O poveste de dragoste, o cronică de familie și una dintre cele mai apreciate cărți despre comunitatea LGBT - Casa veselă este o narațiune amuzantă și tragică despre condiția omului diferit într-o lume în care toți ceilalți se mișcă în același sens. Nu mă așteptam la o asemenea profunzime de la o carte de benzi desenate, dar cartea e construită perfect pentru ca aparențele să înșele cititorii. Pornind de la o copilărie desfășurată sub semnul terorii și al ciudățeniei, povestea curge spre aflarea adevărului și desconspirarea unui tată ascuns sub umbrele familiei. Alison n-a avut o relație bună cu tatăl ei, poate o scurtă perioadă după dezvăluirea despre orientarea ei sexuală. Un profesor deosebit de strict, un tată dur și obsedat de curățenie și ordinea corectă a lucrurilor, un homosexual incapabil să-și țină pornirile în frâu, chiar și de față cu propriii lui copii. Obsedat de Proust și Fitzgerald, un om suficient de cult ca să transmită mai departe ceea ce știe,dar incapabil să-i facă fericiți pe cei din jurul lui. A avut parte de o moarte timpurie, considerată de fiica lui sinucidere în toată regula. Și-a trăit viața sub semnul întrebării, obsedat că ceilalți îi vor afla secretul. Cu toate acestea, cartea nu se vrea a fi o judecată supremă pentru acest om,ba dimpotrivă. Alison îi scrie o scrisoare de dragoste, regretându-i dispariția rapidă și dorindu-și mai mult timp alături de el. Părinții nu sunt ființe perfecte, oricât de mult ne-ar plăcea să credem asta. Au propriile secrete, temeri și trecut, pe care le poartă pe tot parcursul vieții,neștiind dacă e bine ca propriii copii să afle chiar totul despre ei. Piedestalul pe care sunt puși încă din copilărie nu pavează calea spre comunicare sau sinceritate. Îi comparăm cu zeii, îi vedem fără de cusur,capabili să ne stabilească destinul și să ne iubească până la capăt,indiferent de consecințele faptelor noastre. Poate că ar trebui să-i privim ca simpli oameni,cu defecte și frici, să ne fie icoane și totodată să-i sprijinim la nevoie. Să ne fie , în primul rând,prieteni și să facem pentru ei ceea ce am face pentru cei de-o seamă cu noi. Să-i mai ascultăm din când în când, să le acceptăm neputința în anumite situații fără a-i judeca prea dur. Să învățăm să-i acceptăm așa cum ne acceptă și ei pe noi, în toată splendoarea imperfecțiunii noastre. Casa veselă e povestea unui om asumat, mândru de ceea ce e și de acțiunile sale, dornic să-și ajute cititorii să se accepte la rândul lor, cu bune și cu rele. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|