Cath Crowley - Cuvinte în albastru intens

Despre dragostea pentru cărți aș putea vorbi la nesfârșit cu toți cei dispuși să mă asculte și nu numai. Iubesc cărțile într-un fel pe care doar cititorii îl pot înțelege cu adevărat - în cărți mă pierd de realitate, evadez din societatea în care trăiesc, sper mai mult și pentru mai bine în toate privințele. Cărțile nu îmi rezolvă problemele, dar le atenuează. Cuvintele pe care le citesc sunt asemenea unor balsamuri pentru suflet, mă îndeamnă să merg mai departe, căci neliniștile și îngrijorările mele sunt mai mici decât ale altora. Viața nu e perfectă în cărțile pe care le citesc, viața e doar viață, cu bune și cu rele, cu probleme și soluții, cu vindecarea adusă de trecerea timpului. 

Cartea lui Cath Crowley va cuceri orice cititor înrăit - acțiunea se petrece într-un anticariat și totul se învârte în jurul cărților. Toate poveștile de dragoste se formează cu ajutorul lecturii, în special în Biblioteca Scrisorilor , acolo unde oamenii au libertatea de a scrie scrisori altor oameni pe care nu îi cunosc, de a sublinia pasajele care le-au ajuns la suflet și de a comunica prin intermediul personajelor. Toată acțiunea se reduce la regăsirea lui Rachel și a lui Henry, doi oameni care iubesc cărțile mai mult decât orice pe lume. Cei mai buni prieteni, potriviți din toate punctele de vedere, prea încăpățânați că să vadă ce fel de relație pot avea. Rachel îi mărturisește lui Henry dragostea ei, însă soarta are alte planuri. Plecarea lui Rachel din oraș lasă un gol în sufletul lui Henry, iar revenirea ei după trei ani nu e una încununată de bucurii. Relația lor pare să fi ajuns într-un punct mort - de fapt Rachel revine în oraș pentru a uita de tragedia care i-a marcat ultimul an din viață: moartea fratelui său. Pe măsură ce se redescoperă, Henry își dă seama de nenumăratele greșeli pe care le-a făcut în viața lui, de persoanele toxice pe care le-a ținut lângă el și de ceea ce înseamnă prezența lui Rachel. Cei doi ajung să lupte pentru aceleași idealuri, dovedind că lumea cărților e o lume perfectă, în care dragostea și bunătatea pot transforma totul cu ușurință. 

​Mi-a plăcut extrem de mult concepul Bibliotecii Scrisorilor - o secțiune de cărți care nu puteau fi împrumutate, dar în care oamenii puteau scrie scrisori altor cititori sau persoanelor dragi, puteau sublinia pasajele favorite sau scrie orice gând le trece prin cap legat de cartea respectivă și sentimentele pe care le-a trezit în ei. Cu ajutorul acestor scrisori, anticariatul rămânea nemuritor, adunând zi de zi povești de viață, decepții și iubiri apuse, lecții și experiențe, unind cititorii din lumea întreagă. Cuvintele pot să vindece, după cum spunea tatăl lui Henry. Cuvintele pot schimba destine într-o fracțiune de secundă. Trebuie doar citite de persoana potrivită. Din aura de fascinație exercitată de această poveste asupra mea face parte și Frederick, un client fidel al anticariatului. Frederick căuta fără încetare o anumită ediție dintr-un volum de poezii, motivele lui nefiind dezvăluite decât la sfârșit. Frederick reprezintă exemplul ideal de devotare fără margini, dragoste și bunătate oferită celor din jur, în ciuda propriilor experiențe triste. 

​E genul de carte perfectă pentru toți îndrăgostiții iremediabili de lectură și magia ei - în cuvinte simple, autoarea explică (fără a oferi prea multe explicații de fapt, căci cititorii adevărați vor înțelege) ce înseamnă această dragoste imensă pentru cărți, ce înseamnă dorința de a le deține pe toate, de a le mirosi, a le privi mereu, a te pierde printre pagini ca și cum te-ai pierde printr-o mulțime de lumi inaccesibile altora, a savura fiecare cuvânt al unui om pe care nu îl cunoști, dar cu care sufletul tău rezonează într-un fel de neimaginat. 

​Cartea o găsiți aici. 

---