În 2019, Virginie Grimaldi a fost pe locul trei în top 10 cei mai bine vânduți romancieri francezi. Cărțile ei au cucerit publicul francez, câștigând repede popularitate în rândul cititorilor. A debutat în 2015 cu romanul Prima zi a restului vieții mele , iar restul romanelor i-au sporit succesul an de an. Romanul de față spune povestea unei tinere, psiholog de profesie, care, printr-o conjunctură nefericită a destinului, ajunge să lucreze la un azil de bătrâni. Departe de viața pe care o cunoștea, Julie încearcă să se adapteze la situația în care se află. Poartă în suflet durerea ultimelor experiențe trăite și are mare nevoie de o nouă perspectivă asupra viitorului. Cu un simț al umorului incredibil și dând dovadă de toleranță la fiecare pas din poveste, autoarea descrie drumul lui Julie spre vindecare și fericire. Viața la azilul de bătrâni nu e atât de groaznică pe cât și-a imaginat, iar rezidenții au o mulțime de povești de spus, care mai de care mai interesante. Trecând în revistă toate experiențele de viață ale celor pe care îi are sub supraveghere, Julie își dă seama că nu există destin fără greșeală sau greutăți. Tot ceea ce contează e modul în care gestionăm experiențele pe care ni le oferă viața, ce învățăm de la oamenii pe care ni-i trimite în cale și cât de repede învățăm să mergem mai departe, indiferent de consecințe. Romanul este o lectură ușoară, care curge lin și te face să te îndrăgostești tot mai tare de personaje. Fiecare dintre ele poartă cu sine o durere adâncă, secrete îngropate de mult timp, dar și speranâa unei noi șanse. Pentru Julie, evenimentele nefericite s-au succedat mult prea repede, dar reușește cumvă să găsească alinare în poveștile pline de mister ale rezidenților căminului. Deși la început are impresia că va fi dificil să lucreze cu ei, îți dă seama că fiecare dintre ei tânjește după trecut, după viața plină pe care o trăiau înainte, după persoanele de care erau înconjurați și alături de care fiecare moment era plin de însemnătate.
Viața își urmează cursul întotdeauna, iar planurile pe care ni le facem, iluziile și speranțele pălesc în fața evidenței, a locurilor în care ajungem și a oamenilor pe care îi întâlnim. Nu cred că există coincidențe, ci doar drumuri care au fost mereu acolo, așteptând să luăm decizia corectă sau să ne ascultăm instinctul. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2023
|