Diferențele care ne apropie. (Elena Ferrante - Prietena mea genială , Povestea noului nume)

O poveste răsunătoare despre diferențele care apropie două femei, în loc să le dezbine definitiv ; influența unei prietenii începută în fragedă pruncie și continuând de-a lungul întregii vieți, prietenie care le conturează destinul mai tare decât orice altceva. Am fost reticentă la început, dar am terminat cărțile în 4 zile, uimită de forța personajelor și a vieților împletite pentru totdeauna. 

 
"Viața mea mă îndeamnă să-mi imaginez cum ar fi fost a ei dacă ar fi avut parte de ce am avut eu parte, cum ar fi folosit ea norocul meu. Și viața ei își face apariția încontinuu în viața mea, în cuvintele pe care le-am pronunțat, în care există adesea un ecou al cuvintelor ei, în gestul specific care e o reintegrare a unuia dintre gesturile ei, în mai puțin-ul meu care e astfel din cauza unui mai mult al ei, în mai mult-ul meu care e forțarea mai puțin-ului ei. Fără să mai luăm în calcul ce n-a zis niciodată, dar m-a lăsat să intuiesc, ceea nu știam și apoi am citit în caietele ei. Astfel, povestirea faptelor trebuie să încheie socotelile cu filtre, amânări, adevăruri parțiale,, jumătăți de minciună : rezultă o istovitoare măsurare a timpului trecut bazată în întregime pe metrul nesigur al cuvintelor."

Prietenia dintre Lila și Elena începe în clasele primare, fiind de la început total atipică atât pentru ele, cât și pentru cei din jur. Acțiunea se petrece într-un cartier mărginaș din Napoli, în anii '50, unde totul funcționa după legea banului și a violenței. Influența cartierului le urmărește toată viața pe amândouă, fie că vor să scape de acolo sau să genereze noi reguli pentru a supraviețui. Cartierul e arena în care se dau luptele, e Iadul de care nu pot scăpa, plin de demoni cu zâmbete false și de atracții înșelătoare. Lila era considerată o fetiță rea, forța ei inspirându-i frică chiar și Elenei, dar curajul și pasiunea ei au fost mai puternice, astfel că cele două ajung să se aventureze în aproape orice, să depășească noi limite împreună, formând baza unei prietenii care le va salva pe rând, când pe una, când pe cealaltă. Influența Lilei e clară încă de la început, îndrăzneala ei insuflându-i Elenei curaj și dorință de aventuri. O dată cu trecerea anilor, se imaginau mergând împreună la școală și mai departe, amândouă fiind eleve foarte bune ; se imaginau scriitoare, bogate, trăind în aceeași casă. Bineînțeles că ecuația nu e atât de simplă : Lila era cea mai bună din clasă, dar răutatea și impertinența ei îi aduceau prea multe prejudicii ca să fie băgată în seamă. Părinții ei se opun categoric continuării studiilor, pretextând că au nevoie de ea la atelierul de pantofi, în timp ce părinții Elenei , cu ajutorul învățătoarei Oliviero, acceptă cu jumătate de gură. Visul ce părea comun se transformă în visul Elenei, iar pe parcursul anilor cele două vor învăța tot împreună : Lila dintr-un exces de zel, de a-i demonstra cumva prietenei ei că și ea merita să continue, iar Elena, împinsă de la spate, vrând să devină și mai bună. Mediocritatea e cea mai mare frică a Elenei, care își cunoaște locul și vede în Lila un competitor grozav. Sub această amenințare permanentă, se va bucura uneori de necazurile Lilei, va simți acea plăcere malefică, dar nu va înceta să îi fie alături. 

