Mary Ann Shaffer & Annie Barrows - Scrisori din insula Guernsey

Cred cu tărie că puterea cărților de a uni oamenii e o forță incontestabilă, chiar dacă poveștile din spate nu sunt atât de promovate sau apreciate de public. Cărțile unesc oamenii în moduri aproape de neimaginat și cu cât mă raportez mai mult la ele și le fac mai mult loc în viața mea, devin tot mai convinsă de faptul că magia lor funcționează doar pentru cei care cred cu adevărat în ea. Am cunoscut oameni extraordinari cu ajutorul cărților, iar pasiunea mea s-a transformat ușor, ușor într-o dragoste pură. Scrisori din insula Guernsey spune povestea unor oameni uniți de dragostea pentru lectură în anul de după încheierea celui De-al Doilea Război Mondial și nu numai - este un cântec de dragoste adresat cărților din lumea întreagă, oamenilor care le iubesc și le dau mai departe, magiei lor neasemuite.

În centrul acțiunii se află Juliet Ashton, o autoare în pană de inspirație, dintr-o Londră care se chinuie să iasă de sub umbra războiului. Ideea pentru noul roman va veni sub forma unei scrisori din partea unui bărbat necunoscut, care locuiește pe insula Guernsey. Bărbatul misterios, pe nume Dawsey Adams îi dezvăluie tinerei metoda incredibilă prin care el și prietenii lui au reușit să îndulcească oroarea ocupației germane - au înființat un club de carte, care a devenit în scurt timp cea mai plăcută activitate din viața tuturor celor implicați. Corespondând din ce în ce mai des, între cei doi se înfiripă o relație de o frumusețe aparte, aflată sub semnul lecturii. Viețile celor implicați se schimbă în bine, iar Juliet devine prietena tuturor, căci membrii clubului încep să îi scrie frecvent, punându-i întrebări și cerându-i recomandări literare. Juliet se vede nevoită să facă o schimbare radicală în viața ei - este decisă să plece pe insula Guernsey pentru a-i cunoaște pe toți corespondenții ei. Însă nici nu bănuiește ce surprize îi rezervă viitorul... 

Scrisori din insula Guernsey mi-a intrat în suflet de la primele rânduri. Cartea este scrisă sub forma unor scrisori, uneori telegrame scurte, astfel că viețile personajelor par să se desfășoare pe repede-înainte chiar sub ochii noștri. Nu am întâlnit prea des genul acesta de carte - mi-a amintit foarte tare de romanul Ceceliei Ahern, Suflete pereche, o lungă înșiruire de scrisori dintre doi oameni care refuză să se iubească unul pe celălalt , dar și de Cuvinte în albastru intens, ​pentru că ambele au mare legătură cu universul cărților și felurile în care îi unesc pe oameni. Cred că este o carte care va topi inima oricărui pasionat de cărți - căci e înduioșător să constați că lumea poate deveni mai bună cu ajutorul cuvintelor potrivite, iar oamenii pot învăța mult mai multe citind și discutând împreună cu ceilalți despre ceea ce au citit. Magia cărților este pluri-prezentă - atât în clubul de carte înființat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mult timp de la terminarea lui, cât și în scrisorile primite de Juliet sau discuțiile ei cu Sidney. Din toate scrisorile răzbate o simplitate aparte, o bunătate și un calm care te îndeamnă la citit, un parfum din vremuri de altădată, vremuri dominate de cultură și cunoaștere, un timp în care oamenii înțelegeau cu adevărat ce înseamnă să te bucuri de viața în fiecare clipă, să nu lași timpul să treacă aiurea fără să îi explorezi întregul potențial. Nu știu să explic prea bine sentimentul, însă m-am simțit transportată în trecut - într-o lume care învăța din nou să meargă, să o ia de la capăt cu aceeași forță de dinainte; o lume în care cărțile, teatrul și oamenii dragi erau ridicate pe un piedestal, căci toți știau cât de efemeră e fiecare clipă de fericire. 

​Cartea o găsiți aici. 

---