Julian Barnes - Cu ochii larg deschiși. Eseuri despre artă

"Arta nu se mărginește să capteze și să exprime emoția, freamătul vieții. Uneori face și mai mult : ea chiar este acel freamăt."

Arta, ca orice formă de exprimare și pasiune nemărginită, poate fi admirată sau poate fi trăită. Te poți hrăni cu ea din când în când sau îi poți dedica o viață întreagă. O poți critica, bineînțeles, ceea ce mi se pare din start un pas greșit. Tablourile în care ne regăsim sau pe care le-am putea privi la infinit s-ar putea să nu însemne nimic pentru un critic de artă sau o altă persoană simplă. Pornind de la dragostea lui pentru artă și mizând pe influența vieții pictorilor asupra propriilor opere, Julian Barnes creează o mini-istorie a artei în stilu-i franc și năucitor. 

Pictorii au o mare neîncredere în cei care scriu despre tablouri, spunea Henry James. Cu toate acestea, există nenumărate trimiteri la tablouri sau cărți despre tablouri care au devenit celebre apoi ( Fata cu cercel de perlă - Tracy Chevalier). Pictura exercită încă o fascinație devastatoare asupra scriitorilor, în special datorită poveștilor din spatele lor, povești care au oripilat sau înduioșat de-a lungul secolelor. Sunt convinsă că încă există mulți curioși asupra faimoasei Gioconde a lui DaVinci sau asupra capodoperei lui Vermeer de care aminteam mai sus. 

Nu există mulți scriitori care să poată scrie despre artă, dar Julian Barnes cu siguranță își poate pune amprenta asupra acestui subiect. Un adevărat iubitor de artă, care nu disecă nici tablourile, nici viața celor care le-au creat. Arta nu i-a fost impusă,ci i-a întrat în suflet firesc, ca orice mare iubire. Curiozitatea lui s-a extins de-a lungul anilor asupra vieții artiștilor. Ce influență a avut modul lor de viață asupra percepției artei lor - deși pare ciudat,trebuie să recunoaștem că de multe ori artistul precede arta, scriitorul precede opera. Sau, mai exact, reputația omului ajunge la ceilalți înaintea muncii lui. 

Am regăsit în carte pictori pe care-i admir, dar și nume noi, de a căror artă nu aveam habar. Printr-un limbaj elevat și nu foarte accesibil (Barnes nu mi se pare deloc un autor accesibil, e nevoie de multă indulgență din partea cititorului), Julian Barnes recreează istoria artei, dându-i o formă mai umană prin intermediul celor care ne-au lăsat-o moștenire. Cu ochii larg deschiși este un îndemn de a iubi arta, fără s-o criticăm, să ne privim propriul suflet prin culorile bine păstrate de secole și să o luăm ca pe o forță de sine stătătoare, având în vedere puterea ei de influență absolut atemporală.  

​Cartea o găsiți aici. 

---