S. J. Watson - Ultimul cadru

Blackwood Bay. Un sat din nordul Angliei marcat de o tragedie veche, populat de oameni suspicioși și victimă a schimbărilor economice. Când Alex, o tânără producătoare TV ajunge acolo cu intenția de a filma un documentar, se lovește de anxietatea localnicilor, de obsesia lor de a păstra secretele ținutului și de o ură aproape patologică pentru dezvăluirea adevărului. Munca sa se lovește de obstacole pe care nu le-a anticipat, în timp ce cazul celor două fete dispărute în urmă cu mult timp, îi revine obsedant în gânduri. Pare singurul subiect demn de examinat, chiar dacă oamenii nu mai vor să vorbească despre el. 

Alex începe o anchetă pe cont propriu, conștientă fiind că nu va avea parte de sprijin sau sfaturi încurajatoare. Tensiunea începe să crească în satul aflat deja pe buza prăpastiei, iar detaliile care încep să iasă la iveală despre dispariția fetelor îi aduce amintiri din propriul trecut și relația pe care o are cu Blackwood Bay. Deși toate semnele sunt clare, Alex devine obsedată de acest mister și nu se mai poate opri până când adevărul nu va ieși la iveală. Începe o cursă contra-cronometru în care secretele vor arunca în aer lumea pe care o cunoaște, riscându-i nu doar viața, ci și integritatea și încrederea. 

S. J. Watson este autoarea bestsellerului Înainte să adorm ​, care a fost ecranizat și s-a bucurat de un mare succes în rândul cititorilor. Ultimul cadru este o poveste care te provoacă constant, un thriiler plin de suspans, în care necunoscutele se înmulțesc, iar răspunsurile sunt tot mai puține. Un thriller despre fragilitatea umană, despre refuzul oamenilor de a accepta adevărul și despre comoditatea unei minciuni bine ticluite de o întreagă comunitate. Asemenea povești spun foarte multe despre caracterul uman și modul în care ne adaptăm la ceea se întâmplă în jurul nostru. Ca de fiecare dată, nu pot să povestesc prea multe detalii din roman, pentru că urăsc să dau spoilere sau să dezvălui un detaliu important - v-aș răpi bucuria descoperirii și a întrebărilor care îți trec prin minte atunci când citești un mister bine construit. Romanul face o paralelă între trecut și prezent, alternând cele două planuri până când lucrurile devin destul de clare pentru ca ele să se contopească. Este o construcție care mi se pare genială pentru un thriller, cu fel și fel de detalii pe care tinzi să le omiți, dar mai târziu ele îți reapar în minte ca fiind extrem de importante pentru deslușirea misterului. 

Cartea o găsiți aici.