Viet Thanh Nguyen - Simpatizantul

Câștigător al premiului Pulitzer în 2016, thriller-ul politic al lui Viet Thanh Nguyen descrie lupta unui dublu agent comunist, jumătate francez, jumătate vietnamez, ajuns în America după căderea Saigonului, dornic să își reconstruiască viața și să scape de ororile trecutului. 

Bazat pe fapte reale, greu de descris, romanul își deschide porțile cu căderea Saigonului - evenimentul reprezintă și azi o rușine istorică pe obrazul Americii, care i-a obligat pe vietnamezi la gesturi disperate pentru a-și salva familiile. Naratorul își începe povestea descriind loialitatea față de General, privilegiile de care se bucura în vila acestuia și încrederea care îi fusese acordată, fiind considerat un om de maximă încredere. Mereu acolo pentru sfaturi, treburi de îndeplinit sau jucând rolul unui ascultător pentru problemele Generalului. Ajuns în America după încheierea războiului, se simte rupt în mii de bucăți, dornic să trăiacă o viață lipsită de minciuni, demnă și stabilă. Însă ororile a ceea ce a trăit continuă să-l bântuie, să-i întunece gândurile și planurile și să-l smulgă din cotidian... 

Simpatizantul nu e o poveste ușor de digerat, durerea și chinul personajului se împletesc în fiecare frază, dezvăluindu-i cititorului scene imposibil de imaginat. Este o combinație inteligentă între satiră, thriller, odă adresată imigranților, totul condimentat cu o ironie demnă de Oscar. Recunosc că nu e genul meu de carte, nu citesc prea des astfel de povești barbare, însă faptul că a fost inspirată din viața cuiva, că poate jumătate dintre lucrurile descrise chiar s-au întâmplat, a exercitat asupra mea o forță greu de descris. Se încadrează ușor în categoria cărților pe care nu le mai poți lăsa din mână, care exercită asupra ta un miraj asemenea oazelor din deșert. 

Citate : 
"Cum să-i dovedești cuiva că ai uitat ceva sau că ai știut ceva și nu mai știi acel lucru? Totuși eu am ținut-o pe-a mea. Vechile mele instincte rămăseseră vii chiar și în starea în care mă aflam, imobilizat la pat. La fel ca răsucitul unei țigări sau răsucitul limbii în gură ca să pronunți sunetul r, minciuna este un talent și un obicei care nu se uită ușor."

"Spre deosebire de mulți alții, nu-mi pusesem în minte să mă reproduc, nici intenționat, nici accidental, considerând că era suficient de greu să fac față și unei singure persoane ca mine. Dar acești doi copii, care aveau doar un an, încă nu erau conștienți de propria lor vină. Le priveam chipurile adormite, străine și îi vedeam fix cum erau, niște imigranți vulnerabili și ușor de intimidat, atât de recent exilați în lumea noastră.
Unicul avantaj pe care îl aveam în fața acestor gemeni era faptul că eu avusesem un tată în copilărie care mă învățase despre vinovăție, în timp ce ei nu aveau."

Cartea face parte din colecția musai a editurii Art. 

---