Elif Shafak - Cele patruzeci de legi ale iubirii

"Adevărata provocare e să iubești binele și răul împreună, nu pentru că trebuie să iei plăcerile odată cu neplăcerile, ci pentru că trebuie să treci dincolo de asemenea împărțiri și să primești iubirea în întregul ei."

"Lumea e o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Fie că ne dăm seama ori nu, suntem prinși cu toții într-o discuție tăcută. Nu face rău. Arată-te milostiv. Și nu bârfi pe nimeni pe la spate - nici măcar o vorbă părelnic nevinovată! Vorbele care ne ies din gură nu pier, ci sunt păstrate veșnic în întinderea necuprinsă a lumii și se vor întoarce la noi la vremea cuvenită. Durerea unui singur om ne va răni pe toți. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească."

"Crezi că nu mai poți trăi. Crezi că lumina sufletului tău s-a stins și că vei rămâne pentru totdeauna în întuneric. Dar când ești înghițit de această întunecime deasă, când amândoi ochii îți sunt închiși pentru lume, un al treilea ți se deschide în inimă. Și abia atunci îți dai seama că vederea și cunoașterea lăuntrică se bat cap în cap. Nici un ochi nu vede atât de limpede și de pătrunzător ca ochiul iubirii. După mâhnire vine un alt anotimp, o altă vale, un alt tu. Iar iubitul care nu e de găsit nicăieri, începi să-l vezi pretutindeni."

"O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană...Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu. 
Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc!
Lumea se învârte altfel când focul iubește apa."

"Dacă suntem aceeași oameni înainte și după ce-am iubit înseamnă că n-am iubit destul. [...] Dar vechea zicală stă încă în picioare : Acolo unde-i iubire, trebuie să fie și durere."


La început, nu m-a prins deloc. Prea multă vorbărie despre religie, prea multă profunzime nefondată. Într-un final, când am avut timp mai mult să stau să citesc am descoperit parcă altă carte. Mult mai frumoasă și mai captivantă. Elif Shafak reușește și de data aceasta să mă prindă în mreje și astfel, am terminat-o pe nerăsuflate. E de o frumusețe desăvârșită și aș reciti-o oricând. 

Povestea Ellei, în care sunt convinsă că se regăsesc o mulțime de femei, trage un semnal de alarmă : trăiți cu adevărat, nu doar existați. S-ar putea să fie prea târziu să mai recuperați timpul pierdut. Singurul lucru care m-a contrariat a fost faptul că a lăsat-o inima să-și abandoneze copiii și să meargă până la capătul lumii pentru un bărbat aproape necunoscut. Nu o judec, dar nici nu sunt de acord și cu toate astea, trăim niște vremuri care spun că un copil are nevoie de părinți fericiți, mulțumiți de sine și de cei din jur, și nu părinți frustrați, angrenați în căsnicii consumate prea rapid. 

Dacă ați citit-o, aștept și alte păreri. Poate au existat mai multe aspecte pozitive / negative pe care le-am omis. 

Cele patruzeci de legi ale iubirii by Elif Shafak
My rating: 5 of 5 stars



View all my reviews