Visând la nemurire... (Joel Dicker - Cartea clanului din Baltimore)

J. R. Moehringer a spus ceva foarte înțelept despre cărți : "Orice carte care valorează cât negru sub unghie e despre emoții, și dragoste, și moarte, și durere. E despre cuvinte. Despre om față în față cu viața." Așa e și Cartea clanului din Baltimore. E despre o viață trăită sub semnul prieteniei și al dragostei fără margini, o lecție despre toleranță, obligatoriu de învățat într-o lume condusă de ură și revoltă. 

Povestea famillilor Goldman începe prin trinitatea formată din Woody, Marcus și Hillel. Nu doar verișori, ci frați, parteneri și complici, nedespărțiți de nimic, indiferent de circumstanțe. Cât de efemeră avea să fie această senzație! Cât de repede avea să le spulbere viața planurile - nici nu bănuiau. Li se alătură Alexandra, o tânără frumoasă și inteligentă, care reușește să-i dezbine mai repede decât credeau, creând tensiuni care nu existaseră până atunci și rivalități subtile. Lupta pentru dragoste a fiecăruia se dovedește mai puternică decât forța prieteniei care le marcase anii copilăriei și adolescenței. Fiecare o iubește cu o patimă nebănuită de ceilalți, încercând să ajungă mereu pe locul întâi în această competiție acerbă. Ceea ce la început pare doar o joacă de copii avea să se transforme într-un adevărat război.

Secretele strălucitoarei familii Goldman aveau să iasă la iveală în curând. Căci în spatele poleielii se ascunde de cele mai multe ori frustrarea, depresia și minciunile. Nicio familie nu poate mima perfecțiunea la nesfârșit. Iar lui Marcus, ajuns peste ani un scriitor celebru, îi revine sarcina de a alunga fantomele trecutului și a pune punct unei povești care cândva părea nemuritoare. Vine vremea ispășirii păcatelor, a adevărurilor scoase la iveală. Vine vremea iertării și a reîntâlnirii cu dragostea.

Ceea ce m-a frapat cel mai tare a fost sentimentul de outsider a lui Marcus. El provenea din familia săracă, casa unchilor și vacanțele petrecute alături de verii lui fiind însuși Raiul. Ar fi renunțat la tot pentru a petrece încă o zi în universul aurit al Goldmanilor din Baltimore. Nu a realizat niciodată că el era adevăratul Goldman, cel care îi ținea pe toți împreună, cel care scrisese începutul poveștii și avea să scrie și sfârșitul, după mulți ani de suferință. Evident, acțiunea e foarte complexă, singurul lucru care supraviețuiește până la final fiind DRAGOSTEA dintre ei. Dragostea și prietenia care le dăduseră aripi. Fusese atât de ușor să se mintă...Atât de ușor să creadă că lucrurile nu o să se schimbe, clipele se vor lungi, iar ei vor rămâne mereu împreună, uniți de aceeași forță care putea paraliza lumea din jur. Fericirea are darul ăsta : de a ne induce în eroare cu pași mici, dar siguri. De la împlinire aspirăm spre nemurire, iar când totul se spulberă cioburile sunt atât de mici că e zadarnic să mai reparăm ceva.

Spre deosebire de Adevărul despre cazul Harry Quebert , acțiunea este mai antrenantă, imprevizibilul dându-i cititorului senzația unei explozii. Partea psihologică m-a lăsat fără suflare, căci în pofida părerii lui Marcus despre familia unchiului său, Baltimorii erau niște oameni obișnuiți. Nu zei, ci ființe cu sentimente, frici, predispuse la greșeli și eșec; privilegiați într-adevăr, dar totuși oameni. Acesta e de fapt nucleul cărții lui Joel Dicker : punerea pe piedestal a unor persoane și căderea lor de acolo. Imaginea familiei perfecte și destrămarea ei se petrece treptat, anii succedându-se sub aceeași mască bine fixată. Curajul și forța prieteniei lor vor influența aproape fiecare eveniment din sânul familiei, dar și ideea (naivă) că nimeni și nimic nu-i va putea despărți. Disecând mărunt această relație, vom găsi minciuni, trădări și o dragoste mai presus de toate, o dragoste venită din altă lume să le salveze sufletele. Faptul că Hillel făcea parte din lumea bogăției și a privilegiilor (Woody fiind doar copilul protejat, devenit în timp fratele lui) îl va influența să se comporte exact ca un copil de bani-gata în cel mai nepotrivit moment. Își va răscumpăra greșeala în cel mai crud mod, eveniment devenit ziua Dramei, de la care pornește această poveste.

Dragostea schimbă totul. E un clișeu pe care îl găsim peste tot, dar veridicitatea lui nu poate fi contestată. Goldmanii nu au dispărut. Ei sunt nemuritori, așa cum și-au dorit mereu. Ei trăiesc în această carte și vor continua să trăiască în sufletul fiecărui cititor care le va afla povestea. Prietenia adevărată nu cunoaște sfârșit sau obstacol de netrecut. Căci în fața fatalității, rămâne doar dragostea pe care am dăruit-o și ochii celor mai dragi ființe. Puterea celor pe care-i iubim și care ne iubesc înapoi coordonează întreg Universul. Ar fi cazul să înțelegem odată că ura nu aduce beneficii, dar iertarea s-ar putea să ne scuture din temelii și să ne regăsim schimbați pe vecie. 

Cartea o găsiți aici. 

---