Nu înțeleg fascinația pentru Eric-Emmanuel Schmitt. Am citit "Oscar și tanti Roz" mai demult, iar în dimineața asta i-a urmat "Domnul Ibrahim și florile din Coran". Ok, a fost drăguță, a avut pasaje care tind să ți se cuibărească în suflet, poate ți-a și stors niște lacrimi. Dar cred că o carte are nevoie de mult mai multe calități ca să o pot numi o carte bună. Nu mi-a displăcut, dar am citit-o foarte repede, a fost destul de previzibilă pe alocuri și s-a terminat brusc (iarăși, previzibil!). Și, dacă tot veni vorba, am terminat de citit și mult așteptata carte a lui Paulo Coelho, "Adulter". Intens mediatizată, oferită premiu pe la concursuri, citită cu nesaț în autobuz...am văzut-o în toate ipostazele. Dar, cu riscul de a mă repeta, nu înțeleg nici fascinația pentru această carte. Eventual, fascinația pentru noutăți. Am (re)descoperit un Paulo Coelho extrem de modernizat, lipsit de farmecul de odinioară. Ce pot să spun mai mult decât că s-a adaptat vremurilor cum nu se poate mai bine? A început cu "Învingătorul e întotdeauna singur", iarăși mult așteptat și adulat (inclusiv de mine) și sigur va continua în același ritm. Eu mi-am pierdut curiozitatea pentru toate cărțile domnului Coelho care urmează să apară. Iată că v-am mai recomandat câte ceva. Cu cât auzi mai multe remarci negative despre o carte, cu atât mai mult vrei s-o citești! În cazul meu, funcționează.
Să fiți sănătoși! Weekend frumos și lectură plăcută! :)
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
November 2023
|