Yoko Ogawa - Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica

Fiind un fel de odă adusă jocului de șah, Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica este o poveste cu totul și cu totul neobișnuită, cu personaje fascinante și o analogie între șah și viață. Protagonistul romanului, un băiețel născut cu buzele lipite și un fost șofer, acum locatar al unui autobuz dezvoltă o prietenie stranie care îi va schimba pe amândoi. Șoferul este pasionat de șah și își ghidează viața după aceleași reguli ca ale celebrului joc al minții. Văzând potențialul micului său prieten, șoferul îl introduce în lumea șahului, dorind să îi lase acestuia o moștenire mult mai valoroasă decât banii. Dar pe lângă această pasiune dusă la extrem, șoferul este expert și în arta poveștilor cu personaje neobișnuite, dar și în cea a patiseriei. Băiatul devine atât de priceput încât primește porecla Micul Alehin, o trimitere la faimosul jucător de șah Alexandr Alehin, maestru internațional și campion mondial. 

Romanul nu are o acțiune constantă sau momente în care lucrurile par să atârne deasupra prăpastiei, fiind mai degrabă o metaforă a vieții, o descriere amănunțită a modului în care trăim și ne continuăm viața în ciuda tuturor obstacolelor. Eterna comparație dintre șah și fragilitatea vieții este tema principală, exploatată intens și descrisă până în cele mai mici detalii. La un moment dat, apare o frază care spune că mai bine lași șahul să te conducă în loc să te concentrezi tu pe joc , ceea ce ne duce cu gândul la nenumăratele forțe ale destinului, care ne poartă în aceleași locuri, alături de aceleași persoane, indiferent de deciziile pe care le luăm. E ca și cum am lupta cu o forță invizibilă toată viața, mereu contra curentului și cu sufletul făcut fărâme. O viață în care încercăm în permanență să contracarăm mișcările destinului, să le anticipăm sau chiar să le oprim, o luptă neîntreruptă cu ceea ce suntem, ceea ce simțim, ceea ce ar trebui să facem. 

Este primul roman scris de Ogawa pe care pun mâna și este total diferit de tot ceea ce citesc în mod obișnuit. Nu este nici ușor de parcurs, nici ușor de trecut cu vederea, poate potrivit pentru iubitorii șahului și a strategiilor, cu siguranță total atipic de ceea ce v-ați putea imagina. În general, am o problemă cu cărțile care nu au o acțiune constantă și care se concentrează mai degrabă pe probleme filozofice. Dar aici personajele par să se dezvolte tocmai prin intermediul acestor povești, să se dezvăluie în diferite ipostaze și să învețe lucruri noi despre ceea ce sunt și ceea ce ar putea deveni. Poate că viața e destul de asemănătoare cu jocul de șah, deși câteodată ne simțim înotând contra curentului în timp ce toți ceilalți merg în direcția potrivită. Poate că anumite lucruri sunt menite să se întâmple, indiferent cât de mult ai încerca să anticipezi consecințele fiecărei decizii pe care o iei. 

Cartea o găsiți aici.