Vlad Cioplea - Povești din gară. 100 de călători din Gara de Nord

​Gările și aeroporturile sunt probabil cele mai populate locuri din lume, locuri unde ai ocazia să întâlnești oameni de o diversitate foarte mare. Tocmai de aceea acest proiect s-a desfășurat în Gara de Nord din București, loc de întâlnire sau popas înaintea destinației finale. Tineri sau mai puțin tineri, români, germani, cubanezi, mexicani, în drum spre mare, spre bunici sau părinți, spre iubite sau iubiți, îndrăgostiți până peste cap sau recent ieșiți dintr-o relație ce părea perfectă - aveți în față diversitatea lumii în toată splendoarea ei. Proiectul mi-a amintit cumva de People of New York, în care oameni obișnuiți sunt opriți pe stradă, fotografiați și rugați să dezvăluie ceva despre viața lor sau de atlasul Mihaelei Noroc, o româncă incredibilă care călătorește în lumea întreagă, documentând multiplele fațete ale frumuseții feminine. 

Cred că genul acesta de proiect prinde foarte bine la public pentru că ne arată oameni surprinși într-un moment din viața lor, fără măști sau scuturi de protecție, departe de aparențele sub care se ascund în fiecare zi. Și cel mai înduioșător mi se pare deschiderea lor în fața unui fotograf, modul în care vorbesc despre planuri de viitor, vise, relații și ce vor să schimbe în lume sau în țara lor. Firesc și natural, vorbesc de parcă s-ar adresa unui vechi prieten, un om pe care îl cunosc suficient de bine încât să-i dezvăluie detalii intime sau vise mărețe. Tinerii, evident, sunt cei care surprind și în proiectul lui Vlad - par cumva aleși pe sprânceană, căci fiecare dintre ei are un scop clar în minte, nu se teme să experimenteze și se îndepărtează tot mai mult de ideea de tradițional. Însă există și câteva exemple de oameni maturi, oameni care nu au crescut în secolul vitezei, dar au reușit să iasă din zona de confort, pentru copiii lor sau pentru ei înșiși. Oameni care au reușit să vadă dincolo de educația pe care au primit-o, prejudecățile cu care aceasta a venit la pachet și toate lucrurile cu care au fost obișnuiți. 

Concluzia? (Sau mesajul de final?) Toți suntem la fel. Toți iubim pe cineva din tot sufletul, avem speranțe și vise mărețe, am suferit dezamăgiri sau decepții, vrem să ne depășim limitele și simțim mai mult decât arătăm. Suntem mai asemănători decât am putea crede, indiferent în ce țară ne-am născut, ce religie sau ce culoare a pielii avem. Toți ne dorim ceva cu intensitate, toți vrem să fim văzuți, iubiți, înțeleși. 

​Cartea o găsiți aici.