Virginie Grimaldi - Parfumul fericirii e mai puternic când plouă

Oricât ar părea de stabilă la început, în unele cazuri dragostea are termen de expirare. Dragostea dispare din diferite motive, se risipește ca frunzele în vânt, lăsând în urmă răni și dezamăgiri. Dacă oamenii ar ști cum să țină dragostea în viață suficient de mult timp, poate că toate poveștile ar avea un final fericit. Dar adevărul e că cel mai mult învățăm din greșeli, din decepții și incertitudini. 

Povestea de vis a lui Pauline se destramă mai repede decât ar fi crezut. Atunci când soțul său îi spune că nu o mai iubește, lumea ei se prăbușește. Este incapabilă să accepte această despărțire, această situație absurdă care i-a schimbat viața definitiv. Nevoită să se mute din nou în casa părinților săi, împreună cu fiul său de patru ani, Pauline decide să lupte pentru soțul său. Începe să-i scrie scrisori, evocând momente importante din relația lor, clipe în care au fost fericiți sau momente peste care au trecut unul cu ajutorul altuia, sperând că acestea îl vor aduce înapoi. Se simte datoare să încerce, căci amintirile nu dispar atât de ușor și nici sentimentele. Acel nu te mai iubesc poate însemna multe lucruri, inclusiv o teamă ascunsă, iar Pauline este decisă să afle motivele din spatele acestei fraze și să își refacă relația. 

La fel ca în celelalte romane ale sale, Virginie Grimaldi explorează universul mereu instabil al poveștilor de iubire. Dragostea este probabil cea mai inedită experiență a vieții unui om, indiferent cât durează. Este motivul pentru care oamenii fac lucruri necugetate, se lasă conduși de instinctele primare și fac greșeli peste greșeli, justificându-se de fiecare dată prin prisma impulsurilor inimii. Dar uneori dragostea se termină la fel de brusc cum a început, universurile se prăbușesc, oamenii merg mai departe. Rămâne doar bucuria de a fi trăit , de a se fi întâmplat o asemenea minune, speranța că rănile se vor vindeca și totul va înflori din nou. E ușpr să te regăsești în romanele lui Grimaldi - cu toții am trăit experiența îndrăgostirii fără margini, a iubirii care crește și a primelor dezamăgiri, am trecut peste ele și au venit altele. Privind în urmă, ne dăm seama cum ne-au format acestea, câtă importanță le-am dat la momentul când s-au întâmplat și ce evoluție ne-au adus în cele din urmă. Ăsta ar trebui să fie rolul amintirilor - să realizăm cât de mult am progresat, în niciun caz să ne lăsăm copleșiți de regrete. 

Cartea o găsiți aici.