"Acolo unde se roagă bivolii..." (Javier Yanes - Stăpânul savanelor)

Nu cred că-mi ajung cuvintele pentru a exprima cât de mult mi-a plăcut această carte și cum am ajuns s-o iubesc nespus. Nu am mai citit de mult timp o carte atât de frumoasă, atât de profundă și la care să nu-mi displacă absolut nimic din cele 730 de pagini. Puteau să fie și 1000, nu mă supăram. A fost o poveste captivantă, plină de mister și a devenit una dintre cărțile mele preferate. 

Stăpânul savanelor este povestea unui jurnalist de origine spaniolă, Curro Mencia, care pleacă în căutarea bunicului său, stabilit tocmai în Kenya. Povestea are multe urcurșuri și coborâșuri, multe piste false, dar și speranță. (E mult de povestit despre intriga romanului, nu vreau să dezvălui secrete sau deznodăminte.) 

Prins între două țări superbe, Spania și Kenya, Curro încearcă să-și reîntregească familia, deși planul pare mai mult decât prostesc. Dar pe lângă această căutare disperată, călătoria lui semnifică întoarcerea la copilărie, la inocență, la vremea în care nu îl interesa altceva decât explorarea împrejurimilor frumoasei case în care locuia familia lui, Lux Domini. Poveștile bunicului și pasiunea lui pentru Africa l-au purtat în acel loc aproape mistic, unde nimic nu seamănă cu descrierea din pliantele turistice. E un loc plin de secrete, unde necunoscutul te poate surprinde la orice pas, dar supriza nu e întotdeauna neplăcută. 

Cartea asta are de toate. Dragoste și ură, căutare și regăsire, mister, aventură, întrebări și răspunsuri. Poate de aceea am îndrăgit-o sau poate din cauza talentului extraordinar al lui Javier Yanes de a povesti și a transmite atât de mult. Nu e recenzia pe care o merită, pentru că niciodată nu pot exprima în cuvinte totul atunci când vine vorba despre cărțile mele preferate, e mereu ceva ascuns care rămâne în sufletul meu și e percepția mea care nu are cum să fie identică cu a altor cititori. Dar nu puteam să nu o menționez, să nu vă povestesc despre ea, să nu vă îndemn să o cumpărați cât mai curând și să lăsați întinderile nesfârșite ale deșertului african să vă vrăjească... 

P.S. Am multe cărți minunate în wishlist, nu știu care va fi următoarea pe care o voi lua în brațe, dar la sfârșitul lunii o să vă povestesc despre toate, măcar câteva cuvinte, cum am făcut și în ianuarie. Sper ca recomandările mele să vă inspire și să vă bucure. :)