Acțiunea nu este foarte bogată, toate întâmplările concentrându-se în jurul relației dintre cele două. Parcursul acesteia de-a lungul anilor e unul cu suișuri și coborâșuri, mai mult datorită Lilei, orgoliul ei fiind mai puternic decât sentimentele. În timp ce primul volum se termină cu succesul al aparent al Lilei (căsătoria cu Stefano Carracci), al doilea surprinde trimful mult așteptat al Elenei, și acesta doar aparent. În timp ce Lila renunță definitiv la ideea învățăturii (această decizie schimbându-se de mai multe ori de-a lungul anilor, uneori din invidie, alteori din ambiție), Elena își continuă drumul, face eforturi supraomenești pentru a deveni cea mai bună, dorind să scape din mrejele murdare ale cartierului . Aceste dorințe devin realitate ; ea ajunge la o universitate din Pisa, grație unei profesoare care o îndrăgise. Dar nici aici nu scapă de sentimentul de outsider, fiind convinsă că Lila s-ar fi integrat oriunde și i-ar fi cucerit pe toți fără niciun efort. Deși se cizelează și se educă singură, influența Lilei e mereu mai puternică decât orice factor din jur. Aparenta nepăsare nu face decât să fugă în brațele Lilei de fiecare dată când are necazuri, când vrea să spună o veste bună sau un mic triumf personal. Aproape întotdeauna, Lila reacționează diferit față de cum s-ar fi așteptat, orgoliul ei făcându-și loc chiar și în cea mai importantă relație din viața ei.

Mi-a fost greu să le înțeleg legătura puternică, asuprită de atâtea orgolii și vise neîmplinite, de atâtea bucurii pentru necazurile celeilalte ; într-un final, singura concluzie la care am putut ajunge a fost cea a legăturii indestructibile, a două ființe care se înțeleg din priviri; a unei legături obișnuite (în sensul traversării obstacolelor) , a cărei putere poate să iradieze totul în jur. În timp ce Lila e captivă într-o căsătorie nefericită, inima Elenei suspină după Nino, un băiat a cărui familie a plecat de mult din cartier și pe care îl reîntâlnește la școală. Destinul are însă alte planuri, Nino devenind dragostea vieții Lilei ; Elena fiind nevoită să îi ajute, să îi ascundă, să trăiască împreună cu ei o poveste de dragoste pe care o dorea distrusă și arsă. În acest punct, chiar mi s-a părut că romanul o să ia foc, atât erau de pline paginile de dorințe, frustrări, tensiuni. E încă o încercare pentru relația celor două, poate cea mai grea, de aici intervenind o pauză de aproape un an în care nicio vorbă nu a fost spusă. Ca doi iubiți care care se regăsesc mereu, cele două își reiau relația de unde au lăsat-o, lucrurile revin pe un făgaș (aproape) normal. Ceea ce am povestit aici reprezintă doar o mică parte din surprize, întorsăturile de situație fiind la ordinea zilei, deși, cum spuneam mai sus, acțiunea nu e atât de constantă. E ca o schimbare de la zi la zi, pe care nu o observi și care îți explodează în față după un timp. 

Prietenia descrisă în carte nu e una obișnuită ; e PRIETENIA care schimbă vieți, la care te raportezi mereu când iei o decizie ; e persoana pe care o iubești necondiționat oricâte cuvinte urâte ai auzi de la ea, pentru că știi că le-ai spus și tu. E influența cea mai mare din univers, forța care poate să te întoarcă din drum oricând. E o legătură indestructibilă de care ai parte o dată în viață sau poate niciodată. Sunt convinsă că în timpurile acestea fără valori, nu mulți putem spune că avem prieteni geniali sau măcar unul la care să ne întoarcem mereu. 

Elena Ferrante e o autoare pe care nu trebuie să o ocoliți. Eu sunt tare curioasă cum se termină povestea celor două femei, ce alte întâmplări le vor uni sau dacă vreodată le va dezbina ceva încât să uite drumul una spre cealaltă. Deocamdată, găsiți doar primele două volume : Prietena mea genială și ​Povestea noului nume. Le aștept cu nerăbdare pe celelalte două! :)