Yōko Ogawa - Poliția memoriei

O insulă necunoscută este cuprinsă de o epidemie a uitării. Fiecare obiect dispărut din mintea omului dispare și din viața reală, nemaiavând nicio relevanță. Obiectele sunt fie arse, fie aruncate în râu sau confiscate de către Poliția Memoriei, o grupare fascistă, bazată pe forță și control excesiv. Oricine deține sau ascunde un obiect uitat riscă să se confrunte cu repercusiunile aplicate de această grupare nemiloasă. Naratoarea, o tânără romancieră, este în continuare traumatizată de moartea mamei sale, responsabili fiind cei din Poliția Memoriei. Aflând că editorul ei are memoria intactă, tânăra decide să-l ascundă pentru ca acesta să evite primejdia care-l paște. Este ajutată de un bătrân care locuiește pe o barcă și care își amintește că în vremea copilăriei sale insula era mai plină, la fel ca inimile oamenilor. Însă pe măsură ce a trecut timpul, totul a devenit mai gol, mai lipsit de sens mai lipsit de viață... 

Amintind de celebra distopie a lui Orwell, 1984 sau de Povestea Slujitoarei a lui Margaret Atwood, Poliția memoriei folosește metafore pentru a scoate în evidență modul în care funcționează lumea astăzi și pentru a explica teroarea și felul în care suntem influențați la fiecare pas. Gruparea fascistă din roman este o hiperbolă pentru toate regimurile de forță care au dominat și domină lumea, o expresie a dorinței exagerate a omului de a deține controlul. Înfricoșător e faptul că toate distopiile pe care le citim astăzi conțin o urmă de adevăr sau seamănă deja cu multe situații din lumea actuală, lucruri atât de îngrozitoare încât nu ai putea să îți imaginezi vreodată că ele există în anumite părți ale lumii sau că unii oameni se confruntă cu el. Pe lângă pandemia care ne-a dat cu totul peste cap, un scenariu aproape apocaliptic dacă cineva ni l-ar fi dezvăluit acum 5 ani de exemplu, am asistat la o violență extremă împotriva minorităților, a femeilor, la diverse forme de abuz și teroare (Afganistan, SUA), la zvonuri despre un posibil război. Și totuși, lumea a mers mai departe, șontâc-șontâc, sperând la vremuri mai bune. Totodată, Poliția memoriei aduce un omagiu tuturor celor care nu și-au pierdut curajul în vremuri de restriște și au încercat prin orice mijloace să caute și alte versiuni ale adevărului. Lumea s-a schimbat și a evoluat datorită oamenilor care au refuzat să se supună, care au crezut într-un scop mult mai înalt decât propriul bine și au suferit consecințele faptelor lor. 

Cartea o găsiți aici.