatia și tăria de care dă dovadă pe tot parcursul experienței sale. Practic, minimalizează ceea ce a avut de îndurat pentru a descrie experiența celor din jurul lui, traumele și micile victorii prin care au trecut, observându-i fără să-i judece și înțelegând că tocmai diversitatea caracterelor umane poate explica de ce unii au supraviețuit și alții nu. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|