Sunt convinsă că romanul ăsta v-a invadat deja toate feed-urile și mulți dintre voi l-ați pus pe lista viitoarelor lecturi. O să încep prin a vă spune că este o biografie incredibil de sensibilă, o carte care vă va lăsa de multe ori nedumeriți, îndurerați, șocați, vă va arunca în aer o mulțime de prejudecăți legate de rasă sau de caracterele oamenilor. Trevor Noah, un băiat născut dintr-un tată alb, elvețian și o mamă neagră, a copilărit în Africa de Sud în timpul apartheidului, o perioadă plină de durere și conflicte. Trevor o aseamănă la un moment dat cu Holocaustul, diferența fiind faptul că albii nu au consemnat niciodată numărul morților din timpul apartheidului, negrii fiind desconsiderați din toate punctele de vedere. Prima minune e chiar nașterea lui Trevor. El nu ar fi trebuit să existe, căci relațiile dintre albi și negri erau pedepsite cu ani grei de închisoare. Însă mama lui, așa cum veți vedea pe tot parcursul lecturii, este o femeie care știe să valseze perfect printre reguli absurde și restricții. A făcut asta toată viața ei, protejându-și copiii și încercând să le ofere o educație solidă. Nu i-a fost niciodată frică să-și urmeze dorințele, visele, să schimbe lumea din jur prin educația oferită propriilor copii. A fost și este o persoană strictă, uneori dură și ironică, dar plină de intenții bune și lecții de viață. Trevor a fost dorința ei cea mai mare și a luptat pentru el de la bun început. A căutat modalități să-l crească frumos, să-i ofere oportunități de care ea nu a avut parte, l-a ocrotit și l-a protejat ca o leoaică în orice situație din viața lui. Iubirea ei a luptat cu politica, cu legea, cu nedreptatea și absurditățile unei lume întoarse complet pe dos. În multe situații din copilăria lui, Trevor s-a simțit nelalocul ei, nefiind nici îndeajuns de alb pentru a se juca cu copiii privilegiați, nici îndeajuns de negru pentru a fi acceptat de copiii negri. Datorită mamei lui, care l-a educat de la o vârstă fragedă, a ajuns să vorbească mai multe limbi și dialecte africane, reușind să se apropie de diverse persoane datorită limbajului. Limbajul este o trăsătură pe care nimeni nu o poate contesta, iar Trevor a înțeles asta destul de devreme. Oamenii erau nedumeriți în privința înfățișării lui, dar când descopereau că le vorbește limba, lucrurile deveneau destul de ușoare și reușea să se apropie de oricine. Limbajul și simțul umorului l-au salvat întotdeauna, indiferent de situațiile neplăcute prin care a trecut. Povestea lui Trevor este una despre curaj și cruzime în egală măsură. Curajul mamei sale a fost la fel de mare precum dorința omului alb de a domina un pământ care nu a fost al lui niciodată. Populația minoritară a reușit să învrăjbească populația majoritară, diferitele triburi ale Africii crezând că ceilalți compatrioți sunt de vină pentru ceea ce li se întâmplă. Magnitudinea acestui fenomen a fost mult mai intensă decât Holocaustul și a lăsat în urmă răni nevindecate, traume, furie neexprimată și durere. Trevor a decis să își consemneze copilăria din timpul apartheidului deoarece s-au spus foarte multe minciuni despre condiția oamenilor din acea perioadă, despre modul lor de supraviețuire, s-au ascuns multe adevăruri sub preș, iar vinovații probabil au scăpat nepedepsiți chiar și în ziua de astăzi. Apatheidul însă nu s-a încheiat odată cu modificările legislative, ci a continuat să existe mult timp în mintea și în conștiința oamenilor, în faptele și gândurile lor. Și-a pus amprenta pentru totdeauna pe acel continent uluitor, plin de bogăție și frumusețe.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|